9,035 matches
-
Face parte din organizații internaționale importante, precum: Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), NATO (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE, și din zona euro. Se învecinează: la nord - cu Marea Nordului, Danemarca și Marea Baltică; la est - cu Polonia și Republica Cehă; la sud - cu Austria și Elveția; iar la vest - cu Franța, Luxemburg, Belgia și Olanda. Teritoriul Germaniei acoperă 357.021 de kilometri pătrați (137.847 mile pătrate), într-o zonă cu climat temperat. Germania are cea mai mare populație dintre
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
metri sub nivelul mării), traversate de câteva fluvii ale Europei, precum Rinul, Dunărea și Elba. Germania are cele mai multe granițe cu țările europene, decât oricare alt stat din Europa. Se învecinează în nord cu Danemarca, în est cu Polonia și Republica Cehă, în sud cu Austria și Elveția, în sud-vest cu Franța și Belgia iar în nord-vest cu Olanda. Capitala Germaniei este Berlin. Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9 °C. Temperatura medie în ianuarie variază de la
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
datată din cultura luzațiană (de origine slavă) a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 750 î.e.n. Primul conducător atestat al statului polonez a fost Mieszko I din dinastia Piast, care a fost botezat în anul 966 de misionari din Regatul Ceh. Creștinarea Poloniei a început în această perioadă și s-a desfășurat concomitent cu combaterea credințelor slave păgâne. Succesorul și fiul său, Boleslav Viteazul, a devenit primul rege al Poloniei în 1025, impunând independența statului față de Sfântul Imperiu Roman de Națiune
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
astfel încât limitarea creditării să nu afecteze creșterea economică. Se speră de asemenea ca băncile să cumpere titluri de stat guvernamentale, astfel încât să ușureze criza datoriilor suverane. La 2 martie 2012, 25 de state membre a UE (cu excepția Marii Britanii și Republica Cehă) au semnat Tratatul de Stabilitate Fiscală, un tratat interguvernamental prin care statele semnatare se obligă să îndeplinească și să respecte anumite criterii economice și financiare. În cazul în care un stat semnatar nu va respecta prevederile tratatului vă fi sancționat
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
scăzute de emigrare a locuitorilor. Creșterea speranței de viață și scăderea natalității va duce în viitorul apropiat la creșterea presiunii financiare pe sistemele sociale (de pensii, sănătate). <noinclude> Dintre multele limbi și dialecte folosite în UE, 24 sunt oficiale: bulgară, cehă, croată, daneză, olandeză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, irlandeză, letonă, lituaniană, malteză, poloneză, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză. Documentele importante, precum legislația sau tratatele, sunt traduse în fiecare dintre cele 24 de limbi oficiale. Parlamentul
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
un Dumnezeu, 27% „într-o forță sau spirit” și 18% nu cred în nici o forță spirituală. Multe țări au simțit o scădere a participării religioase în ultimii ani. Tările unde sunt cei mai puțini credincioși sunt Estonia (16%) și Republica Cehă (19%). Cele mai religioase state sunt Malta (95%, predominând romano-catolici), România și Cipru, fiecare cu peste 90% din cetățeni care cred într-un Dumnezeu (amândouă predominant ortodoxe). În UE, credința religioasă este mai mare în rândul femeilor, o dată cu creșterea vârstei
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
centre industriale și culturale. La nașterea scriitorului, cosmopolita localitate era locuită de 170 000 de oameni (300 000 cu suburbiile și garnizoanele militare), dintre care doar 14% (42 000) erau vorbitori nativi de germană, iar restul erau cehi. Pentru comunitatea cehă, originară din ținuturile Boemiei și Moraviei, Praga devine un simbol al identității lingvistice și culturale. Într-un imperiu ce pare să stagneze, orașul lui Kafka inspiră dinamism și modernitate. Populația pragheză se dublează în treizeci de ani; fluxul continuu de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
din ținuturile Boemiei și Moraviei, Praga devine un simbol al identității lingvistice și culturale. Într-un imperiu ce pare să stagneze, orașul lui Kafka inspiră dinamism și modernitate. Populația pragheză se dublează în treizeci de ani; fluxul continuu de muncitori cehi și fenomenul asimilării diminuează numărul germanofonilor la 6.7% (37 000) în 1910. Ca un fel de minoritate în minoritate, comunitatea evreilor, în mare parte vorbitoare de limbă germană, număra la 1900 în jur de 14 000 de locuitori. Antisemitismul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
