8,699 matches
-
toate regiunile locuite astăzi de români la nord de Dunăre, Bănatul și Oltenia, cu prelungirea lor cea comună în țara Hațegului, sunt singurele care reprezintă o continuitate neîntreruptă geografico-istorică a neamului românesc-un cuib de unde se romanizau treptat țările spre apus, spre crivăț și spre răsărit, ba indirect și cele de peste Dunăre, cuibul mereu descărcându-și prinosul, dar rămânând totdeauna plin.” (Bogdan Petriceicu Hasdeu) „Iată giganticul Retezat limpede și aeric. Iată umerii munților, iată poalele, iată șesul, iată Valea Hațegului.” (Aron
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul), iar, în continuare, spre vest, abruptul sudic al Rodnei. Limita vestică urmărește linia care trece prin culmea de dealuri - Vf. Frăsiniș (932 m), Vf. Mărcuș (1 042 m) - ce închid către apus Depresiunea Sîngeorz - intersectează valea Someșului la vest de confluența cu Ilva, urmăreste și întretaie valea Strîmba și ajunge în Dealul Tănasa, situat la sud de valea Bistriței. Limita aceasta jalonează un relief înalt (culmea Frăsiniș-Mărcuș și Dealul Tănasa), care barează
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Orientalilor și de alți factori, Munții Vrancei oferă condiții prielnice organizării unei rețele hidrografice dense. Rețeaua hidrografică are o distribuție radiară, încrustîndu-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile dirijate către răsărit aparțin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre apus revin bazinului Olt. Excepție face Bîsca Mare, care, deși se înjghebează pe versantul vestic, transilvan, al Munților Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Data fiind disproporția considerabilă în privinta extinderii celor două flancuri muntoase vrîncene, văile orientate către est sînt
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sau „selenehelion” este un tip de eclipsă când atât Luna eclipsată cât și Soarele se pot vedea în același timp. Acest aranjament cosmic particular a dus la apariția termenului de „eclipsă orizontală”. Poate fi obsevată imediat după răsărit sau înainte de apus. Luna nu dispare complet în timp ce trece prin umbră datorită refracției luminii solare de către atmosfera terestră în conul de umbră. Dacă Pământul nu ar avea atmosferă, Luna s-ar întuneca aproape de tot, rămânând iluminată doar prin difracție. Culoarea este roșcată pentru că
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
difracție. Culoarea este roșcată pentru că lumina venită de la Soare trece prin atmosfera Pământului, unde radiația cu lungimi de undă mai mici este împrăștiată mai puternic (ceea ce explică culoarea albastră a cerului văzut de pe Pământ). Același efect are loc și la apus și la răsărit, când Soarele se vede roșcat pentru că în drumul razant al luminii lungimile de undă mai mari se transmit mai bine. Cantitatea de lumină refractată depinde de cantitatea de praf din norii care se află în atmosferă. Următoarea
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
Au conlocuit cu populații turanice-bulgarii, baschirii, hazarii, înfluențându-le organizarea socială și politică, ocupațiile agricole și limba. În secolul IX, ungurii s-au stabilit în nordul Mării Negre, între Don și Siret, de unde au desfășurat expediții militare spre Imperiul Bizantin și spre apusul Europei. La cererea bulgarilor, în 837, ungurii au intervenit în regiunea Dunării, pentru a-i opri pe deportații de la Adrianopol să se întoarcă în orașul lor, din regiunea nord-dunareană în care fuseseră așezați. Ungurii au pătruns în centrul Europei în
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
14 °F), în ianuarie. Cea mai joasă temperatură a fost înregistrată în ianuarie 1969: -28 °C (-18 °F). Datorită căldurii extreme din timpul verii, pot fi întâlnite frecvent, peste tot, aparate de aer condiționat, iar oamenii evită să iasă până la apusul soarelui. Așgabat este un centru industrial (industrie alimentară, construcții de mașini, ciment, produse de bumbac, mătase, covoare, pielărie). Din anul 1962, este alimentat cu apă din fluviul Amu-Daria, prin canalul Karakum, lung de 1375 de kilometri, unul dintre cele mai
Așgabat () [Corola-website/Science/305834_a_307163]
-
au făcut și bour în stejar, și de acolo în munte, pe unde scriu uricile mănăstirii. Așa s-au ales hotarul mănăstirii cu a Temeleuților, în fața despre răsărit. Și de acolo am întors pe pârâu înnapoi, înspre apa Bâcului, despre apus, dreptu gura pârăului Hanciule, suptu un stejar în margine pădurii, s-au pus piatră hotar și s-au făcut și bour în stejar, și di acolo dreptu la dial, pe unde scriu uricii mănăstirii înnainte. Am adeverit uricile mănăstirii Pobratii
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
