9,344 matches
-
câtva timp, când aceiași paznici au fost convinși și ei de gravitatea situației, ei au refuzat să-și ia astfel de răspunderi ale căror urmări nu le puteau prevedea. Comunicațiile telefonice interurbane, permise la început, au provocat asemenea îmbulzeală la cabinele publice și pe fire, încât au fost complet suspendate timp de câteva zile, apoi sever limitate la ceea ce se numea cazuri urgente, ca moartea, nașterea și căsătoria. Telegramele au rămas atunci singura noastră soluție. Ființe pe care le lega gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zi aparte și o noapte și mai și; un fleac, avusese perioade mult mai agitate altădată. S-a mai săpunit o dată, s-a limpezit sub jetul fierbinte, se pregătea pentru un altul, rece, cu adevărat Întăritor. O umbră, dincolo de glasvandul cabinei de duș, semitransparent, l-a făcut să rămînă cîteva clipe nemișcat. Nu distingea decît un contur, care a devenit trup cînd, trăgînd ușa glisantă, a pătruns Înăuntru; un val de abur, dislocat, s-a răsucit Într-un mic vîrtej, risipindu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acum și mădularul, n-a simțit nici atingerea acestuia de către o mînă care nu era a lui, nici cum pătrunde Într-un trup care era trup din trupul lui, nici gura care Îi sorbea respirația, aproape sufocîndu-l, În aburul din cabină, dar și-a revenit; o simțea pe Ann fierbinte, lipită strîns, a apropiat-o și mai mult, o căutase atîta vreme, nu pentru asta, Doamne ferește, Însă drumurile lor se Înfundaseră acolo, Într-un spațiu de doi pași, nici să se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
isprava unui om, ci a unor grupuri mari, ajunse, conjunctural, la o masă critică; nu, nimeni nu avea să facă dreptate, doar Dumnezeu, care, neîndurător, era, mai Întîi, drept: ar fi ascultat amîndouă părțile. Dar nu se Întîmpla nimic, În cabina de duș curgea doar apă. Într-o țară din Est, incestul fusese legalizat, probleme existau doar dacă unul din parteneri era minor. Thomas și Ann nu aveau cum să fie omorîți. Nici iubiți. Ei existau. Thomas s-a Îmbrăcat În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și că aveam dreptate în toate, fără să mai fie nevoie să-mi enunț doleanțele. Nici nu-mi imaginam cum de-am putut fi logodită cu cineva ca Zach, când erau disponibili oameni ca Eduardo. Am intrat într-una din cabine. Ușa de la toaletă s-a deschis și cineva s-a năpustit înăuntru cu răsuflarea tăiată. Auzisem că suedezele alea prizau cocaină aici. Am încremenit. —Hei, am auzit o voce. Trebuie să mă asculți. Era Todd. —Todd, lasă-mă-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
spun adevărul. Asta chiar era ciudat. — Poftim? am întrebat — Nu trebuie să mai ieși cu el, mi-a replicat. Nici gând, Eduardo e adorabil. Ne petrecem weekendul pe iahtul regelui Spaniei. —Renunță! Te previn, o să te doară. Am ieșit din cabină și mi-am deschis portfardul. Trebuie să recunosc că era oarecum formidabil faptul că doi bărbați se băteau pe mine, dar m-am purtat ca și cum era îngrozitor. —Todd, știu că mă placi, dar eu, una, sunt cu Eduardo, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care curăța piscina. Vrei să-i aduci prietenei mele un covoraș? Apoi se întoarse spre mine și adăugă: Nu-i bine să fii văzută pe un scaun la piscina asta. Aici se poartă salteluțele albe. —Mă gândeam să închiriez o cabină, i-am zis. —Să nu faci asta, mă sfătui Jazz. Sunt atât de izolate. Nu poți fi văzută acolo, or tu vrei să fii văzută. Am executat ordinul lui Jazz și m-am întins lângă ea pe o saltea albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care Julie îl considera obositor în legătură cu bijuteriile era să nu aibă îndeajuns de multe piese noi. Să sperăm că-i vorba doar de o abatere temporară de la starea ei obișnuită de țăcăneală. Barclay transformase biblioteca în copia strălucitoare a unei cabine de la bordul unui vapor. Felinarele pâlpâiau de parcă prin încăpere chiar adia briza oceanului. Pe masă erau