9,447 matches
-
consacrat Sfântului Pavel Tebanul, pustnicul născut În anul 227 și care a trăit 114 ani, dintre care 90 i-a petrecut În pustie, fără să Întâlnească pe cineva, În afară de viețuitoarele din preajmă și de Îngerii trimiși de Dumnezeu. După atâta amar de vreme, Întâlnirea finală cu Sfântul Antonie, care l-a și Îngropat, ajutat de doi lei, a prilejuit, de fapt, o cunoaștere de ambele părți, atât viața primului, cât și a celui de-al doilea fiind o comoară pilduitoare pentru
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
brigadier în comuna Steagul Roșu. Acum sunt brigadier... Dar de ce? Doctorița, în loc să continue dialogul, a chicotit cristalin. În locul ei, a adus explicații asistenta medicală: -Doamna doctor se miră, fiindcă nu arătați a brigadier, de-aia!... Tata a surâs și el, amar, a spus sărut mâna și a ieșit. De la dispensar, s-a oprit în stația de autobuz. A rămas acolo pe o băncuță aproape o jumătate de oră, era singurul care aștepta, dar în zadar, autobuzul nu-și făcea apariția. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are, ca să se împotrivească răului. *** În satul său de lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Natalia, să vadă, poate actul l-am pierdut acolo. După trei zile șoferul mi-a adus la Iași buletinul de identitate (Așa mai era în 1998, se putea trece ușor, doar cu buletinul, dar acum, după zece ani, vai și amar! Trecerea de acasă acasă, de pe pământ românesc pe pământ românesc, numai cu pașaport, taxe, umilințe. La așa guvernanți, la București și Chișinău, așa rușinoase fapte!) La Iași am făcut iarăși copii după înregistrări. Doamna dr. Hanganu de la spitalul „Sf. Spiridon
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
des... Și-n brațul meu ați pus tărie, Ca și destinul cel mai crunt, În tinereasca mea trufie Că mult mai lesne să-l înfrunt. Dar zilele-au trecut fugare Și-n urma lor ramas-au doar, Dureri și deznădejdi amare... S-au frânt palate de cleștar, În mii fărâme de lumină Și idolii cu chipul mut, De pe altarele-n ruină Și-au îmbrăcat veșmânt de lut...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
pentru a alunga orice suspiciune, l-a lăsat pe tovarășul său cu noi. După zece minute, tipul s-a dus să-și cumpere țigări, iar la ora cinci dimineața, deștepții de noi ne Înfruptam la micul dejun doar cu constatarea amară că am fost fraieriți. Tot ce mai speram era ca șoferul-toreador să primească ce merită, adică, În cazul În care asta nu era Încă una din minciunile lui, să Își găsească sfîrșitul În coarnele unuia dintre taurii lui... În adîncul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
preoți și confrați de prin alte părți. Așa se face că aveam libertate și posibilitatea de a mă deplasa ici și colo. Pr. Iosif Celante Ave Crux! Te salut, o cruce sfântă, lemn supus disprețuirii, Ca o sculă-a morții amare, ca unealta chinuirii Te salut, o cruce sfântă, căci pe tine-au căzut sorții Să devii semnul iubirii din cumplit copac al morții. Te salut, o cruce sfântă, căci din lemnul crudei plângeri Ești cinstită deopotrivă și de oameni și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cruce sfântă, căci din lemnul crudei plângeri Ești cinstită deopotrivă și de oameni și de îngeri. Tu, din lemnul de ocară, de dispreț și de rușine, Ai redevenit obiectul scump popoarelor creștine Din simbolul trist al hulei și-al batjocurii amare Ai ajuns simbolul cinstei pe icoane și altare. O, tu cruce, prea slăvită, cheia cerului, ce-nchis Pentru omenire fuse, tu, ești care l-ai deschis. Tu ești semnul mântuirii, răstignit a fost pe tine Dumnezeu Mântuitorul, între chinuri și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă capul a suferit, vor trebui să sufere și membrele. Și el însuși ne-a spus că dacă vrem să fim urmașii lui, să ne luăm crucea, adică suferințele, și să-l urmăm pe dânsul. El și-a băut paharul amar al suferințelor până la fund. Așa trebuie să facem și noi dacă vrem să fim advărați urmași ai săi. Un căpitan francez, într-o luptă a fost rănit greu. A fost dus la spital și acolo îndura chinuri grozave. Câțiva medici
