8,953 matches
-
să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah, destinule, uite ce te rog, uită-mă! Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Istorisiri nesănătoase fericirii 161 Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar aceste gânduri ale sale reuniseră în el toate bolile, insomniile și viciile, de care încă nu se vindecase și care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele ce-i galopa atât de anormal, atunci, prin vene
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
butuc, dar eu înțelegeam foarte bine ceea ce trebuia să înțeleg: că forma ei finală încă nu se cristalizase pe hârtie și că trebuia obligatoriu cristalizată. Urma deci o nouă repriză de nopți nedormite, 56 nopți în care urma să mă culc iarăși și iarăși, numai cu personajul acesta lângă mine, și să mă scol, tot așa, cu el alături. Mâncam cu Mihai, beam cu Mihai, citeam alte cărți sau presa cu același Mihai, mergeam la cinematograf cu personajul meu, iar când
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pentru totdeauna, capăt vremurilor tulburi parafrazează el modificând timpul vorbirii, adică pe trebuie cu trebuia. Nu-mi venea să-mi cred urechilor că omul cifrelor, cel cu care vorbeam, era capabil de asemenea citate. Eu care mă sculam și mă culcam cu nasul în carte, mă consideram mic în ultimă instanță, pe lângă el. Oamenii sunt sub vremuri și nu invers, tovarășe... - mă străduiesc și eu să dau răspunsuri cu citate, pe măsură, chiar dacă nu erau alese din nuvela lui Ivasiuc. Într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vorbi cu cineva imaginar: Alo! Pompierii? Vă rog veniți pe strada Coșbuc, nr 1. Arde! Așa, băiatule. Acuma îmi placi. Adu apă să stingem focul. Nu este apă - i-o reteză Gerard. Au luat-o și pe asta escrocii ăștia? Culcați-vă, Karin - tante. Uite aici stau, în șezută până vin pompierii. Sau te pomenești că mint și ăștia. Dar ce? În lumea asta toți mint? Și cine mai minte, Karin-tante? Tu cu tot neamul tău cel adormit și cu două
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la acel ceas, și se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea și nimeni n-ar fi putut să-l descopere de la o distanță mai mare de două sute de metri. L-a trezit soarele, izbindu-l în față pieziș, aproape culcat la orizont, și, iscodind printre stânci, zări o mică coloană de praf ce se înălța în spatele unui vehicul care înainta, foarte încet, la marginea pustiului de parcă s-ar fi temut să nu piardă protecția dunelor și să pătrundă în neospitaliera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
terminase, n-am îndrăznit să protestez - zâmbi trist. Mi-au cumpărat tăcerea numindu-mă guvernator absolut al unui teritoriu imens și am acceptat recunoscător. Dar ai dreptate, în fond, mi-e încă frică de el. Toți ne temem, pentru că ne culcăm cu certitudinea că într-o bună zi se va întoarce să ceară socoteală. Abdul întotdeauna se întoarce. — Unde e acum? — în deșert din nou. — în ce parte? — N-o să-ți spun niciodată. Targuí-ul îl privi fix, sever, și tonul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și acolo va rămâne în vecii vecilor, ori cât de încet ar merge. Acum, printr-o ciudată ironie a destinului, el, Gacel, care ura și disprețuia atât de mult obiectele și simțea repulsie față de orice vehicul mecanic, se afla acolo, culcat alături de unul din ele, de care depindea viața sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
No11, eu tot cântam la vioară, pentru nea Onuț, și, pentru prima oară, nimeni nu m-a înjurat, nicio voce nu m-a mai trimis la culcare cu drăgălașul "bă, boule de țambalagiu, du-te-n mă-ta și te culcă"! Puteam să cânt acolo trei nopți și trei zile, fără ca nimeni să-mi spună ceva. În noaptea aceea am priceput că și tăcerile pot iubi. A fost prima mea mare lecție de dragoste pe care am primit-o. 20 Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Romancieri precum Ruby M. Ayres pot să spună despre castitate că e mai prețioasă decât diamantele, dar adevărul e că prețuia cât o haină de blană sau cam pe-acolo. Nu puteai accepta o haină de blană fără să te culci cu un bărbat. Dacă ai luat-o, toate femeile mai În vârstă Îți vor spune că bărbatul are motive să se plângă. Și evreul plătise zece lire. El Îi puse mâna pe braț. — Ce s-a Întâmplat? Spune-mi! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
părut că te cunosc destul de bine. S-ar fi Întors la calculele lui dacă n-ar fi fost ceva nefericit În tăcerea ei. Ea putu să vadă că era Îngrijorat și surprins și puțin hărțuit. Crede că vreau să se culce cu mine, se gândi ea și se Întrebă „Vreau oare? Vreau oare?“ Ar fi completat asemănarea cu alți bărbați pe care-i cunoscuse dacă el i-ar fi răvășit puțin părul și i-ar fi Întredeschis rochia, punându-și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
11. De ce n-am murit în pîntecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pîntecele ei? 12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Și țîțe care să-mi dea lapte? 13. Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m-aș odihni 14. cu împărații și cei mari de pe pămînt care și-au zidit falnice morminte, 15. cu domnitorii care aveau aur, și și-au umplut casele cu argint. 16. Sau n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ostaș și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua. 2. Cum suspină robul după umbră, cum își așteaptă muncitorul plata, 3. așa am eu parte de luni de durere și partea mea sunt nopți de suferință; 4. Mă culc, și zic: Cînd mă voi scula? Cînd se va sfîrși noaptea?" Și mă satur de frămîntări pînă în revărsatul zorilor. 5. Trupul mi se acopere cu viermi și cu o coajă pămîntoasă; pielea-mi crapă și se desface. 6. Zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
