9,246 matches
-
comentariu și concluzie. Uciderea Căpitanului și a camarazilor săi rămâne un asfințit de soare îmbăiat în sânge, o rană unică pururea deschisă. „De-aici înainte, vremea se măsoară Cu trudnicile tale oseminte, Și veacul care curge peste țară Începe din cenușa ta fierbinte. Mergi printre noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne tămâiezi cu marea ta tăcere... Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Ion Moța, Corneliu Georgescu Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39)? „Disperarea și furia, ura și cruzimea dacilor, se unea cu vitejia care apăra pământul patriei și nu-i lăsa cuceritorului decât grămadă de cenușă și de ruine. Pe columna lui Traian se văd femei dace cum chinuiesc prizonierii romani. Pe unii îi țin legați de mâini și de picioare, goi, și-i ard cu facle aprinse. Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian rezultă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
al conducerii legionare, comandant legionar, a fost ars de viu, după grele torturi. Asemenea și Nicoleta Nicolescu, după torturi crâncene, în stare de semidecedat, a fost aruncată în cuptor, unde a mai făcut un gest de revenire, apoi a devenit cenușă, studenta Tatiana Grecu care a fost violată cu o coadă de mătură și, nemaiputând suporta durerile torturilor, s-a aruncat pe fereastra de la etajul IV. Studentului Făgădaru i s-a tăiat un picior cu un ferăstrău obișnuit pentru că refuza să
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la poporul român în basmele și legendele strămoșilor noștri. Asta și dorim, să ridicăm o lume ca în basme. Noi am învins legile materiale. Atâta timp cât suntem sub scutul Arhanghelului Mihail și la picioarele lui Hristos, vom renaște mereu, din propria cenușă. Noi trăim din învățătura lui Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și din vârful sabiei noastre, luptă, pătimire și jertfă, și din izvoarele subterane, sângele martirilor și eroilor noștri. Legionarii sunt suportul moral și spiritual, sunt spada care luptă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nevoie de repere biografice. Existența în slujba Adevărului și a Neamului, te duce dincolo de timp, te urcă spre veșnicii. „Noi am învins legile materiale. Atât timp cât suntem sub scutul Arhanghelului Mihail și la picioarele lui Hristos, vom renaște mereu din propria cenușă” (Corneliu Zelea Codreanu). Avem în față un nou volum, ce-l are ca autor pe Petru C. Baciu. La 92 de ani, sufletul acestui erou, de pe meleagurile băcăuane, își strigă încă zbuciumul, în speranța că mărturia generației din care a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
văzut obligat, strângeam note pentru un roman. Mă ispitea o replică a trândavului Sybaris din legendă; un Asybaris aproape "metafizic", cu praf adus de vânt dintr-un deșert misterios, și visând o mare unde ar fi fost aruncată ― se zice ― cenușa zeilor morți. Nu bănuiam, pe atunci, că, într-o zi, voi transforma această ficțiune într-o realitate paralelă. Am renunțat la roman. Aveam, acum, alte griji. Dar, la un moment dat, m-am pomenit amestecând praful din Asybaris în problemele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se ridică, asemenea unor bastioane, pereții unui munte de multe mii de metri înălțime și că, din această pricină, nici o vietate nu se poate apropia de ea. Marea e interzisă până și păsărilor fiindcă în ea se aruncă, de milenii, cenușa zeilor morți. Discuțiile acestea se poartă pe un ton prudent, cu pauze lungi, încărcate de bănuieli nemărturisite, ce arată că asybariții se tem, cumva, de taina acelei mări. Singurul care-și îngăduie să discute deschis e doctorul Luca. ― Vor să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte de obicei decât iarba, mere pădurețe și cartofi furați din câmp, copți în cenușă fierbinte. De la "palat", mai făceam o sută de pași până în dreptul cimitirului de pe Delături. Acolo, după ce depășea ultima casă și o cruce veche, cu un Christ de tablă ruginită, "ulița" se transforma în "drum"; înecat de praf sau de noroaie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un timp, m-a rugat s-o iert pentru felul în care se purtase. Și chiar s-a străduit să pară firească: "Altădată, dacă vei mai dori, putem porni și în călătorie. Mergem să vedem cum se azvârle în Gange cenușa morților". Apoi, a mai spus ceva în doi peri. Niște vorbe care ar fi trebuit să mă pună în gardă: " Eu m-am jucat cu viața, de fapt. Și, dacă va fi nevoie, voi încerca să mă joc și cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului din cimitirele efemere și ardoarea căderilor neliniștite transformate în nehotărâri se refugiază în viitoruri incerte. Străbat distanța fulgerat de scânteierile rubinii ale anghilelor rătăcite în cenușa lacustrelor oxigenate forțat. Nisipul așteaptă nemișcat în clepsidre uriașe trecerea timpului mentolat care s-a încăpățânat să treacă peste noi, protejați de vârfurile unor teluri și adăpostiți în necropole din câteva situri străvechi. Sunt un melc mai înțelept și mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și-a dezbrăcat straițele de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept ca la fotograf. Acela a fost Nelu, nepotul ei, de care a avut grijă, când era copil de școală,...cum să nu crezi în aceste semne
