8,268 matches
-
() este un scurt metraj de animație lansat în 2013 pe YouTube de către IBM Research. Filmul spune povestea unui băiat și a unui atom, care se întâlnesc și devin prieteni. Filmul descrie un băiat cu un atom, care iau diferite forme. Având o durată de numai un minut, filmul a fost realizat prin mutarea prin magnetism a moleculelor de monoxid de carbon mărite cu un dispozitiv, de 100 de milioane de ori. Aceste molecule de doi atomi
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
atom, care iau diferite forme. Având o durată de numai un minut, filmul a fost realizat prin mutarea prin magnetism a moleculelor de monoxid de carbon mărite cu un dispozitiv, de 100 de milioane de ori. Aceste molecule de doi atomi au fost pur și simplu mutate pentru a crea imagini, care au fost apoi salvate ca și cadre individuale pentru a face filmul. Filmul a fost premiat de "Guinness Book of World Records" ca fiind cel mai mic film din
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
mai ieftină, mai densă și mai eficientă, dar limitările fizice fundamentale sugerează că scalarea foarte mică este o cale nesustenabilă pentru rezolvarea creșterilor datelor. Această echipă de oameni de știință este deosebit de interesată de lucrurile la scară foarte, foarte mică - atomii și pe viitor vor începe construirea unei structuri de aest gen. Folosind această metodă, IBM a anunțat că poate stoca acum un singur bit în doar 12 de atomi (tehnologia actuală are aproximativ un milion de atomi pentru a stoca
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
știință este deosebit de interesată de lucrurile la scară foarte, foarte mică - atomii și pe viitor vor începe construirea unei structuri de aest gen. Folosind această metodă, IBM a anunțat că poate stoca acum un singur bit în doar 12 de atomi (tehnologia actuală are aproximativ un milion de atomi pentru a stoca un singur bit). La începutul filmului, când începe acțiunea, se vede un băiat întâlnind un atom. Ezitând la început, atomul dansează pe acompaniamentul muzical al filmlui, apoi sare în
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
foarte, foarte mică - atomii și pe viitor vor începe construirea unei structuri de aest gen. Folosind această metodă, IBM a anunțat că poate stoca acum un singur bit în doar 12 de atomi (tehnologia actuală are aproximativ un milion de atomi pentru a stoca un singur bit). La începutul filmului, când începe acțiunea, se vede un băiat întâlnind un atom. Ezitând la început, atomul dansează pe acompaniamentul muzical al filmlui, apoi sare în jur ca o minge. Atomul se mărește, și
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
a anunțat că poate stoca acum un singur bit în doar 12 de atomi (tehnologia actuală are aproximativ un milion de atomi pentru a stoca un singur bit). La începutul filmului, când începe acțiunea, se vede un băiat întâlnind un atom. Ezitând la început, atomul dansează pe acompaniamentul muzical al filmlui, apoi sare în jur ca o minge. Atomul se mărește, și formează o trambulină, pe care băiatul sare. În final, atomul sare în aer, zboară și formează cuvântul "THINK", un
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
stoca acum un singur bit în doar 12 de atomi (tehnologia actuală are aproximativ un milion de atomi pentru a stoca un singur bit). La începutul filmului, când începe acțiunea, se vede un băiat întâlnind un atom. Ezitând la început, atomul dansează pe acompaniamentul muzical al filmlui, apoi sare în jur ca o minge. Atomul se mărește, și formează o trambulină, pe care băiatul sare. În final, atomul sare în aer, zboară și formează cuvântul "THINK", un vechi motto al companiei
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
un milion de atomi pentru a stoca un singur bit). La începutul filmului, când începe acțiunea, se vede un băiat întâlnind un atom. Ezitând la început, atomul dansează pe acompaniamentul muzical al filmlui, apoi sare în jur ca o minge. Atomul se mărește, și formează o trambulină, pe care băiatul sare. În final, atomul sare în aer, zboară și formează cuvântul "THINK", un vechi motto al companiei IBM. "" a fost creat de o echipă de oameni de știință de la IBM - împreună cu
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
când începe acțiunea, se vede un băiat întâlnind un atom. Ezitând la început, atomul dansează pe acompaniamentul muzical al filmlui, apoi sare în jur ca o minge. Atomul se mărește, și formează o trambulină, pe care băiatul sare. În final, atomul sare în aer, zboară și formează cuvântul "THINK", un vechi motto al companiei IBM. "" a fost creat de o echipă de oameni de știință de la IBM - împreună cu Ogilvy & Mather, agenția de publicitate de la IBM. Compania Almaden Research Center din San
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
interesați de știință, el ar putea crește cantitatea de baze de date mai mult decât se poate stoca. În 2012, cercetătorii au demonstrat că particulele ar putea stoca un bit din memoria unui calculator pe un grup de doar 12 atomi, în loc de un milion.