împrăștiate hărți decolorate și jurnale patinate de vreme. Un chelner ne-a servit cu Martini Bleu și Mai Tai și cu șervete de cocteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de Jazz și de fete, poate aș fi înnoptat la una din ele. La naiba, telefonul nu era în poșetă! Trebuie să-l fi uitat la bar. M-am repezit în stradă, uitându-mă îngrozită în urmă. Am alergat la cabina telefonică din colț și am ridicat receptorul. Nu avea ton. Timp de câteva secunde am încremenit în întuneric, întrebându-mă ce să fac. Eram panicată, disperată să ajung undeva unde să fiu în siguranță. New York-ul pare amenințător când nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
face apariția în diverse zone rurale din Anglia pentru a participa la evenimente mondene lipsite de sens, cum ar fi meciurile de polo sau cricket, la care personajul principal e Hugh Grant. Inspirată de ea, m-am încuiat într-o cabină și m-am schimbat într-o bluză de cașmir oranj (DKNY1) și pantaloni crem, strânși pe picior (de la Joie). Împreună cu accesoriile, o curea bej, cercei-lacrimă din aur, sandale turcoaz-deschis de la Jimmy Choos, cu un toc delicat, auriu, și o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
telefoanele din comună. La București nu răspundea nimeni. Mama, cât e ea de panicoasă din fire, mi-a spus cu o voce lucidă și calmă: „Sunt în Piața Universității, trebuie să-i înțelegi, ai fi făcut la fel”. Alături, în cabina cealaltă, unul din băieți a scăpat receptorul din mână: - Am sunat la Cluj, la mătușa mea. Nu am auzit decât zgomotul de mitralieră care îi acoperea vocea. Noaptea am auzit și eu la radio tot răpăieli de gloanțe. Nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de repede pot. Mă întorc în bucătărie și apuc o sticlă de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul de dat papucii unui tip pe nume Mike. Sunt cele mai lungi cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici măcar o clipă. Trebuie neapărat să-mi dezmorțesc puțin picioarele. — Vin imediat, spun și ies înainte ca el să poată zice ceva. Când intru la toaletă, toate femeile care se află acolo se opresc instantaneu din vorbă. Dispar într-o cabină și le aud glasurile șoptind cu însuflețire și murmurând. Când ies din nou, nici măcar o singură persoană nu a părăsit încăperea. Toții ochii sunt fixați asupra mea, ca pe butelie. Deci te-ai întors, Samantha ? spune o asociată pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Am însă avantajul să ocup un loc bun în rând, poate voi fi chiar primul, își spuse. Nu fusese niciodată primul, întotdeauna se găseau alții mai matinali decât el, unii dintre șoferi își petrecuseră probabil o parte din noapte în cabina camionului. Urcau în stradă când se lumina de ziuă să cumpere o cafea, pâine și ceva de mâncare, o tărie în diminețile umede și reci, apoi se învârteau pe acolo, sporovăind unii cu alții, până cu vreo douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urmei, n-ar fi avut nimic de descărcat și ieși din rând, Așa nu voi mai fi al treisprezecelea, se gândi. După câteva momente, un camion coborî rampa și ocupă locul pe care furgoneta îl lăsase liber. Șoferul ieși din cabină, se uită la ceas, Mai am timp, trebuie să-și fi spus. Când dispăru sus, pe rampă, olarul făcu o manevră rapidă și se mută în spatele camionului, Acum sunt al paisprezecelea, își spuse, mulțumit de istețimea lui. Se rezemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cui i-ar fi pe plac răspunsul, unul chiar își scoase o țigară ca să arate limpede că nu-l interesa subiectul, de îndată își aminti că aici nu se poate fuma, atunci se întoarse cu spatele și se retrase în cabina camionului, departe de evenimente. Olarul înțelese că nu va avea decât de pierdut dacă își va continua protestele, vru să liniștească apele pe care chiar el le tulburase, dacă vindea jumătate era oricum mai bine decât deloc, lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
