11,264 matches
-
vechile doctrine liberale, conservatoare sau socialiste pare a fi capabilă să asigure răspunsurile necesare dilemelor vieții "postmoderne". Secularizarea este benefică statului, cu amendamentul de a se asigura din partea laicatului o atitudine binevoitoare și protectoare față de religie, sigur benefică ambelor părți. "Creștinismul, cum judicios remarcă profesorul de la Universitatea catolică din Washington, a fost, mereu și mereu, o credință și o biserică martirizată, care a dat naștere, ca un fel de compensație, splendidei, atotbinefăcătoarei și istoricește repetatei înfloriri a umanismului creștin". Un adevăr
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
splendidei, atotbinefăcătoarei și istoricește repetatei înfloriri a umanismului creștin". Un adevăr aproape ignorat de conștiința publică. Între cauzele marginalizării martiriului e faptul că au fost puține situații în care s-a apelat la reacții de răspuns prin proteste sau acuzații, creștinismul încă de la origini definindu-se prin iertare, iar persecuțiile de orice nivel au fost asumate de creștini ca un dar al milei lui Dumnezeu. În pofida unei lungi istorii a martiriului, credința nu s-a modificat și nici nu s-a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
două să se contopească" (V.N.). Transcendența la care are acces creștinul a provocat o continuă neliniște lumii laice aservită imanenței, lume ce se simțea amenințată de a fi astfel umilită, reacția a fost continua persecuție și încercarea de anihilare a creștinismului. Umanismul creștin a fost cel care, prin blîndețe și înțelepciunea sa a reușit să-i îmblînzească furia. Transcendența, deschiderea către Dumnezeu ține de natura umană. Izvorul prim al culturii este religia - adevăr valabil pe întreaga planetă locuită. "Arhitectura e legată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ritualul religios; universitățile de dobîndirea învățăturii sacre; muzica, sculptura și pictura de lauda lui Dumnezeu; chiar și știința și economia, de categorii generate de descrierile sacre" (V.N.). Chateaubriand (1768-l848) va fi între primii care în zorii modernității, prin lucrarea Geniul creștinismului (1803), va da forma în care percepem astăzi umanismul creștin. Pentru scriitorul francez frumosul este poarta prin care accedem la înțelegerea adevărului și binelui. Sînt astfel legitimate sfera emoțională și estetică ca îndreptățite înlocuitoare ale sferei raționale și sociale. Opera
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
V.N.). Activitatea estetică este un rezultat al creativității umane, este poate forma cea mai potrivită a imita pe Dumnezeu creatorul. Curajul de a urma această cale, este o virtute creștină esențială; e trăsătura, ne spune Virgil Nemoianu, care unește în creștinism martiriul cu umanismul. Curajul de a îndura durerea și angoasa nu e de tip violent, ci mai degrabă caracterizat de seninătate și de înclinația de a ierta. Astfel devin evidente legăturile etice și religioase ale acestei forme estetice. Filosoful româno-american
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
onoarea și cumpătarea pot coexista cu succes și pot contribui la interesul general. Eu consider umanismul creștin o posibilă soluție la uriașa diversitate a contradicțiilor postmoderne" (V.N.). Frumosul care înglobează literatura și arta, și spiritualul, ce cuprinde religia, cu preponderență creștinismul, sînt cei doi piloni de sprijinire și asigurare a identității și continuității în contemporaneitate. Soluțiile propuse de Virgil Nemoianu în îmblînzirea postmodernității sînt nu numai dezirabile, ci întru totul aplicabile. Dialogul purtat în cadrul dezbaterii din seara zilei de 19 ianuarie
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
control de corecție, o strunire din partea valorilor religioase. Rațiunea trebuie să accepte avertismentele asupra limitelor sale și să se arate gata să asculte de marile tradiții religioase ale omenirii", arată Ratzinger. În același timp e adevărat că, în această clipă, creștinismul nu se bucură (încă?) de capacitatea de a stabili un set de principii acceptate cu ușurință pe plan universal. Ratzinger recunoaște că e de dorit să existe în religie un potențial critic "purificator" de cercetare rațională și adaugă că, de
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la care apelează. Hristofobia, o patologie socială nefericită, ce se manifestă în plan european în dauna individului și societății, impune din partea Bisericii Catolice, cum cerea și Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica din 1995, față de alte ramuri ale creștinismului, în realizarea unității creștine, o necesară flexibilitate liturgică și ritualică în contextul unei Europe materialiste, în refuzul afirmat al credinței. "Miza e, nici mai mult, nici mai puțin decît supraviețuirea Binelui într-o lume umană și armonioasă" (V.N.). În argumentarea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nici pictură născută din vizualitate artistică, ci cromolitografie sentimentală. De aceea dezvoltarea tehnicii artistice este de neînțeles dacă o raportăm la rudimentarele trebuințe estetice ale omului normal". Între ultimele înscrise în registrul ideilor