Un băiat și atomul lui () [Corola-website/Science/330418_a_331747]
-
o leucocită și pătrunde în interiorul nucleului acesteia, care găzduiește mecanismul eredității, sub forma de molecule ADN. Detaliază structura lor de dublă spirală construită din blocuri care reprezintă „literele” cu care este scris codul genetic. Într-un grup format din trei atomi de hidrogen legați de un atom de carbon, deslușește electronii carbonului, care nu sunt vizibili individual, ci apar ca un roi în jurul unui nucleu masiv și compact format din 12 nucleoni: șase protoni și șase neutroni, strâns legați laolaltă prin
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
acesteia, care găzduiește mecanismul eredității, sub forma de molecule ADN. Detaliază structura lor de dublă spirală construită din blocuri care reprezintă „literele” cu care este scris codul genetic. Într-un grup format din trei atomi de hidrogen legați de un atom de carbon, deslușește electronii carbonului, care nu sunt vizibili individual, ci apar ca un roi în jurul unui nucleu masiv și compact format din 12 nucleoni: șase protoni și șase neutroni, strâns legați laolaltă prin forțele nucleare. Mai departe, când un
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
, efectuat de fizicienii germani Otto Stern și Walther Gerlach în 1922 în clădirea asociației "Physikalischer Verein" din Frankfurt pe Main, a demonstrat că sistemele microscopice (electroni și atomi) au "proprietăți intrinsece", independente de mișcarea lor orbitală. Aceste proprietăți, care nu pot fi explicate în cadrul fizicii clasice, ilustrează principii fundamentale ale fizicii cuantice. Scopul imediat al experimentului era testarea ipotezei Bohr-Sommerfeld din teoria cuantică veche, conform căreia momentul cinetic
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
intrinsece", independente de mișcarea lor orbitală. Aceste proprietăți, care nu pot fi explicate în cadrul fizicii clasice, ilustrează principii fundamentale ale fizicii cuantice. Scopul imediat al experimentului era testarea ipotezei Bohr-Sommerfeld din teoria cuantică veche, conform căreia momentul cinetic al unui atom se supune unor reguli de cuantificare în spațiu. Rezultatele i-au condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925, la formularea ipotezei privitoare la existența unui moment cinetic intrinsec al electronului, care a primit numele de spin
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
condus pe Ralph Kronig, George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, în 1925, la formularea ipotezei privitoare la existența unui moment cinetic intrinsec al electronului, care a primit numele de spin. În versiunea inițială a experimentului se măsura devierea unui fascicul de atomi de argint într-un câmp magnetic neomogen. El a fost repetat de T.E. Phipps și J.B. Taylor, în 1927, utilizând atomi de hidrogen. În experimentul Stern-Gerlach, un fascicul de atomi de argint, generat de o sursă termică, era trimis, în
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
al electronului, care a primit numele de spin. În versiunea inițială a experimentului se măsura devierea unui fascicul de atomi de argint într-un câmp magnetic neomogen. El a fost repetat de T.E. Phipps și J.B. Taylor, în 1927, utilizând atomi de hidrogen. În experimentul Stern-Gerlach, un fascicul de atomi de argint, generat de o sursă termică, era trimis, în direcție orizontală (axa 1), printre piesele polare ale unui magnet configurat astfel încât să producă un câmp magnetic pe o direcție perpendiculară
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
versiunea inițială a experimentului se măsura devierea unui fascicul de atomi de argint într-un câmp magnetic neomogen. El a fost repetat de T.E. Phipps și J.B. Taylor, în 1927, utilizând atomi de hidrogen. În experimentul Stern-Gerlach, un fascicul de atomi de argint, generat de o sursă termică, era trimis, în direcție orizontală (axa 1), printre piesele polare ale unui magnet configurat astfel încât să producă un câmp magnetic pe o direcție perpendiculară (axa 3) și puternic "neomogen" în această direcție. În
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
de o sursă termică, era trimis, în direcție orizontală (axa 1), printre piesele polare ale unui magnet configurat astfel încât să producă un câmp magnetic pe o direcție perpendiculară (axa 3) și puternic "neomogen" în această direcție. În aceste condiții, fiecare atom din fascicul era supus unei forțe orientate în direcție verticală, proporțională cu componenta momentului magnetic al atomului și cu componenta gradientului câmpului magnetic: formula 1, forță care îi devia traiectoria în direcția 3. Deviația atomilor din fascicul, după ce străbătuseră câmpul magnetic