în anul 1867 și anexat de Ungaria în cadrul și cu prilejul transformării Imperiului Austriac în Imperiu Austro-Ungar. Transilvania ca voievodat (ulterior arhiducat apoi principat), corespunde cu Ardealul istoric, delimitat de Carpați la răsărit și la sud, de Munții Apuseni la apus, dar Transilvania ca regiune geografica actuală mai cuprinde și : Teritoriul Principatului Moldova apare în anul 1359 între Nistru și Marea Neagră la est, culmile Carpaților Orientali la vest, râurile Ceremuș și Nistru la nord, râurile Milcov, Putna, Siret și fluviul Dunărea
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
pârcălabul, socrul lui Carpuzu că hotarul Țipilovii și a Hristicilor să începe într-o muchie de deal, unde sîntu două movili alăture, din movila ce din sus taie dreptu la vale pisti vale Țipilovii într-o buză de piscul spre Apus, care are buză de piscu, are și o culme de dial pi dinainte. Și tot la dial pin dumbravă pe den sus de un rădiu ce să chiamă Cruhlecu și ieșind din dumbravă peste cîmp în drumul Sobarilor la fîntîna
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
29 Martie 537 până la 7 iunie 555. descindea dintre nobilă familia romană, tatăl său era consul, primind acest titlu de la împărat, iar fratele său era senator, după cum ne spune Liber Pontificalis. Papa Vigiliu a intrat în serviciul Bisericii Creștine de Apus, fiind hirotonit de diacon în 531, în anul în care clerul roman a decis să aprobe decretul prin care papa își putea determina succesorul pentru scaunul papal. Papa Bonifaciu al II-lea l-a ales pe Vigiliu ca succesor și
Papa Vigiliu () [Corola-website/Science/305406_a_306735]
-
după mărturia contemporanului său, Sfântul Ieronim, tatăl său era Papa Anastasie I, înainte ca acesta să intre în rândul clerului creștin. Timpul în care Papa Inocențiu I a condus Biserica, a coincis cu o perioadă grea pentru Imperiul Roman de Apus și pentru Roma, care a fost cucerită și distrusă pe 24 august 410 de Regele vizigoților, Alaric I, primul conducător germanic care cucerește Roma. Asediul Romei a început în 408 și mulți cetățeni romani, care nu erau trecuți la creștinism
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
temă centrală din pontificatul lui a fost relația cu Bisericile din Răsărit și cu împăratul bizantin. Vitalian era de părere că o stare conflictuală nu-i ar fi de folos nimănui, așa că a încercat să restabilească relații mai prietenești între apus și răsărit. Însă, tocmai in timpul lui Vitalian, monotelismul - considerat eretic de către Roma - se răspândise în Bizanț până la cele mai înalte niveluri ale societății (împăratul Constans al II-lea, Patriarhul Petros și alții). Cu toate că n-au fost rezolvate conflictele cu
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
coroana imperială și chiar „a subliniat întâietatea puterii ecleziastice asupra celei regale. ...chiar a atras atenția că o decizie în această chestiune constituie în primul rând(principaliter) misiunea sa, întrucât Papa este acela care a transferat Imperiul din Răsărit în Apus și Papa este acela care conferă coroana imperială” . Disputele au continuat ani în șir, papa oscilând când într-o parte când în alta. Cei doi pretendenți se întreceau în a face promisiuni papei, dar rezolvarea a survenit odată cu asasinarea lui
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
de mâncare. Simbolizând victoria sufletului asupra dorinței materiale de supraviețuire și purificarea trupului și a spiritului, postul se prezintă sub diferite forme: "Chauvihar Upavas", care interzice consumul de hrană solidă sau lichidă pentru o întreaga zi, "Tivihar Upavas", care, după apusul soarelui, prohibește orice alt aliment în afară de apă (apa trebuie fiartă în prealabil pentru distrugerea impurităților), "Beasan Upavas" care permite credinciosului doar două mese pe zi, între răsăritul și apusul soarelui și "Ekasan Upavas" care se limitează doar la una în
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
solidă sau lichidă pentru o întreaga zi, "Tivihar Upavas", care, după apusul soarelui, prohibește orice alt aliment în afară de apă (apa trebuie fiartă în prealabil pentru distrugerea impurităților), "Beasan Upavas" care permite credinciosului doar două mese pe zi, între răsăritul și apusul soarelui și "Ekasan Upavas" care se limitează doar la una în același interval de timp, etc. Jainismul include și forme extreme de ajunare: renunțarea completă la mîncare (și uneori și la apă) pentru două (Chaththa Upavas), trei (Aththama Upavas) sau
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
înapoi. Regiunea alpină a fost integrată în Imperiul Roman și a fost larg romanizată în cursul secolelor următoare. Centrul administrației romane a fost la Aventicum. Primii episcopi creștini au apărut în secolul al IV-lea. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus au intrat în zonă triburile germanice. Burgunzii s-au stabilit în vest, în timp ce în partea de nord coloniștii alamani au fost forțați să se retragă în munți. Burgundia a devenit o parte din regatul francilor în 534; doi ani mai