secol XIX, îi transformă pe evrei în ținta animozității atât a cehilor cât și a germanilor. Tatăl lui Franz Kafka, Hermann Kafka, deși evreu, vorbea foarte bine cehește, ceea ce i-a sporit succesul în afaceri. Numele lui, provenind din limba cehă (unde "kavka" înseamnă "stăncuță"), este pus în valoare, într-o manieră ludică, prin folosirea imaginii unei păsări ca firmă a magazinului său de galanterii. Cunoașterea limbii majorității îi aduce însă beneficii chiar mai importante decât cele economice: în timpul unui progrom
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
acolo pentru șapte ani în Dům U Minuty ("Casa Minuta"). Franz Kafka este singurul dintre copii care beneficiază de o cameră separată, cu toate că aceasta este foarte friguroasă. Împreună cu ei mai locuiește și o slujnică, Marie Werner, evreică vorbitoare de limbă cehă, angajată de Hermann și Julie pentru a avea grijă de copii și de casă. Ca primul și singurul băiat al unei familii de evrei, Franz Kafka reprezintă obiectul unor așteptări uriașe din partea părinților. Între 1889 și 1893, frecventează Școala de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
continuu pe prietenul său să scrie, să publice și să păstreze manuscrisele. "Descrierea unei lupte" rămâne până astăzi una din cele mai enigmatice opere kafkiene. În 1903, Kafka are prima experiență sexuală cu o fată de prăvălie ("Ladenmädchen") de origine cehă. Ca mulți studenți din vremea lui, este un vizitator frecvent al bordelurilor. În timp însă, scriitorul devine tot mai dezgustat de actul sexual și de contactele fizice pe care le presupune, manifestând chiar anxietate și teamă în această privință. Pentru
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ultime logodne. În mania de a justifica și de a se autojustifica, Kafka formulează puțin mai târziu (noiembrie 1919, Schelesen) "Scrisoare tatălui", un document eminamente autobiografic. În toamna anului 1919, într-o cafenea din Praga, Kafka o cunoaște pe scriitoarea cehă Milena Jesenská, fiica unui renumit chirurg naționalist, precum și soția intelectualului evreu Ernst Polak. Milena îi scrie lui Kafka, dorind să traducă câteva din operele lui în limba cehă, dar, așa cum chiar ea îi va mărturisi mai târziu lui Max Brod
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
anului 1919, într-o cafenea din Praga, Kafka o cunoaște pe scriitoarea cehă Milena Jesenská, fiica unui renumit chirurg naționalist, precum și soția intelectualului evreu Ernst Polak. Milena îi scrie lui Kafka, dorind să traducă câteva din operele lui în limba cehă, dar, așa cum chiar ea îi va mărturisi mai târziu lui Max Brod, « cărțile lui sunt uimitoare; el însuși însă este și mai uimitor ». Kafka, de asemenea, o descrie pe Milena prietenului său astfel: « Ea este o flacără vie, cum nu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Spre sfârșitul anului 1920, Kafka se distanțează voit de Milena Jesenská. Corespondența continuă însă sporadic între 1921 și 1923, iar scriitoarea rămâne o prietenă apropiată a lui Kafka, în ultimii ani de viață ai acestuia. Milena Jesenská este prima traducătoare cehă a unor opere precum "Metamorfoza", "Verdictul" sau "Contemplare". Suspectată de unele idei comuniste, ea va fi închisă de naziști într-un lagăr de concentrare, unde va muri în 1944. În 1920, problemele de sănătate continuă. O febră persistentă îl determină
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
către Ottla" (1974). Primele traduceri ale "Metamorfozei" în spaniolă și franceză apar la sfârșitul anilor 20. În 1930, Edwin și Willa Muir traduc "Castelul" în engleză. În aceeași perioadă, ediții ale cărților lui Kafka apar și în limbile maghiară și cehă. În limba română, traduceri ale operelor kafkiene au fost realizate de scriitori precum Gellu Naum, Paul Celan sau Mircea Ivănescu, dar începând abia cu anii 60. În Germania Nazistă, publicarea operelor lui Kafka este mai dificilă, datorită segregării forțate a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
fațadă specifice Blocului Estic. De altfel intelectualii din Rusia Sovietică care au avut ocazia să citească acest roman, pe ascuns, sub formă de samizdat, au crezut că este opera unui dizident comunist, numele autorului și data apariției nefiind specificate. Scriitoarea cehă Alena Wagnerová remarcă în special prima frază a romanului, ca fiind evocatoare pentru epoca stalinistă: Conferința culturală de la Liblice, 1963, prilejuită de împlinirea a 80 de ani de la nașterea lui Kafka, marchează dezghețul cultural și politic. Tema înstrăinării prezentă în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