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
configurat astfel încât să producă un câmp magnetic pe o direcție perpendiculară (axa 3) și puternic "neomogen" în această direcție. În aceste condiții, fiecare atom din fascicul era supus unei forțe orientate în direcție verticală, proporțională cu componenta momentului magnetic al atomului și cu componenta gradientului câmpului magnetic: formula 1, forță care îi devia traiectoria în direcția 3. Deviația atomilor din fascicul, după ce străbătuseră câmpul magnetic, era măsurată prin urma pe care o lăsau pe un ecran vertical. Dacă atomii ar fi fost
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
această direcție. În aceste condiții, fiecare atom din fascicul era supus unei forțe orientate în direcție verticală, proporțională cu componenta momentului magnetic al atomului și cu componenta gradientului câmpului magnetic: formula 1, forță care îi devia traiectoria în direcția 3. Deviația atomilor din fascicul, după ce străbătuseră câmpul magnetic, era măsurată prin urma pe care o lăsau pe un ecran vertical. Dacă atomii ar fi fost obiecte clasice, având momente magnetice distribuite continuu într-un interval (determinat de condițiile producerii lor în sursa
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
momentului magnetic al atomului și cu componenta gradientului câmpului magnetic: formula 1, forță care îi devia traiectoria în direcția 3. Deviația atomilor din fascicul, după ce străbătuseră câmpul magnetic, era măsurată prin urma pe care o lăsau pe un ecran vertical. Dacă atomii ar fi fost obiecte clasice, având momente magnetice distribuite continuu într-un interval (determinat de condițiile producerii lor în sursa termică), amprenta lăsată de fascicul ar fi fost un segment de linie verticală. Rezultatul experimental erau două urme punctuale distincte
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
având momente magnetice distribuite continuu într-un interval (determinat de condițiile producerii lor în sursa termică), amprenta lăsată de fascicul ar fi fost un segment de linie verticală. Rezultatul experimental erau două urme punctuale distincte, indicând că momentul magnetic al atomului de argint putea avea doar două valori distincte, bine precizate. Momentul magnetic al atomului de argint pus în evidență în acest experiment era totodată momentul magnetic al unicului electron aflat în pătura externă a atomului, fiindcă datele spectroscopice (explicate ulterior
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
sursa termică), amprenta lăsată de fascicul ar fi fost un segment de linie verticală. Rezultatul experimental erau două urme punctuale distincte, indicând că momentul magnetic al atomului de argint putea avea doar două valori distincte, bine precizate. Momentul magnetic al atomului de argint pus în evidență în acest experiment era totodată momentul magnetic al unicului electron aflat în pătura externă a atomului, fiindcă datele spectroscopice (explicate ulterior de principiul de excluziune) indicau că momentele magnetice ale electronilor din păturile interioare se
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
indicând că momentul magnetic al atomului de argint putea avea doar două valori distincte, bine precizate. Momentul magnetic al atomului de argint pus în evidență în acest experiment era totodată momentul magnetic al unicului electron aflat în pătura externă a atomului, fiindcă datele spectroscopice (explicate ulterior de principiul de excluziune) indicau că momentele magnetice ale electronilor din păturile interioare se compensează. Experimentul nu putea fi efectuat cu un fascicul de electroni: aceștia, având sarcină electrică diferită de zero, ar fi suferit
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
electronilor din păturile interioare se compensează. Experimentul nu putea fi efectuat cu un fascicul de electroni: aceștia, având sarcină electrică diferită de zero, ar fi suferit o deviere datorită forței Lorentz, care ar fi mascat efectul căutat. Repetarea experimentului cu atomi de hidrogen, câțiva ani mai târziu, a eliminat obiecțiile legate de posibila influență a păturilor electronice interioare. În modelul atomic Bohr-Sommerfeld se face ipoteza că orbitele electronice sunt cuantificate în spațiu: fiecare stare staționară este caracterizată printr-un număr întreg
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]