10,007 matches
-
sînt sugestive, reverberează. Desigur, nu conduc spre latura ideală a unei opere și nici, întotdeauna, spre esența personalității unui autor, însă pot să sublinieze ceea ce alte procedee narative nu pot: slăbiciunile, vanitățile, contrazicerile, pe scurt „latura umană”, care, teoretic, presupune culmi de eroism și abnegație, dar, în mai mult de un caz, frizează mizerabilul. Comprehensiv, conștient de propriile mele slăbiciuni, n-am judecat „căderile” cu ochi de cenzor. Mă numesc, nu uit o clipă, Călin, nu Cato! Cititor asiduu al lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se spune - „bolnav de-a binelea”. „știi, dragă, - i-a mărturisit lui Bălăiță - mă simt ca după un chef din alea rele”. Prezent în redacție în momentul în care avea loc această discuție, Ernest Gavrilovici jubila fără pic de reținere. Culmea, și el e bolnav! Chipul lui strălucea însă de ceea ce se cheamă „satisfacție răutăcioasă”! *O „istorie” de mahala, aflată de la madam Vîță, vecina „Bunicilor”. Băisănița, fosta gazda a lui Ioanid Romanescu, „a fugit” (nu e prima oară cînd o face
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, citind textul, i-a reproșat că n-are aderențe la Manolescu, că nu-l „prizează”. „Lasă la mine articolul, că mai lucrez eu pe el”. În loc să-l rupă și să-l arunce la coș, Sp. l-a lăsat. însă culmea e un alt fapt: B. Încă n-a citit cărticica lui Manolescu! *Jurnalul (al meu sau al altuia) n-are nimic de a face cu raportul și, deci, cu delațiunea. Numai o minte deformată poate încurca într-atît lucrurile încît să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar cei cu care mă simt solidar în anumite atitudini sau, mai ales, cei față de care doresc să mă diferențiez. Acestora îndeosebi mă consider obligat să le ripostez atît direct, cît și, într-o formă adesea mai precisă, suplimentar, aci. Culmea e, am observat, că adversarii cei mai obstinați ai ideii de a ține un jurnal sînt tocmai cei în lucrările cărora „creația” constă în dilatarea și orchestrarea copioasă a unor materiale de aceeași natură și cu aceeași proveniență. I-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
etc. Pentru a-l speria pe S., a spus că „în săși tovarășa Găinușă s-a mirat (cînd, căci plecase de cîteva zile la București?) de lipsa de orientare a redacției”, ba chiar ar fi întrebat „Dar ce, sîntem reacționari?”. Culmea, povestioara „tovului” (mare meșter într-alde astea) a prins. Ca întotdeauna sfîșiat între loialitate și oportunism, S. mi-a relatat-o în felul său ambiguu, din care se vedea, pe de o parte, că încearcă să fie solidar cu prietenul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vin de la o ședință unde problemele s-au pus altfel decît le vedeți dumneavoastră...” *Laudă poetului care a spus că un arbore înverzit e mai frumos decît un prinț! Cozile la săpun, lungi de sute de metri, pulverizează retorica despre „culmile de progres și civilizație” pe care, cică, deja le-am atins. *Sînt un om „bun de sfat”, care, pare-se, stimulează confesiunea. Interlocutorii îmi fac, uneori destul de repede, cîte-o „confidență”, îmi spun cîte un „secret”, pe care - zic ei - nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Chestia cu bunicu” e „cocoașa” mea de peste 25 de ani. Cînd cineva a vrut să mă tragă în jos, s-a agățat de ea. În timpul liceului (1953-1956) n-o aveam. A ieșit la iveală abia la începutul anului următor (1957) - culmea! - tot într-un moment de „tensiune internațională”. Atunci nici nu știam că unele lucruri mici pot avea consecințe iremediabile. După ce din cauza unei banale eroziuni (făcusem mai multe drumuri în cizme din Witing și pînă la Leu) ratasem intrarea la Farmacie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de veceuri!” Nu mi-a explicat ce anume i a provocat scîrba, iar eu nu i-am cerut lămuriri, ca să nu par că mă îndoiesc. * Imediat după ce ne-am salutat, bădia Lazan m-a reținut ca să mă întrebe „Care-i culmea «spațiului mioritic»?” știam că urmează un banc, dar am făcut o mutră gînditoare, așteptînd să-l spună. „Să ai oi și să n-ai brînză!”, mi-a zis el, trecîndu-și mîna prin părul alb ca hîrtia. Și cum mai avea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un lan de maci cu floarea albă, apoi a apărut celălalt lan, de maci cu floarea roșie. Stăteam pe bancheta din față a autobuzului. M-am ridicat în picioare și m am întors către cei aflați în spatele meu. Entuziasmat la culme, am strigat: „Liniște!” Splendoarea regală a lanului cu maci trezise în mine pornirea de a-i da onorul. La capătul lui, s-a aplaudat, ca la sfîrșitul unui spectacol. *Sufletește, sînt sătean. Mă recunosc în portretul moral pe care un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
