8,716 matches
-
de cal pardoseala camerei în care dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura nouă până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de-ai mei pe unul de-a dumitate, să-i mănânci”. Deși era atât de sarcastic în ironizările sale, tata era un om foarte muncitor și bun la suflet, milostiv. Toată vara noi nu-l vedeam nici seara că se culcă, nici dimineața să se scoală. Nu dormea niciodată mai mult de două sau trei ore pe noapte. Mutat „La trei vânturi” tata a construit o casă mare, a crescut oi multe, avea vaci, boi, iar la căruță avea două iepe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
infecția să nu treacă și la ochiul operat, a trebuit ca ochiul stâng, să fie scos. Bătrân, cu un ochi de sticlă, ofta și slăbea mereu. Nu avea poftă de mâncare și nici nu mai vrea să mănânce. Ziua se culca pe pat, cu fața în jos, ofta și gemea: „Of mamă, la ce m-ai mai făcut”?!. Cam un an a stat numai la pat, nu bolnav, ci atât de slab că nu mai putea să se țină pe picioare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mic și apoi un om mic de statură, cu ochi strălucitori. Mi-l amintesc: avea trei ani și-l legăna în albie pe fratele lui mai mic, Ionel, când am venit de la seminar în vacanța de Crăciun în 1940. Sta culcat pe marginea albiei, își făcea vânt cu picioarele și cânta: „mamă dragă astă noapte am avut un vis frumos” și cântând adormeau amândoi. Când Titi era mic, poate de un an și jumătate, tata s-a prins să cumpere niște
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
am făcut o boacănă sinistră.Tata era și vânător amator. Acasă, arma lui sta agățată într-un cui, cu țeava în sus, cu „chedica” pusă, încărcată, în camera în care locuiam toți. Într-o zi, pe la amiază, mămica ne-a culcat, pe mine și pe sora Nica și s-a dus afară la treabă. Eu, fără somn, m-am dat jos din pat și am mers direct la arma lui tata și am apăsat puternic pe trăgaci, dar fără efect. M-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
rămână de planton (Iamandi Ștefan) și l-am rugat ca pe mine să mă scoale primul, și apoi pe ceilalți camarazi. Pentru că nu aveam destulă în credere în „plantonul” nostru- care era unul dintre sufletele cele mai curate-, m-am culcat odată cu toți, dar am făcut eforturi să nu adorm deloc, iar la deșteptare, înainte cu câteva clipe de a ajunge „plantonul” nostru la patul meu, m-am coborât din pat. Din dimineața acelei duminici, camaradul Iamandi, care făcuse de planton
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și am profitat de timpul afectat pentru „văcsuitul bocancilor”și am mers la WC. Elevul sergent care ne supraveghea cum ne lustruim bocancii a observat că am intrat în weceu. A venit după mine, și m-a pedepsit cu porunca „culcat”. Eu m-am uita în jur. Peste tot erau fecale, pentru că weceul era înfundat, să văd un loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
loc unde să execut comanda. El a țipat la mine: „Ce, nu-ți convine”?. „Culcat, că altfel de duc la Curtea Marțială”. M-am uitat lung la el, m-am aplecat și pentru ca să nu murdăresc uniforma abia îmbrăcată, m-am culcat sprijinit în mâini și în vârful bocancilor. A țipat la mine că aceasta nu înseamnă culcat, a venit lângă mine, a pus piciorul pe spatele meu și a apăsat până am ajuns cu tot corpul „la pămât”. M-am murdărit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
elevii nou veniți. Pentru că toată noaptea am călătorit în condiții de mare aglomerație, pentru că de la ora 4 până la 8,30 am fost reținut de corpul de gardă care nu era înștiințat de venirea mea la acea oră, dimineața m-am culcat și am dormit profund. În acest timp, un locotenent care-i primise pe recruți, a cerut să mă prezint la dânsul la program. Eu n-am coborât din pat dar am spus trimisului că nu sunt în stare să fac
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
chinuia să întindă niște sârmă ghimpată ca gard, pentru a nu-i mai strica vitele semănătura din grădină. I-am ajutat până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat privind în gol fără să adorm. De ce-i așa cum este? De ce sunt rău cu soția mea ? De ce nu pot răbda până la capăt ? De ce, dacă între noi nu e potrivire de catacter, de vederi, n-o pot lăsa în pace
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru tine n-am”. Era aproape miezul nopții. Am plecat în oraș cu gândul că voi găsi adăpost la Mănăstirea Sfântul Ioan, dar porțile mănăstirii erau încuiate fără paznic. M-am întors. N-am vrut să fac scandal. M-am culcat pe gunoliul din grajd. N-am putut să dorm, dar nici să stau în picioare nu mai puteam. Am deschis ușa la grajd și am privit spre cer. Era senin și lună plină care lumina ca ziua. Am fluierat pierdut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici. M-am strâns ghem și m-am culcat. (În timp, acel bilețel s-a pierdut. El trebuia, în cazul că aș fi murit, să explice că nu e nimeni vinovat de moartea mea). După ce s-a făcut lumină, a venit la grajd socrul meu și a închis ușa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și inanimat. Văd cât de mare e întunericul în mine. 5 ianuarie M-am trezit brusc, uimită că locul lui René e gol. Dar miroase frumos, a René, un miros de neconfundat, ca și cum el este cu mine nevăzut. M-am culcat din nou, după o jumătate de oră m-a trezit sunetul brutal al telefonului, pe care am uitat să-l închid. Era Eva (Ström), care mă anunță cu bucurie că programul nostru de la radio, la care au participat și Agneta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