efectele distructive ale stalinismului. Franz Kafka devine unul din simbolurile principale ale mișcării anti-comuniste care a culminat cu Primăvara de la Praga. După intervenția tancurilor sovietice din 1968, cărțile kafkiene sunt din nou interzise în Cehoslovacia. În 1951, un anume autor ceh, Gustav Janouch, publică la Frankfurt un volum, "Conversații cu Kafka" ("Gespräche mit Kafka") în care consemnează discuții purtate cu scriitorul evreu la începutul anilor 20. Deși Max Brod și Dora Diamant au crezut în autenticitea acestei cărți, unii literați, precum
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în timp ce Benjamin, care îi dedică lui Kafka un articol omagial în 1934, observă că « puritatea și frumusețea » scriitorului trebuie interpretate în strânsă legătură cu eșecurile lui personale. În aceeași perioadă, lingvistul evreu Pavel Eisner, unul din primii traducători în limba cehă ai operelor kafkiene, îl numește « un gigant pentru care zece premii Nobel ar fi prea puține », insistând că departamentul de studii germane de la Universitatea din Praga trebuie să-i analizeze lucrările. Exilată de naziști în afara spațiului germanofon, moștenirea literară a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sau Thomas Mann?", filozoful marxist György Lukács afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sunt așadar variațiuni ale temei inițiale sau simple adnotări la aceasta. Din momentul declanșării, subiectul operei evoluează întortocheat și eratic, la fel ca existența fantomatică a vânătorului Gracchus. Limbajul prozei kafkiene este sec, steril și amintește de stilul birocratic. Lingvistul ceh Pavel Trost îl consideră un produs al germanei pragheze din acea epocă, care se remarca pentru penuria excepțională de expresii figurate și colocviale. George Steiner vorbește chiar despre o « abstinență » a lui Kafka de la orice formă de exces verbal; « transparența
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
(limba greacă veche: Tομή "Tomí", latină: "Tomis Constantiana", în italiană prin navigatorii genovezi și din ea, în alte limbi latine "Constanza", limba greacă "Κωνστάντζα"/ "Κωνστάντια", limba turcă otomană "كو ستنجه" (Köstendje), , (Kiustengea), armeană "Կոնստանցա", ebraică "קונסטנצה", slovacă, cehă, sârbă, poloneză, croată & maghiară "Konstanca", albaneză "Qushtendja", bosniacă "Kostanj", germană Küstendje (pe plan local), uneori scris și Konstanz) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Dobrogea, România, format din localitățile componente (reședința), Mamaia și Palazu Mare. Constanța este
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
pe timpul verii înaintarea militară în Țările Baltice și în Ucraina, pe care le-au pus în mâinile unui guvern-marionetă monarhist și represiv. Secesiunea din mai a Republicilor Caucaziene (, Armenia și Azerbaidjan) a accentuat confuzia. În același timp, în aprilie-mai, Legiunea Cehă, formată din foști prizonieri și dezertori din armata austro-ungară, a refuzat să se dizolve, și s-a revoltat împotriva Bolșevicilor. Stăpâni ai Uralilor și ai căii ferate transsiberiene, precum și ai întregii rezerve de aur a băncii imperiale a Rusiei, confiscată
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
decizie asemănătoare în februarie și era clar că pactul era practic mort. Pactul de la Varșovia a fost în mod oficial dizolvat la întâlnirea de la Praga din 1 iulie 1991. Pe 12 martie 1999, fostele membre al Pactului de la Varșovia: Republica Cehă, Ungaria și Polonia au aderat la NATO. Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia s-au alăturăt și ele Alianței Nord-Atlantice în martie 2004.
Pactul de la Varșovia () [Corola-website/Science/298320_a_299649]
-
craterele de pe Lună se numește "Craterul Tycho". a tipărit la Uraniborg și opere ale elevilor săi pe care le supervizează, precum: Acum, la 400 de ani de la moartea lui, doi oameni de știință - unul danez (Kaare Lund Rasmussen) și celălalt ceh (Jan Kucera) = au infirmat ipoteza decesului ca urmare a otrăvirii cu mercur a savantului.(comunicat postat pe site-ul Universității din Aarhus)2012.
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
care îi însoțiseră, au fost împușcați în subsolul " Casei Ipatiev" de un pluton de execuție bolșevic condus de Iacov Iurovski în noaptea de 16 iulie spre 17 iulie 1918. Execuția a fost grăbită de avansarea către Ecaterinburg a subunităților Legiunii Cehe în drumul lor de retragere din Rusia. Temându-se că "Legiunea Cehă" va cuceri orașul și-l vor elibera pe Nicolae, temnicerii lui bolșevici au hotărât lichidarea imediată a familiei imperiale. Dovezile că această execuție s-a făcut cu știința
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]