9,745 matches
-
ix = valorile individuale; 1 n i= ∑ = operatorul adunării (suma) n = număr de cazuri. 64 Indicatorul cu o mare aplicare în caracterizarea variației caracteristicii față de medie este abaterea standard ( )σ . De asemenea, abaterea standard este folosită și în analiza dispersională a colectivităților statistice. Formula de calcul pentru o serie simplă este: ( ) 2 1 n X n i ix∑ − − =σ (2) unde: ( ) 1 n i i x X = −∑ = suma diferențelor pătratelor dintre fiecare rezultat și media aritmetică n = număr de cazuri. Coeficientul de
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
100× Χ = σ . (3) și exprimă raportul procentual dintre abaterea medie pătratică și media generală a seriei de date. unde: V= variabilitatea σ = abaterea standard Χ = media aritmetică Coeficientul de variabilitate ne dă indicații asupra gradului de omogenitate al unei colectivități. Cu cât coeficientul de variabilitate este mai mic cu atât media aritmetică este mai reprezentativă ca urmare a omogenității colectivului. 65 Se consideră că: 1. 0-10% omogenitate ridicată; 2. 11-20% omogenitate medie; 3. peste 20% omogenitate slabă, lipsă de omogenitate
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
Taina învierii. Cum lumea a început a se înmulți, omul și-a dat seama, mai mult din instinct, că nu putea trăi în continuare în singurătate și izolare. A prins a se aduna om cu om și a întemeia mici colectivități. Așa s-a petrecut și în acea uriașă albie a fostei uriașe grote. Generozitatea naturii și puterea omului au conlucrat la punerea primelor pietre de temelie la edificiul societății omenești. Așa au apărut micile așezări, nuclee ale viitoarelor localități. Evident
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti cu barca. în al treilea rând, picturile rupestre, de o expresivitate uimitoare. Ele reprezintă, de regulă, animale: cai, elefanți, căprioare. Mai rar păsări sau alte elemente ce compuneau ambianța acelor mici colectivități umane. Fără îndoială, alcătuirile de ansamblu ale sitului oferă o imagine grăitoare a unui timp istoric demn de admirația noastră. Se spune despre Grota din Pech- Merle, de exemplu, că poate fi asemuită cu o galerie de artă preistorică. Situată
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
asta e, de fapt, extrem de reală. Fiecare dintre noi e o păpușă de cârpă pe care păpușarul și-o îmbracă pe degete și face ce vrea cu ea. Așadar, în fiecare păpușar se ascunde un dictator. Constat că, într-o colectivitate de oameni, care poate fi un popor sau o lume, toate subunitățile acelei entități funcționează la fel: dacă s-a ars siguranța, nu numai lumina nu se aprinde, dar nu mai funcționează nici priza. Literatura română e bolnavă. Suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
binecunoscutele canapele ale psihiatrilor (pe care le-am vizionat în filmele americane). Aceste probleme și multe altele pot dispărea în cazul restabilirii unor proporții și relații (mai) corecte între SN și SB. De altfel, orice activitate, sentiment, domeniu, știință, individ, colectivitate din care lipsește Dumnezeu (IUBIREA) este satanică. Din acest motiv și din multe altele este bine să sacralizăm toate activitățile noastre: somnul, mersul la servici, concediul, cititul cărților, 45 ACTUL NUTRIȚIEI, exercițiile fizice, TOATE. Apostolul Pavel spunea: ”Ori de mâncați
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
cât a durat ultimul măcel. Dar, până atunci, încă sunt liber să circul prin cetate, chiar și-n afara zidurilor dacă doresc neapărat; pot discuta despre orice și cu oricine. Bineînțeles, dacă acțiunile mele nu periclitează în vreun fel starea colectivității. Cunosc deja toate traseele, dialogurile încă nepurtate, zarva iscată de clopotul ce anunță închiderea porților și ridicarea podului; știu cum vor arde focurile și cum se vor striga din oră în oră străjile, cum vor hămăi câinii și cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
gata din latinește și grecește și ar face-o asta zilnic fără să observe sau fiindu-i cu totul indiferent daca elevul învață ceva sau nimic? Ce-am zice asemenea de-un economist care, departe de-a voi să deprindă colectivitatea națională din care face parte la diferitele soiuri de munci productive câte există în lume, ar face-o să importe totul din străinătate și să rămâie pururea inaptă și incapabilă de-a produce singură și bărbătește ceea ce-i trebuie*? Rău