directorul nu numai că i-a aprobat cheltuiala, dar i-a cerut să-i facă rost și lui de un set motor, pentru care i-a dat 3.000 de lei, ca, deh, să aibă de bacșiș. Împingînd nerușinarea la culme, finul i a vîndut setul motor vechi. Uluitor e că - a încheiat T. - îmi vorbea despre toate astea ca de niște bravuri, mîndru de istețimea sa. Cred că a rămas foarte nedumerit văzînd că nu zîmbesc și că nu-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
actuale, în schimbul celei mai mici ameliorări! Paradoxal, celor mai mulți această situație le convine: își scuză prin ea absența devotamentului față de muncă, pornirile spre căpătuială (căci se pescuiește cu folos în apă tulbure), înclinațiile cancaniere, corupția și atîtea altele, rele și urîte. Culmea e că, dintr-un soi de inerție sau pentru a se masca în nevoiași, unii continuă să se plîngă de lipsuri și după ce, pe căi ocolite, și-au făcut rost de cele trebuitoare. Criza a creat și această formă de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dă seama că a uitat să trăiască el însuși. În urma unei munci aspre, a avut uneori succese, a cucerit, poate, notorietatea, dar, vai!, n-a cunoscut fericirea pe care o dau lucrurile simple. Se pare că tocmai cei ajunși pe culmi suferă mai mult din această pricină. Aș putea da numeroase exemple, dar mă opresc doar la următoarea mărturisire a Virginei Woolf, care-i în ton și cu anotimpul: „Este o vară foarte frumoasă, în ciuda timidității, a ezitărilor și a temerilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se încheie cu fraza: „Astăzi este complet eradicată în țările civilizate, datorită unor condiții igienice de aprovizionare cu apă și alimente”. Noi, se știe, ne ținem a fi „țară civilizată”, și nu oricare, ci una ajunsă pe „cele mai înalte culmi de progres”! *Vremurile noastre sînt vremuri care cer oameni cu nervi tari. Proasta alimentație, lipsa de igienă, stresurile repetate au provocat îmbolnăviri, morți, sinucideri. Dr. Gheorghe Godja mi-a spus că mortalitatea copiilor sub 14 ani a atins (și nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
murit. A trecut perioada de doliu și bunicul s-a gîndit să se recăsătorească. Pe cine să ia? Probabil era superstițios, căci a apelat iarăși la o vrăjitoare, de data asta la una din Verești, la care s-a dus - culmea! - împreună cu Vasile al lui Andrei. «Ai să te însori curînd», i-a zis aceea. «Cu cine, o să afli chiar azi, la întoarcere, dacă vei trece pe jos prin vadul Sucevei și vei dezlega, ținînd mîinile la spate, cele nouă noduri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe care le culeg și le colportează. Pe delegați îi compătimesc. Un program istovitor, o disciplină inflexibilă, o gimnastică făcută vrînd nevrînd în fața celor ce stau la televizor: aplauze, ridicări în picioare, ovații, jos sus, și tot așa. Mă gîndesc - culmea! - la somnul „familiei” și al capului ei. Poate fi un somn liniștit, odihnitor? Cu ce figuri vor sta mîine în fața celor din sală? Se vor uita în ochii lor cu încrederea de altădată? Vor citi în ei aceeași loialitate? De
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vă comunic că vara aceasta am avut În luna aug., pentru o săptămână, vizita soților Petrovici, din Iași. Cât se poate de simpatici și delicați! În modestia vieții mele, eu mam străduit să-i mulțumesc, dar ei s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină cu toate bunătățile. M-am Întrebat de ce atâta recunoștință? Pe lângă bunătatea lor, au și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
numărului unităților de vânzare, asupra amplasării lor și programului acestora. Trecând peste acestea, ne lovim de un fenomen foarte supărător. Astfel, când ne e lumea mai dragă, găsim unitățile închise, având anunțuri ca cele ce urmează: închis pentru inventar; Dar culmea ridicolului a atins-o un anunț, remarcat de fiul meu, de 19 ani, care mi l-a relatat plin de indignare. Aspectul acesta a apărut și prin presă, dar tocmai aici este buba: nu se găsește remediu. Este vorba iarăși