i se furaseră banii de la poșta unde era casier. Într-o noapte s-a sculat decis să iasă din viață; mai întâi s-a dus la toaletă, apoi s-a întors, așezându-se gânditor pe marginea patului, apoi s-a culcat pe o parte, murind. Familia lui nu putea accepta că murise atât de fulgerător, fără să spună un cuvânt de adio, de consolare pentru cei care rămân să trăiască mai departe. Dar într-o zi cel mort s-a arătat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de odihnitor. Dar, în mod concret, numai lenea mă obosește, mă deformează, fiind închisoarea cea mai de temut. Simțurile mele sunt subtile și trebuie să fie hrănite zilnic cu „acțiune”, fără să se înlănțuie niciodată de ea. Înainte de a mă culca, aproape că uit tot ce am de „realizat” ziua - așa trebuie să fie, cred. Pentru că aceste „acțiuni”, cât de importante ar fi, nu sunt esențiale. Totuși, în mod paradoxal, ele sunt mai mult decât esențiale, percepându-le „ireale”, fructele puterii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
putut să împlinească șaizeci de ani. Am aflat că a fost ales membru post-mortem al Academiei Române și că există chiar un premiu cu numele lui. Aprilie Claude Kayat îmi spune că prietena noastră Jeanne Cordelier e bolnavă, au găsit-o culcată în mijlocul camerei, acum e la spital, inima ei nu mai vrea să bată, i se va pune un aparat în inimă. Nici căsătoria ei cu frumosul suedez, nici nașterea fiului lor, Emil, n-o pot consola pe Jeanne de durerea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bine, a spus el, pentru că aștept de multă vreme această recompensă. Apoi, se arăta foarte obosit. În cameră era un pat imens. Mi-a propus mie, fiului său și norei lui să ne odihnim în pat. El însuși s-a culcat fără să se dezbrace. Era acolo, în mijlocul patului, făcându-ne semn să ne odihnim alături de el. Deodată, am văzut că trăsăturile feței lui s-au schimbat. M-am apropiat de el și am remarcat că era mort; semăna cu un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma telefonului dat a venit părintele Popescu, socrul, de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca mine. Era bulgar. El mi-a făcut cunoștință cu o învățătoare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
trei dimineața m-am pomenit cu el în cancelarie. Ce faci tinere aici? I-am spus că fac antrenament la mașină pentru a avea șansa unui post de dactilografă fiindcă în învățământ nu se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ne jefuiți și vă bateți joc de noi! Cine mi-a luat pâinea de pe masă și rochițele de pe perete să nu-i mai dea Dumnezeu să se întoarcă acasă, să nu-și mai vadă copchiii și să nu se mai culce la țâțele neveste-si! și bărbatul meu, tanchist în armata sovietică și aflat în Finlanda dacă o face tot așa de aceeași soartă să aibă parte!” Pentru locuitorii Basarabiei și Ucrainei problema pâinii era peste măsură de grea. Războiul începuse
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de sticlă, vin din cele mai deosebite soiuri. Câțiva oameni de încredere ai inginerului mustuiau strugurii, departe de ochii angajaților, dar mai ales departe de ochii noștri. 102 Era trecut de ora 23, iar noaptea era întunecoasă, fără lună. Mă culcasem și abia mă furase somnul când am auzit bătăi puternice în ușă. Am deschis ușa adormită și foarte speriată: Sunați la dispensarul uman să vină doctorița! Noi am sunat și nu răspunde. Sus, la cramă, doi oameni sunt pe moarte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plecat fără a putea face nimic. Peste câteva zile, instructorul a venit în sat cu un buldozer și a încercat să strice gardul pe care între timp omul și-l încropise în jurul țarinei. Împreună cu toți din familie, omul s-a culcat în fața buldozerului și strigat că el nu se mișcă din locul acela. După multe astfel de încercări, toată lumea a renunțat la a-l mai determina pe om să renunțe. În anul acela, a cultivat pe locul desțelenit, pepeni. Satul Iazu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu ne vadă nimeni. Mișu a sărit în sus de bucurie! Din buzunare a scos foițele multicolore de staniol și le-a pus pe masă. Trebuie să le netezesc și să le pun în cutie. Când ne întoarcem, nu mă culc până ce nu le așez unde trebuie. Când mergeam la oraș, Mișu arăta la toți copiii din bloc și foștii colegi de școală acele bucățele colorate de staniol. Le 175 dădea în schimbul unor timbre vechi. Valoarea lor nu era dată doar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tot ce a văzut. Prin obcinele Bucovinei, trecând într-o dimineață printr-o pădure smălțuită de Tatăl Ceresc în mii de culori, m-a rugat să oprim puțin. Nu știam ce vrea! A făcut câțiva pași prin pădure, s-a culcat pe stratul de frunze țintind cu privirea bolta albastră, ascultând cu religiozitate muzica păsărilor și copacilor și, după câteva minute, s-a întors la mașina. Mi-a mulțumit spunându-mi: "La anii mei, am colindat toată lumea, dar clipe atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]