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și își are metoda lui proprie, dar de [dat] greș nu dă. [22] Titulature răcesc conversația, oricât de animată ar fi. Cine știe dacă scopul lor primordial nu este chiar acesta - trezirea și răceală față cu o persoană care reprezintă colectivitatea. Purtătorii acestor titule se-nțelege că-i dau altă valoare. [23] Contrazi-te singur și vei găsi pace. [24] Menirea vieței tale este să te cauți pe tine însuți. [25] Plăcîndu-ți ție însuți te corumpi. 1055 {EminescuOpXV 1056} [26] Lumea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
seamănă în subtilitate cu o cioplitură românească, un basm românesc cu unul mongol. La mijloc nu e numai migrațiunea de popoare și de legende...”; „O răscruce de ev. Clase descind, economii inedite se construiesc. Proletarii impun forme noui”; „Cufundați în colectivitate, îi creiăm stilul după instinctele pe care de abia și le bănuiește”... În numărul 11 este consemnat succesul parizian al compozitorului Marcel Mihalovici, colaboratorul Integralului și al Contimporanului fiind prezentat ca protagonist al unui concert de muzică modernă românească desfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre „revoluția teatrală” sovietică, însă cu o notă mai apăsat politică, întîlnim și în articolul „Drama-pantomimă“ al lui Ion Călugăru, din același număr al revistei Integral: „Acolo însă unde mitul contimporan, evident politic, în stăpînirea proletariatului, s-a difuzat în colectivități, se înfăptuie și un teatru nou: Rusia”. O „notiță” din numărul 6-7 al Integralului („Teatrul sovietic“) merge și mai departe. E vorba de o prezentare a opiniilor despre teatru expuse la Paris, în fața presei, de către „Lunatcharsky”, comisarul poporului pentru instrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu este prin firea lui element abstract”. Articolul „Cei trei clowni. Schiță de studiu” este o mică schiță de tipologie culturală, eroul de cinema fiind plasat în descendența eroilor comici: „peste bilanțul inteligenței, clownul și bufonul au intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu atât mai drag de tine... „Școala muncii” te învață, printre altele, cum să deprinzi lecția fericirii! Deschizând bine ochii la tinerețe, vei avea mai puține dureri de cap la bătrânețe. Vinovați pentru multele rele ce se întâmplă într-o colectivitate nu sunt numai răufăcătorii ci și tăinuitorii faptelor acestora. Crezând în ziua de mâine, vei apuca și ziua de poimâine! Oricât ar avea unii automobiliști mania vitezei, nu le vor crește niciodată aripi... Oricum însă, șansa lor de a se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Milano", oamenii zboară haotic, în toate direcțiile, pe cozi de mătură, pe cerul albastru de deasupra orașului. Problema miracolului o putem defini ca un fenomen individual cu o funcție esențialmente colectivă, pentru că el nu se poate obiectiva decât într-o colectivitate. Din perspectiva obiectului miracolului, el poate fi aparent ignorat sau trecut sub tăcere. Obiectul miracolului se teme deseori că prin revelarea lui îi poate ucide inefabilul. Totuși, să te bucuri de miracol pe ascuns, în tăcere!? Asta nu prea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
regăsește la Flaubert sau la Gautier. Dar declasarea simbolică - ce ar risca să ducă la libertate și nebunie - trebuie să fie Însoțită de o integrare la fel de mitică Într-o societate care să Însemne un fel de ecou al aristocrației dispărute. Colectivitatea În care artistul se va introduce va trebui să regăsească trăsăturile clasei parazitare ce-l consacra altădată și să se situeze cu fermitate În afara ciclului producție-consum, pe planul activității neproductive. Flaubert a ales să le Întindă mâna peste secole lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Avea În jur de treizeci de ani - treizeci și trei, mai exact, vârsta de cumpănă a vieții tuturor muritorilor, după cum se spune cu mai multă sau mai puțină Îndreptățire. În cazul lui, oricum, zicerea se verifică. Junele preot moștenește Întru păstorire o colectivitate de credincioși redusă numeric, plus o biserică În paragină. Spirit Întreprinzător, Bérenger Saunière Își propune să reabiliteze sfântul lăcaș. Totul decurge normal până Într-o zi când lucrătorii care se ocupau cu renovarea acoperișului bisericii În pericol să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
culturală”, nu mă gândesc la fondul mitologic de uz curent - legende, ceremonialuri religioase ori seculare, credințe, ritualuri etc. - care circulă liber pe varii meridiane și continuă să-i surprindă pe specialiști prin notele sale comune, În pofida distanțelor mari care separă colectivitățile unde apar și a imposibilității contaminării prin contact. Mă gândesc la ceva mult mai precis, și anume la o carte. Una dintre cele mai cunoscute și mai influente din câte s-au scris vreodată. - Biblia? - Întocmai. Mai exact, Vechiul Testament. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