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Kai-Shek. Comuniștii au scăpat din încercuire și s-au retras către nord într-un marș de aproximativ 8.000 km și 370 de zile. Retragerea s-a desfășurat prin unele dintre cele mai dificile terenuri ale Chinei de vest, spre apus și mai apoi către nord, către provincia Shaanxi. (În 2003, Ed Jocelyn și Andrew McEwen au refăcut drumul retragerii comuniste în 384 de zile și au estimat că marșul a avut numai 6.000 de kilometri.) În 1934, armata comunistă
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
o reprezentau soldații, 11.000 personalul administrativ, restul fiind format din civili simpatizanți ai comuniștilor. Această acțiune militară a fost sprijinită de o serie de diversiuni locale în timpul străpungerii pricipale, dar și după aceasta. După câteva luni de marș către apus, armata comunistă, hărțuită fără întrerupere de Kuomintang, era epuizată. Comuniștii suferiseră pierderi uriașe. După ce străpunseseră trei linii ale forțelor naționaliste, Armata Roșie Chineză pierduse mai mult de 5.000 de oameni, toți sprijinitorii civili și mai avea în față încă
Marșul cel Lung () [Corola-website/Science/303470_a_304799]
-
161-180). În anul 388, Durostorul devine reședință episcopală creștină, reprezentând un centru religios creștin al regiunii. Generalul roman Flavius Aetius se naște aici în anul 396. După ce Imperiul Roman se scindează în Imperiul Roman de Răsărit și Imperiul Roman de Apus, orașul (cunoscut sub numele de "Δορόστολον", adică "Dorostolon" în greaca bizantină) devine parte a Imperiului Bizantin. Ca localitate a Țaratului Bulgar, Durostolon este cunoscut pentru bulgarii din perioada medievală sub numele de "Drăstăr". Spre sfârșitul secolului al VII-lea orașul
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
imperiu, încheie cu aceștia, în 382, un tratat ("foedus") prin care îi stabilește ca "federați" în dioceza Tracia, între Balcani și Dunăre. Această decizie, considerată de contemporani de catastrofică, va fi una dintre cauzele imediate ale sfârșitului Imperiului Roman de Apus. Într-adevăr, această inserție a unui popor barbar unit și puternic în imperiu, și, în același timp, în armata imperială, va semna sfârșitul unui control real al împăratului asupra armatelor sale. Dar după dezastrul de la Adrianopole suferit de Imperiu sub
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
moartea lui Grațian (383), Teodosiu încheie pacea cu Persia sasanidă (387), împărțind Armenia între cele două imperii, și îl înfrânge pe uzurpator în bătăliile de la Siscia și Poetovio (388). Împărații Teodosiu, pentru "Imperiul din Răsărit" și Grațian, pentru "Imperiul din Apus", amândoi creștini, au ridicat creștinismul la rangul de singură religie oficială și obligatorie prin edictul din 28 februarie 380, cunoscut sub numele de Edictul de la Tesalonic, următor: „"Toate popoarele trebuie să se ralieze credinței transmise romanilor de apostolul Petru, cea
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
primă acțiune importantă din această calitate a fost înăbușirea revoltei de la Tatarbunar în septembrie 1924, o mișcare insurecțională provocatoare din sudul Basarabiei, pusă la cale de agenții Internaționalei Comuniste, dirijați de la Moscova, al cărei scop era extinderea revoluției bolșevice spre apus, prin crearea unei republici sovietice pe teritoriul României și dezmembrarea statului român. În zilele de 15, 16 și 17 septembrie 1924, situația la Tatar-Bunar și în alte comune din împrejurimi devenise alarmantă și nu mai putea fi tolerată. Ministerul Apărării
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
țipătoare mică ("Aquila pomarina"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), uliu păsărar ("Accipiter nisus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), fluierar de munte ("Actitis hypoleucos"), cucuvea ("Athene noctua"), ciuf de pădure ("Asio otus"), lăstun mare ("Apus apus"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de pădure ("Anthus trivialis"), fâsă de luncă ("Anthus pratensis"), fâsă de munte ("Anthus spinoletta"), lăcarul de rogoz ("Acrocephalus schoenobaenus"), lăcarul de mlaștină ("Acrocephalus palustris"), lăcarul de lac ("Acrocephalus scirpaceus"), lăcarul mare ("Acrocephalus arundinaceus
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
III-lea (417), proclamat în 421 împărat. Refugiată în 423, după moartea lui Honorius, la Constantinopol, revine doi ani mai târziu cu sprijinul lui Theodosius II și ocupă pentru fiul ei minor, Valentinian al III-lea, tronul Imperiului Roman de apus, exercitând până la moarte un anumit rol în viața politică și religioasă a statului.
Galla Placidia () [Corola-website/Science/313143_a_314472]