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dat să aud în una din emisiunile dvs. din perioada respectivă pe care am ascultat-o de altfel cu totul întâmplător niște aprecieri zdrobitoare la adresa turismului românesc, a serviciilor hoteliere, a calității mâncării etc... Nimic nu era cruțat, amintindu-se, culmea, printre acestea, și numele frumoasei stațiuni în care mă găseam și unde mă simțeam nespus de bine, Poiana Brașov. Ei nu, asta e chiar prea de tot, mi-am zis eu, domnule director, și m-am decis să pun mâna
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
copilării care se vor mobilizatoare, patriotice și de osanalele față de cel mai iubit și stimat fiu al poporului (zic ziariștii și culturnicii, dar să știți că nu-i adevărat), ale cărui indicații prețioase vor ridica România pe cele mai înalte culmi ale civilizației și prosperității? Și când se vor întâmpla toate aceste minuni? Noi, deocamdată, vedem ce am ajuns în cei 38 de ani de așa zis socialism, în care cu fiecare an ce trece regretăm anul, lunile și zilele care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
semn pentru intrarea în funcțiune a instalației. în acel moment, microfoanele cu pricina scoaseră un țipăt ascuțit. În liniștea mormântală ce domnea, țiuitul ne scoase din amorțeală, dar în același moment Ceaușescu, parcă speriat de neașteptatul țiuit și enervat la culme, izbi cu palma în masă, urlând: Oprește! Experiențe să faci acasă, nu aici! Microfoanele amuțiră împreună cu toată asistența. În acest fel lua sfârșit consfătuirea de lucru de la Apimondia. Ceaușescu se ridică și plecă la fel de încruntat și vijelios cum venise. Paharul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se va lucra pentru a se face punte peste ziua de 22 august, ca oamenii să beneficieze de trei zile libere (ca pe vremea burgheziei, de Paști și de Crăciun), s-au spulberat. Românul a tăcut și a înghițit. O culme a ridicolului s-a înregistrat și la Constanța, unde la o întâmplare a Cenaclului lui Păunescu, un spectator, zice-se, turc, și-a îngăduit o glumă cam sinistră, dându-și în loc de nume o expresie trivială și traducând, cu o altă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
poate ei vor putea rezista cu pâinea care nici nu mai aduce a grâu sau cu diferite ierburi acum, vara pe care le mai aduc din când în când țăranii. Ca în orice perioadă de criză, specula a ajuns la culme, corupția așijderea și noi de mult nu mai trăim, ci supraviețuim. Pe străzi, poliția ( Securitatea în civil) te urmărește zi și noapte. Telefoanele sunt înregistrate (chiar interne), scrisorile cenzurate și noi supravegheați îndeaproape. Suntem toți deținuți ambulatorii și fără haine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să se arunce în fața mașinilor cu număr străin cerând bombons, gummi, țigarete, chibrituri etc., fiind foarte violenți, mai ales pe șoselele ce duc spre Iugoslavia, azvârlind după mașina care nu oprește cu pietre, bețe și înjurând conducătorul mașinii respective. Acestea, culmea ironiei, petrecându-se uneori de sub însemnele și desenele pe care stă inscripția de batjocură: Ceaușescu România ocrotesc copilăria. Ar mai fi multe de spus, dar de ce să vă relatez despre această categorie nevinovată, necunoscătoare decât accidental a ceea ce înseamnă o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fi începute și, implicit, termenele lor de realizare nu vor fi respectate. Pe de altă parte, termenele bătute în cuie în planul tehnic aprobat nu pot fi depășite, iar dacă se întrevede o întârziere, trebuie căutați vinovații printre proiectanții care culmea ironiei! nu și-au creat rezerve suficiente de timp ca să atace lucrările respective înainte de primirea planului aprobat și de deschiderea finanțării. Rezultă că, oricum ai proceda, tot greșit vei călca și te găsești în postura de a da-o în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică, intensitatea cerebrală. Exigenta solidarizare intelectuală cu figuri emblematice ale spiritului național prilejuiește, deloc surprinzător, incursiunea În clivajele, căderile și culmile creației, ca și În dramatismul biografiei, firește. „Pentru Caragiale”, scrie Marta Petreu, „cunoașterea este o «activitate a sufletului omenesc», Înrădăcinată În «iritabilitate»”. Nu doar pentru Caragiale, desigur, nici doar pentru Cioran și Ionesco sau pentru Marta Petreu Însăși. Iritabile sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]