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
a anunțat calm „Mă prăbușesc“ în timp ce încerca să îndepărteze aeronava de o zonă populată. Nu mi-a venit să cred până n-am văzut o fotografie în ziarul de a doua zi, în care se vedea clădire unde fusese expusă cenușa lui, Casa Centrală a Armatei Sovietice; și în jurul ei se încolăcea, făcându-și loc prin străzile înnegrite, o coadă de oameni îndoliați, care se întindea în spate pe o lungime de nouă kilometri și în față pe o lungime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și care o ajutaseră atât de mult în cele mai grele moment de îndoială în valoarea ei. La gândul că o parte din asteasau chiar totul - s-ar putea, printr-un miracol, întâmpla din nou, își întinse picioarele sub cearșafurile cenușii mucegăite, adăugând un nou cor de încântătoare scârțâituri tresăririlor furișe ale casei însăși. Dar dintr-odată, percepu încă un zgomot. Venea din direcția ușii, pe care avusese precauția de a o încuia înainte de a se băga în pat. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot ceea ce au gândit și visat împreună să fi fost transferat cu totul în „odorul scump” care este în stare să cucerească „țări întregi” doar țipând și dând din picioare... Din arderea lor unul pentru altul să fi rămas doar cenușa? Din punct de vedere strict fizic, așa ar fi normal. Iar rațiunea ne poruncește să admitem normalitatea. Scriitorul povestește mai departe că Profesorul „se încăpățânează” să-i declare Teodorei cum că iubirea lui pentru ea nu a scăzut; dimpotrivă, s-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu, erau Încă puștile lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de data asta din scânduri vopsite-n alb, și din tinda casei se vedeau plopii și lacul din spatele lor; dar arme n-au mai fost vreodată. Țevile puștilor care stătuseră pe rastelurile din picioare de căprioară rămaseră pe mormanul de cenușă și nimeni nu se atinse de ele. După război, am Închiriat un râu plin de păstrăvi În Pădurea Neagră și erau două drumuri pe care puteai ajunge la el. Unul Începea În Triberg și continua pe vale În jos, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pietros, cu locurile În care apa era mică, și trecea peste bolovani mari, formând un bazin adânc când se curba În jurul malului abrupt. Nick se-ntoarse, trecând de nod și urmând șinele până În locul În care-și lăsase bagajul În cenușă. Era fericit. Potrivi harnașamentul În jurul sacului strângând bine curelele, Își aruncă legătura-n spate, trecându-și brațele prin curelele pentru umeri și mai luă din greutatea de pe umeri Împingându-și fruntea Într-o bandă largă. Tot era prea greu. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dăduse peste mulți cosași care stăteau În praf. Erau negri cu toții. Nu erau cosași din aceia mari, cu galben și negru sau roșu și cu aripi negre care scârțiau când zburau. Ăștia erau cosași obișnuiți, doar că erau negri ca cenușa. Fără să fie conștient de asta, Nick se tot Întrebase În timp ce mergea ce-o fi cu ei de arată așa. Acum Însă, cum Îl privea morfolindu-i șoseta cu buzele despărțite-n patru, Își dădu seama că toți deveniseră așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a Întrebat. — Am făcut curat În pivniță, dragă, i-a răspuns mama de pe verandă. Stătea acolo zâmbindu-i. Tata s-a uitat la foc și a dat cu piciorul În ceva. Apoi s-a aplecat și a cules ceva din cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-a zis. M-am dus până În pivniță și m-am Întors cu o greblă, iar tata a trecut-o prin cenușă cu mare grijă. A scos niște topoare de piatră, niște cuțite pentru jupuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu piciorul În ceva. Apoi s-a aplecat și a cules ceva din cenușă. — Adu-mi o greblă, Nick, mi-a zis. M-am dus până În pivniță și m-am Întors cu o greblă, iar tata a trecut-o prin cenușă cu mare grijă. A scos niște topoare de piatră, niște cuțite pentru jupuit, tot din piatră, unelte din care se fac vârfurile de săgeți, niște bucăți de vase de lut și niște vârfuri de săgeată. Se Înnegriseră toate de la foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă. 107 Maranda, care îl urma îndeaproape, s-a oprit și ea, adulmecând aerul... Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]