gingașe sînt cîteva analogii posibile. Prima, între creștinism și comunism. "Alături de ura împotriva bogatului și condamnarea lui radicală, stătea, în revoluția creștină ca și în acea comunistă de astăzi, o ură, tot atît de veninoasă poate, împotriva intelectualului. Pentru fanatic, intelectualul este diavolul, fiindcă intelectualul se îndoiește. Entuziasmul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ansamblu este mai accentuată. Se constată că în țările în care a fost implementată Religia Creștină, acele țări, cu poticnirile inerente, au progresat totuși mai mult decît alte țări de pe glob, rămase înafară. Și între cele două ramuri principale ale Creștinismului, Ortodoxia și Catolicismul se observă diferențe importante. Biserica Catolică, cu toate erorile făcute de-a lungul timpului, se pare că pînă la urmă a evoluat mai mult, s-a situat mai aproape de Cale (,,Calea, Adevărul și Viața “) astfel că țările
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
lui, ca și de existența altor planuri ale vieții (alte lumi) deosebite de cea de pe pămînt. Civilizația antică grecească ca și cea romană, vorbeau de mai mulți zei care se amestecau în viața muritorilor de rînd, asta pînă la apariția Creștinismului, cînd ni s- a transmis clar că ,,cealaltă lume” este organizată (la fel ca pe pămînt) sub forma unei structuri statale (,,împărăție” pe limbajul celor de atunci) în care există un conducător cunoscut astăzi sub denumirea de Dumnezeu. Interesant aici
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
o țară în care neisprăviții și lichelele ajung la putere prin impostură, atunci situația devine dramatică pentru acea țară, o țară precum este și România. Este adevărat, neisprăviții și lichelele s-au putut manifesta agresiv într-o anumită parte a creștinismului, în sfera ortodoxă, o Biserică care s-a dovedit a fi slab pregătită ca și mesaj, o instituție prea tolerantă cu păcatele oamenilor (ca și cu propriile păcate) , o Biserică care s-a abătut grav de la învățăturile lui Isus Christos
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
sfera ortodoxă, o Biserică care s-a dovedit a fi slab pregătită ca și mesaj, o instituție prea tolerantă cu păcatele oamenilor (ca și cu propriile păcate) , o Biserică care s-a abătut grav de la învățăturile lui Isus Christos fondatorul Creștinismului ! Iar pe fondul debusolării din mințile oamenilor datorate incompetenței Bisericii Ortodoxe, a fost posibilă apariția bolșevismului, cu gravele sale deraieri în ceea ce privește locul omului în Univers. Iar în această mare debusolare datorate incompetenților în ceea ce privește statutul omului pe pămînt, singura
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
semnala direcția tendinței post-seculare de recuperare a religiosului. Prezentul demers încearcă să evidențieze această tendință și semnificațiile ei. Richard Rorty: o viitoare civilizație globală a iubirii Chiar Richard Rorty, "filosof sceptic și alergic la religios"4 recunoaște rolul jucat de creștinism în impunerea democrației cu tot cu drepturile și libertățile individuale aferente ei. Rorty se socotește ateu, în varianta anticlericalistă a ateismului și spune că filosofilor contemporani nu le mai este îngăduită decât această variantă care consideră Biserica periculoasă pentru democrație și creditează
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
istoria Ființei. De atunci, datoria contemporanilor s-a îndreptat spre concetățeni și responsabilitatea civică s-a conturat independent de rațiune sau credință religioasă. De atunci, caritatea umană s-a transferat în Liberté, Egalité, Fraternité. Dar, arată Rorty, numai pe solul creștinismului a crescut democrația. Mai mult, poate că aceasta avea neapărat nevoie, pentru a crește, de o societate creștină. Socotind că teologia lui Vattimo se adresează căldiceilor în credință și că admiterea secularizării drept "trăsătură constitutivă a unei autentice experiențe religioase
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
occidentalilor contemporani să-și regăsească apetența religioasă într-o relație cu divinul de acum descărcată de teamă, violență și superstiții. Adevărul eliberator nu aparține, arată Vattimo, nici teologiei, nici științelor. El e chemarea la caritate. Ieșirea din metafizică se datorează creștinismului. Învățăturile lui au lucrat în umanitate, obișnuindu-i pe oameni cu principiul interiorității. Cunoașterea e tot timpul interpretare, cum arăta Heidegger, și orice tentativă de surprindere a autenticității interpretării dezvăluie caracterul istoric al acesteia. Chiar gândul lui Nietzsche că nu
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adevăr condamnă la disoluție adevărul metafizic. Chiar pragmatismul nefundaționist al lui Rorty este posibil pentru că Occidentul e construit pe adevărul creștin: "Cultura noastră în ansamblul ei cel mai larg n-ar avea sens dacă am dori s-o amputăm de creștinism"13. Istoria creștină a Occidentului trebuie asumată; mai mult, "singura noastră posibilitate de supraviețuire umană mai rezidă în preceptul creștin al carității"14. Aproape paradoxal, dar în sensul ieșirii din religie (vezi Gauchet), occidentalii pot fi atei tocmai datorită revelației