erau amenințați de o pedeapsă a Istoriei. Primitivii își aminteau de Ființele lor supreme în cazul unor catastrofe cosmice. Sensul întoarcerii către Zeul ceresc este însă același: într-o situație foarte critică, în care este în joc existența însăși a colectivității, divinitățile care asigură și preamăresc Viața în timpuri obișnuite sânt părăsite pentru Zeul suprem. Există aici, dar numai în aparență, un mare paradox: divinitățile care au înlocuit, la popoarele primitive, zeii de structură cerească erau, precum Baal și Astarte la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
parțială sau totală, are aceeași valoare magico-religioasă ca și cufundarea în apă, botezul. Bolnavul este regenerat, se naște încă o dată. La fel se procedează pentru iertarea unui păcat sau pentru vindecarea unei boli a minții (aceasta din urmă prezentând pentru colectivitate un pericol la fel de mare ca și crima ori boala somatică). Păcătosul este pus într-un butoi sau într-o groapă săpată în pământ, iar când iese, se spune că "s-a născut a doua oară, din pântecele mamei sale". De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Iubirea asigură omului o stare de har, în care cel puțin instinctele fiarei sunt adormite. Caritatea purifică, iar un asemenea om, purificat, își poate exercita în voie toate libertățile; ele nu vor primejdui liniștea semenului său și nu vor păgubi colectivității. Libertatea precedată și nutrită de caritate, este climatul optim îngăduit desăvârșirii omului. Dar cât de departe este această libertate creștină în dragoste, de maxima rabelaisiană, "fais ce que tu vouldras!", care a obsedat atâția din visătorii doctrinari ai secolului XVIII
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
organizare și direcție fiind egal, dacă nu inferior, execuției. E greșit de asemenea să se creadă că orice fel de bogăție este un fapt sau un privilegiu: "există o bogăție-egoism și o bogăție-sacrificiu și devotament". Cea dintâi e improductivă pentru colectivitate, servind doar ca un instrument de neistovită consumație a unei clase privilegiate, care nu urmărește decât satisfacerea unui infinit număr de dorințe firești sau artificiale. Dar, "o dorință cheamă pe alta, satisfacerea anumitor aspirații face să se nască altele, întreținînd
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-au ameliorat liniile ferate, telegrafice și telefonice; s-au comandat sau s-au construit vapoare noi. S-a refăcut prestigiul Statului, s-a restabilit morala guvernului și a administrației, sa repus în spiritul funcției publice idealul de a servi colectivitatea, s-a reconstituit disciplina, s-au întărit legaturile de solidaritate afectivă și practică în lumea muncii și s-au repus la locurile lor idei și sentimente care fuseseră desfoiate din inteligențe și din inimi, și fără de care nici nu putem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care dezvăluie, asigurînd comunicarea pentru inițiați și excluzîndu-i pe ceilalți. Fiecare este (și) un fel de limbaj secret, ce creează o intimitate individuală sau colectivă refuzată outsiderilor : ești înăuntru, cu noi, sau rămîi în afară. De la individul agramat la uriașele colectivități meta-gra maticale, ideologia comună este un soi de libertarianism lingvistic, adică un cult al controlului minim al autorităților lingvistice : statul minimal al limbii, libertatea de inițiativă a individului... „Doar că atunci ele nu mai pot fi traduse...”, îmi șoptește filoloaga
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În mod clasic, autorul era cel care se deplasa pentru a povesti de acolo. Am fost, am văzut, vă descriu : aceasta se putea chema, generic, etnografie. Adică etno grafie, scrierea Celuilalt pentru uzul unui club mai restrîns sau al unei colectivități mai largi de Noi, diferiți măcar prin poziția privirii de Ei, ceilalți. Apoi, autorul a început să-și piardă din centralitate, lăsîndu-i și pe Ei să vorbească și fiind atent la publicul său, acest Noi care trebuia să se recunoască
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
greu, ce-i drept, un cîmp public de luptă ? De ce trebuie să o transfigurăm acum în rezistență împotriva comunismului ? Termenul însuși de „rezistență” are astfel două sensuri complementare, dar distincte, de rezistență privată a individului și de opoziție publică a colectivităților. De ce trebuie atunci să alunecăm pe sensuri ca pe o coajă de banană și să ne-o revendicăm pe a doua dacă n-am practicat-o decît pe prima ? De ce ? Pentru că nu putem să nu ne comparăm (emoțional, și nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]