decît soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineții. 18. Vei fi plin de încredere, și nădejdea nu-ți va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, și vei vedea că te poți odihni liniștit. 19. Te vei culca și nimeni nu te va tulbura și mulți vor umbla după bunăvoința ta. 20. Dar ochii celor răi se vor topi; ei n-au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!" $12 1. Iov a luat cuvîntul și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou. 10. Dar omul cînd moare, rămîne întins; omul, cînd își dă sufletul, unde mai este? 11. Cum pier apele din lacuri, și cum seacă și se usucă rîurile, 12. așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui! 13. Ah! de m-ai ascunde în locuința morților, de m-ai acoperi pînă-Ți va trece mînia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dar cel fără vină se îmbracă în ele și de argintul lui omul fără prihană are parte. 18. Casa lui este ca aceea pe care o zidește molia, ca o colibă pe care și-o face un străjer; 19. se culcă bogat, și moare despoiat, deschide ochii, și totul a pierit. 20. Îl apucă groaza ca niște ape și noaptea îl ia vîrtejul. 21. Vîntul de răsărit îl ia, și se duce; îl smulge cu putere din locuința lui. 22. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El zice zăpezii: "Cazi pe pămînt!" Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi. 7. Pecetluiește mîna tuturor oamenilor, pentru ca toți să se recunoască de făpturi ale Lui. 8. Fiara sălbatică se trage într-o peșteră, și se culcă în vizuina ei. 9. Vijelia vine de la miază-zi, și frigul, din vînturile de la miază-noapte. 10. Dumnezeu, prin suflarea Lui, face gheața, și micșorează locul apelor mari. 11. Încarcă norii cu aburi, și-i risipește scînteietori; 12. mișcarea lor se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
niște drugi de fier. 19. El este cea mai mare dintre lucrările lui Dumnezeu. Cel ce l-a făcut l-a înzestrat cu o suliță. 20. El își găsește hrana în munți, unde se joacă toate fiarele cîmpului. 21. Se culcă sub lotus în mijlocul trestiilor și mlaștinilor. 22. Desișul lotusului îl acopere cu umbra lui, sălciile pîrîului îl înconjoară. 23. Dacă se întîmplă ca rîul să iasă din matcă, el nu fuge: chiar de s-ar năpusti Iordanul în gîtlejul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Dar nu puteam. De ce? Din cauză că mata, sosind tocmai când urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți din nou
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce am făcut. Bine. Vă eliberez. Mâine dimineață veniți din nou aici. De ce să mai venim? Ca să continuăm. Ce să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și o înțelegere, în familia lor, cum rar întâlnești. Într-o seară el a întârziat. A avut mai multă treabă pe unde o fi fost. Ea, venind mai devreme, a dat de mâncare copiilor, i-a spălat și i-a culcat. Apoi a adormit și dânsa. Către miezul noptii s-a trezit can iad, dacă așa o fi arătând iadul. Un trăsnet a lovit marele stejar din marginea localității. Bravul copac milenar a luat foc. Ardea ca o torță vie. În ciuda
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înainte de a alege, trebuie să mă conving că nu există altul care să-mi placă mai mult. Tapú Tetuanúi era mândru că femeia pe care o curta avea atâta succes și că majoritatea burlacilor insulei stăteau la coadă ca să se culce cu ea - ceea ce dovedea că e într-adevăr adorabila - însă uneori, când o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia dintre cei care visau s-o ia de soție, nu putea să nu simtă un gust amar, care-l întrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
adânc din ocean, acolo unde e frig și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea ție, va fi pentru totdeauna. Tapú Tetuanúi rămase tăcut câteva clipe, savurând parcă gândul că o asemenea fericire ar putea să se transforme în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să le poată memoră. Tané să mă apere! bâigui. O să fac indigestie de stele! Cu toate acestea, începu să le studieze și nu renunță decât atunci când zorii zilei le îndepărtară de pe cer, moment în care pleca, în sfârșit, să se culce în adăpostul de la prova, care era rezervat membrilor echipajului din tură de noapte, al căror somn era respectat cu sfințenie până după miezul zilei. Totuși, atunci când se trezi Tapú Tetuanúi, inca obosit, Miti Matái era deja de o oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vântului și a valurilor. Iar Tapú Tetuanúi învăța. Învăța din clipă când se trezea, după o dimineață agitată, în care trebuise să doarmă rostogolindu-se de colo colo pe puntea de la prova, până când, odată cu zorii, se retrăgea iarăși să se culce, cu ochii roșii de la privitul stelelor. Deseori se simțea epuizat, dar n-ar fi schimbat această aventură nici pentru zece ani de viață monotona în Bora Bora. Să simtă noaptea vântul în față și să vadă cum ascuțitele prove gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]