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de două mii de ani Evangheliile. Perpetuând relatarea Patimilor nu din perspectiva persecutorilor, ci din cea a victimei care și-a afirmat mereu nevinovăția, acestea îi lucrează pe occidentali, ajutându-i să înțeleagă și să asume propria violență. Din această perspectivă, creștinismul lucrează în direcția destructurării celorlalte religii. Înțelegerea treptată a mesajului evanghelic este eliberatoare, facilitează ieșirea celor ce înțeleg din cercul sacralității victimare. Evangheliile reprezintă, arată Girard, cheia hermeneutică a recitirii retrospective a textelor vechi, antice și medievale, și a diferitelor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
divinului cu lumea pe care acesta o configurează le cuprinde pe celelalte, îngăduindu-le viabilitatea. Diferențierea unghiurilor de abordare a iubirii aproapelui în aceste demersuri, semn al potențialului fractalic al acestei iubiri, coroborează viabilitatea lor. Dimensiunea edificatoare a iubirii aproapelui Creștinismul este, după fericita formulare a lui Marcel Gauchet 25, religia ieșirii din religie. Sintagma are o multitudine de semnificații acoperitoare. Printre cele mai spectaculoase se află așezarea creștinismului la temelia orientării moderne empirice a cunoașterii, ca agresivă paradigmă alternativă la
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fractalic al acestei iubiri, coroborează viabilitatea lor. Dimensiunea edificatoare a iubirii aproapelui Creștinismul este, după fericita formulare a lui Marcel Gauchet 25, religia ieșirii din religie. Sintagma are o multitudine de semnificații acoperitoare. Printre cele mai spectaculoase se află așezarea creștinismului la temelia orientării moderne empirice a cunoașterii, ca agresivă paradigmă alternativă la chiar cunoașterea religioasă. În varianta lui Denis de Rougemont 26, Întruparea a mărit prestigiul corporalului, materiei ca receptacul, sanctificându-le, adică făcându-le demne de interes cunoscător. În
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
făcându-le demne de interes cunoscător. În varianta lui I.P. Culianu 27, Contra-Reforma a amputat imaginarul uman, lăsându-i omului deschisă doar calea nepericuloasă și reducționistă a cunoașterii materiei. Sintagma poate caracteriza și scrierile autorilor prezentați mai sus. Acoperirea vizează creștinismul ca suport îngăduitor al ateismului (asumat la Rorty, indicat ca posibilitate de exersare a libertății la Vattimo) și al dezvoltărilor non-teiste ale religiozității la Hick, ca principală religie suport pentru evoluția seculară a Occidentului (nefericită la Wilson, generoasă etapă kenotică
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
ca speranță asumată, la Rorty. Dar este religiozitatea occidentală contemporană în mod necesar canonic creștină? Așa par a sugera mai sus menționatele bune practici de coeziune socială, recunoscute ca temelie a Occidentului democratic și revendicate ca expresii ale iubirii aproapelui. Creștinismul este în primul rând o religie a iubirii. Totuși, în cel mai generos (pentru că atotcuprinzător) dintre demersurile prezentate, cel al lui Vattimo, prin accepțiunea kenotică a secularizării se deschide, insinuant, calea gnosticismului. Luând asupra sa grija lumii, omul poate asuma
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
accesibile în noile lor variante editoriale de succes, dezvoltarea spectaculoasă a orientării scientologice și apariția altor multe mișcări spirituale centrate pe recuperarea statutului uman primordial coroborează această ipoteză. În plus, exploatând până la capăt perspectiva istoristă, așezarea religiozității gnostice în prelungirea creștinismului canonic își are logica ei: după ce Dumnezeu l-a făcut pe om și, mai ales, după ce Dumnezeu s-a făcut om, e rândul omului să se ridice, făcându-se Dumnezeu. Tot acest parcurs e marcat de tendința de creștere a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
etapă în brâncușiana creștere- descreștere a lumii? Toate aceste întrebări pot fi puse fără strângeri canonice de inimă. Așa cum generos arăta Olivier Clément31, oricum Dumnezeu are răspunsuri la toate întrebările pe care omul le-ar putea pune. Bibliografie Clément, Olivier, "Creștinism și știință. Rolul ortodoxiei", în Bioetica și taina persoanei. Perspective ortodoxe, de Dominique Beaufils et al., volum îngrijit de Tatiana Petrache, traducere de Nicoleta Petuhov, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 249-270. Culianu, Ioan Petru, Eros și magie în Renaștere. 1484
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei, traducere de Vasile Tonoiu, Editura Științifică, București, 1995. Girard, René, Despre cele ascunse de la întemeierea lumii, traducere de Miruna Runcan, Editura Nemira, București, 2008. și Gianni Vattimo, Adevăr sau credință slabă? Convorbiri despre creștinism și relativism, traducere de Cornelia Dumitru, Editura Curtea Veche, București, 2009. Hick, John, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, traducere de Alexandru Anghel, Editura Herald, București, 2012. Onuț, Gheorghe, Cercetarea sociologică, vol. 1, Editura Tritonic
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]