principale, scările rulante, punctele de întâlnire, cafenelele, restaurantele, terasele cu mese și scaune, cinematografele și teatrele, discotecile, niște ecrane enorme de televiziune, nenumăratele decorații, jocurile electronice, baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile publicitare, manechinele, cabinele de probă, o fațadă de biserică, intrarea la plajă, un bingo, un cazinou, un teren de tenis, o sală de gimnastică, o montagne-russe, o grădină zoologică, o pistă de automobile electrice, o cicloramă, o cascadă, toate în așteptare, toate cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lăsând la o parte orice treabă ca să stea cu mine și să-mi pună neîncetat Întrebări despre Maestru, despre sănătatea, starea acestuia și, Îndeosebi, despre ce spunea Djamaledin În legătură cu situația din Persia. Când veni momentul să plec, Îmi Închirie o cabină pe un pachebot rusesc aparținând liniilor Caucaz-și-Mercur. Apoi mi-l dădu pe vizitiul său, căruia Îi Încredință misiunea să mă Însoțească până la Kazvin și să-mi rămână În preajmă atâta vreme cât voi fi avut nevoie de serviciile sale. Vizitiul se dovedi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cizelate și niște servitoare cu priviri alunecoase. Savuram, acum, banala plăcere de-a fi văzuți Împreună, soț și soție, braț la braț, de-a fi Învăluiți de aceleași priviri străine, și până târziu În noapte evitam să ne Întoarcem În cabina pe care o alesesem, totuși, printre cele mai spațioase de pe pachebot. Culmea plăcerii era promenada de seară. De Îndată ce ne Încheiam cina, mergeam să căutăm un ofițer, Întotdeauna același, care ne conducea la un seif de unde scoteam Manuscrisul, ca să-l purtăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o cabină Învecinată. Nimic altceva. Nu-mi aduc aminte să fi simțit vreun șoc oarecare. Așa că am sfârșit prin a mă liniști. Ca să mă trezesc dintr-un salt atunci când cineva bătu la ușă, strigând o frază pe care n-o puteam Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întâi să se regrupeze pe Puntea Soarelui, În partea de sus a pachebotului. — Trebuie să-mi trezesc soția? I-a fost destul de rău În timpul zilei. — Căpitanul a zis „toată lumea”, Îmi Întoarse vorba steward-ul, cu o figură sceptică. Întors În cabină, am trezit-o pe Șirin cu toată gingășia care se impunea, mângâindu-i fruntea, apoi sprâncenele, rostindu-i numele, cu buzele lipite de urechea ei. De cum scoase un bombănit, i-au șoptit: — Trebuie să te trezești, e nevoie să urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spun că trebuie să plec, apoi ei să se scuze față de mine - și ca amândouă să ne spunem „la revedere“ și „mulțumesc“ și „cu multă plăcere“ de vreo douăzeci de ori. După care, cât pot de repede, mă îndrept spre cabina mea și mă schimb în hainele de călătorie. Sunt destul de încântată de felul cum arăt în oglindă. Am un top gen Pucci, cu multe culori, blugi tăiați trei sferturi, cu franjuri, sandalele cele noi, sunt fardată cu nuanțe Gucci (de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în față. — Doriți să probați ceva? Hai, Becky. Nu fi așa pămpăloaică. Alege ceva! — Îhm... da. Ăsta! zic și înșfac un pulover mov pe gât, care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două gâturi. Încep să râd și individul mă fixează fără nici o expresie, de parcă aș fi anormală la cap. Așa și trebuie, zice. Ăsta e modelul. A, da? zic imediat. A, da. Și dispar instantaneu în cabină. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din cabină. Puloverul ăsta are... două gâturi. Încep să râd și individul mă fixează fără nici o expresie, de parcă aș fi anormală la cap. Așa și trebuie, zice. Ăsta e modelul. A, da? zic imediat. A, da. Și dispar instantaneu în cabină. Nu îndrăznesc să‑l întreb în care din găuri trebuie să‑ți bagi capul, așa că mă lupt cu prima - și arată groaznic. O încerc pe cealaltă, și arată la fel de cumplit. — E vreo problemă? zice tipul, din apropierea cabinei și simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]