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pribegie. Nu mi-a fost ușor, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am scăpat de urmăritori (securiști) care, în aceeași zi s-au instalat în sat și împrejurul casei parohiale pentru a mă aresta la o oră potrivită. Dar s-au înșelat amar. Când au sosit în localitate eu eram deja departe de casă, pe drumul Clujului, unde ajungând, am luat trenul spre Moldova. În Moldova n-am stat mult din cauza urmăritorilor! Așa stând lucrurile, mai mult am stat ascuns prin București la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
căci astăzi n-aș fi putut s-o fac: orice inițiativă, orice dorință, orice voință - îmi lipsesc cu desăvârșire. S-a zis cu perioada cea bună: cad din nou la fund și, de la înălțimea acestei căderi, îmi rămâne un gust amar și un simțământ de ură împotriva întregii lumi. Un nou episod dramatic se coace - mizantropie totală! Nu mai vreau să revăd pe nimeni, nici măcar pe Infante, și mă bucur că a plecat; pe Giglio și pe Florino n-aș fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
păcate, la noi sunt numai „vechituri“. Ion fuge dis-de-dimineață la nu știu ce muncă grea și are o mutră din cele mai acre, așa că te duce gândul că taică-său, farmacistul, era pe punctul de a pregăti o mixtură foarte corosivă și amară atunci când, fără să știe cum, l-a adus pe lume pe Ion... 14 august 1954 Dragul meu Petrușenca! Ce mult îmi lipsești la căderea nopții! Aș sta lângă tine pe divan și ți-aș povesti cu umor despre toate treburile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu mine cunoșteam însă o studentă al cărei tată participase la acea vânătoare. Pentru că trăiam primind mereu amenințări cu moartea și eram nevoiți să considerăm zilele vieții noastre ca fiindu-ne numărate de stat, descopeream în asemenea știri mult umor amar. Prietenul meu, inginerul constructor care peste patru-cinci ani avea să fie spânzurat și care azi figurează în acte ca sinucigaș, a spus despre acel „accident de vânătoare“: „Vânătorul ochește în direcția în care fuge cerbul, dar de data asta cerbul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am stat și m-am uitat în sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet infantil, ale căror pulpe aduceau cu castraveții groși și galbeni care, la sfârșit de toamnă, zac neculeși prin grădini, fiindcă au gustul prea amar. Iar alături o frescă industrială: în pâcla matinală roșietică a furnalelor, proletari cu vătraie lungi și cu fețele cu osatură geometrizată, cu bărbia înțepenită atât de infam într-un triunghi, încât toate aceste creaturi păreau să îndrepte spre privitor boturi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cum se vedeau pe ei înșiși se dovedea o autoamăgire - în orașul aflat la 30 de kilometri distanță de sat, educația primită acasă nu făcea nici cât o ceapă degerată. Concluzia ce-am tras-o de-aici a fost rapidă, amară. Orășenii erau abili și maleabili, știau să se gudure cu trupul și cu vorba. Erau români, dar se spălau mai des ca mine și erau mai harnici la învățătură. și-atunci, de ce-mi spuseseră acasă că românii sunt murdari
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
buzele care ajunseseră la dimensiunea unor gogoși beneficiare ale unui exces de țaică; în ceea ce privește sistemul de masticație al hranei solide, doar printr-un miracol am scăpat să nu mă adresez unui specialist în vederea confecționării unei duble proteze dentare. Vai și-amar de capul meu...! Noroc de frații mei care m-au ajutat să-mi revin, căci altfel dădeam ortu' popii și nu mai ajungeam să-ți fac peșcheș sacul de tizic pe care nu Te jena Te rog să-L primești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bezmetice și împiedicate de colo-colo, scăpând ouăle pe unde se nimerește și moțăind de-an-picioarelea precum gâștele ajunse în stare avansată de euforie, după ce-au introdus în stomacul lor un polonic de dude coapte, intrând în comă alcoolică. Vai și-amar de capul lor! Vă spuneam mai sus că lampa cu petrol numărul 8 intrase în șomaj tehnic din lipsă de materie primă. Și iată de ce. În colonia penitenciară Bumbăcari, achiziționarea petrolului se făcea în conformitate cu legile trocului, practicat hăt pe vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului de la Hamangia, filozofând amar asupra nedreptei alcătuiri a acestei lumi. O, Boga, Boga! Zașto? Zașto? O Doamne, Doamne! De ce? De ce? Cinci copii cu mama lor fără mâncare, fără mămăligă... Iar noi folosim mămăliga numai la porci, numai la porci... O Boga, Boga! Pe măsuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
meniului favorit. În acest război pe viață și pe moarte am fost înfrânți de niște ființe mai bine organizate, mai numeroase și mai puternice decât noi. Ne-am luat puținele bunuri și am pornit la drum având în suflet gustul amar al pugilistului trântit la podea în urma unei lovituri sub centură. Mama și tata erau în față, urmați de frații mei, în timp ce eu încheiam plutonul. O familie sărmană formată din șapte persoane străbătând deșertul indiferenței divine și umane în speranța găsirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
purificat nici cu o Dunăre de agheasmă! Ptiu! Ăsta, da! Ăsta era cu adevărat mesagerul iadului pe pământ. Nu era admis în sat decât ca un rău necesar, asemenea unui bolnav care admite în cele din urmă ingurgitarea unui medicament amar, grețos și insuportabil, doar pentru a-și aduce corpul slăbit la starea de funcționalitate optimă. În definitiv, ce făcea declasatul ăsta în mod concret? Mai întâi facem precizarea că această fantomă în carne și oase care bântuia satul înarmat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
regiune iar pe cei mici la intrare în această școală ne cam speria această faima. Îmi aduc aminte cu multă plăcere de perioada din liceu, de colegii și prietenii mei pe care i-am iubit, de ștrengăriile noastre, de viață amară pe care am făcut-o unor profesori de-ai noștri. Cu emoție îmi aduc aminte și de corpul profesoral de la liceu, unde toți profesorii noștri erau parcă puși să ne scoată direct universitari, recunosc că abia mai târziu am putut
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93310]
-
de mine ulterior. Cine vorbește în numele meu, în numele cui cred că vorbesc eu? Repet, toți cei mărunți și nebăgați în seamă, toți cei ignorați de puternicii zilei din România sau aiurea, cei pe care-i numim cu un dispreț dulce amar căpșunari. Fără îndoială că pe parcursul acestui fals jurnal apar multe naivități, judecăți pripite, imprudențe, entuziasme (foste) juvenile. Toate acestea fac parte din ceea ce numim simplu "viață"; le asum deci ca atare. Ele m-au ajutat să progresez și să-mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu am respectat clauzele contractuale etc. etc. Cred că erau disperați să aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La colțul străzii, simt că acei bani îmi ard buzunarul. Vreau să mă întorc să-i dau înapoi. Nu o fac, am nevoie de ei. Mănânc și plâng
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pericole din viața unui om singur. Cioran propunea ca remediu la această stare de "disperare asumată" studiul gramaticii limbii franceze. Caut surse, caut disperat marea cunoaștere, ortodoxia înțelepciunii, accesul direct la idee. O activitate de care am fost privat atâta amar vreme în România, fie din cauza sistemului academic cretin care nu încurajează deloc efortul individual, fie pentru că am lucrat în administrația publică centrală, o activitate ce mi se potrivea ca fracul alb unui corb. Încep deci să-mi fac colecții de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Universității în vara aceasta: Apropouri, de Cilibi Moise. Personajul pe care eu l-am crezut doar o legendă a trăit pe la 1850 în marele bordel de lux numit orașul București. O combinație unică de umor balcanic, românesc și evreiesc, dulce amar la sfârșit. Câteva dintre ele: "Viața e lungă dacă e plină. Nu vorbi de fericirea ta unui nenorocit. Cel mai ușor lucru este de a fi sărac și a critica pe un altul. Poziția schimbă amiciția". Și ultima, antologică prin
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]