8,487 matches
-
principal și printre palmirenii din Dura-Europos. Lui Îi este desemnat rolul de judecător divin care administrează justiția și Împarte pământul locuitorilor săi: o funcție coerentă cu caracteristicile sale solare, care trebuie să fi fost anterioară astralizării, fie Întrucât era o divinitate legată de izvorul dătător de viață, fie mai ales pentru faptul că nu era legat (asemenea lui Shamsh și Malakbelxe "Malakbel") de grupuri etnice specifice, fiind deci mult mai potrivit pentru acest rol-cheie, În mediul unui panteon civic unificat. Celxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că nu era legat (asemenea lui Shamsh și Malakbelxe "Malakbel") de grupuri etnice specifice, fiind deci mult mai potrivit pentru acest rol-cheie, În mediul unui panteon civic unificat. Celxe "Cel" de-al treilea membru al triadei, Aglibolxe "Aglibol", este o divinitate care deține un templu propriu și care apare reprezentată cu atribute lunare, care nu sunt, nici În acest caz, legate, În mod cert, Încă de la origini de personalitatea sa. Trebuie ținut cont și de faptul că În general, cultele lunare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omonimului său fenician, Bel-Hammon era la Palmira o manifestare minoră a lui Bel, un zeu ancestral, protector al unei mici comunități bine cunoscute care Îi perpetua cultul și Îl deosebea (spațial și poate substanțial) de alte culte de la Palmira. O divinitate care prezintă un interes aparte În panteonul Palmirei (dar foarte răspândită și În lumea arabă preislamică) este așa-numitul „Zeuxe "Zeu" Anonim”, venerat pe câteva sute de altare diferite descoperite mai ales În apropierea izvorului Efqa. El apare la scurt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baalshamin, căruia i-ar putea fi o manifestare mistică și spiritualizată. Chiar și epitetele care Îi sunt atribuite acestui zeu Îl apropie de Baalshamin („Stăpân al veșniciei”, „Bun”, „Milostiv”). Există și ipoteze care propun aici recunoașterea lui Yarhibolxe "Yarhibol" ca divinitate antică legată de izvorul oazei. Adevărata identitate a „Zeului Anonim” rămâne o Întrebare deschisă, fără a exclude posibilitatea de a ne afla În faxe "Zeul Anonim"ța unei false probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a ne afla În faxe "Zeul Anonim"ța unei false probleme, putând fi vorba despre o entitate aparte, diferită de celelalte, născută din nevoia credincioșilor de a avea un interlocutor divin intim și mai atent la nevoile individuale, decât marile divinități ale cetății sau decât cele venerate În tradițiile antice tribale ale grupurilor individuale. Fenomenul poate fi Încadrat În religiozitatea populară care are tendința de a se detașa de cultul public. Trebuie ținut cont și de faptul că „Zeul Anonimxe "Zeul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi Încadrat În religiozitatea populară care are tendința de a se detașa de cultul public. Trebuie ținut cont și de faptul că „Zeul Anonimxe "Zeul Anonim"” este un zeu sùnnaos, adică lipsit de sanctuar propriu, dar venerat În templele altor divinități. Într-adevăr, credincioșii i se adresează doar lui pentru a-i cere ajutorul și protecția În sfera problemelor individuale ale existenței. Tot În cadrul religiozității populare intră și G#innayê (plural de la Êinn), spirite tutelare sau geniixe "genii" reprezentate cu formă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soarta” celui care poartă numele respectiv stă În puterea acestui zeu. Poate fi masculin sau feminin și este reprezentat precum Atargatisxe "Atargatis", având tronul susținut de lei, cu funcția de Gad-Tadmorxe "Gad-Tadmor", adică „Soarta Palmirei”. În centrul cultelor secundare, printre divinitățile de origine semită occidentală trebuie amintite și Elqoneraxe "Elqonera" și Shadrafaxe "Shadrafa". Primul teonim, menționat pe o inscripție de pe niște tăblițe, Înseamnă „El, creatorul pământului” și este identificat cu Poseidonxe "Poseidon". Shadrafa este cunoscut ca zeu vindecător care stăpânește peste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
provin Nebo (Nabu) și Nergalxe "Nergal". Primul este identificat cu Apolloxe "Apollo" și deține un templu aproape de cel al lui Bel, căruia Îi era asociat În unele ocazii și aspecte. Zeuxe "Zeu" al scrierii și al Înțelepciunii, era văzut ca divinitate care legitimează puterea și pe cei care o dețin. Nergal Îi poate corespunde la Palmira lui Rashapxe "Rashap", dar și lui Herakles/Melqartxe "Melqart". În universul divin de la Palmira figurează și numeroase divinități feminine, care apar În general În poziții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scrierii și al Înțelepciunii, era văzut ca divinitate care legitimează puterea și pe cei care o dețin. Nergal Îi poate corespunde la Palmira lui Rashapxe "Rashap", dar și lui Herakles/Melqartxe "Melqart". În universul divin de la Palmira figurează și numeroase divinități feminine, care apar În general În poziții mai puțin relevante În comparație cu cele masculine. De un cult important avea parte zeița Allatxe "Allat" (al cărei nume Înseamnă „zeiță”), de origine arabă și cu trăsături războinice (este reprezentată asemenea Atenei, având coif
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru nucleele de origine arabă. Cultul său era practicat de tribul Bene-Maazin și Bene-Nurbel. Lui Allat Îi erau adesea asociați Rahimxe "Rahim" („Îndurător”: ar putea fi vorba despre o manifestare a sa? Acest epitet nu le este străin nici altor divinități de la Palmira și va deveni specific pentru Allahxe "Allah" În Coran) și Shamsh, despre care s-a vorbit deja. Uneori Allat este reprezentată aăezată printre lei, trăsătură Împrumutată de la Atargatisxe "Atargatis", cu care tinde să se identifice. Subzistă diferite elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre care s-a vorbit deja. Uneori Allat este reprezentată aăezată printre lei, trăsătură Împrumutată de la Atargatisxe "Atargatis", cu care tinde să se identifice. Subzistă diferite elemente care indică un proces de asimilare a lui Allat cu Astartexe "Astarte", o divinitate care, la fel ca prima, are un nume ce Înseamnă prin excelență „zeiță” și ale cărei trăsături astrale ne-au fost semnalate Într-o epocă târzie de izvoare clasice. Atargatisxe "Atargatis", vestita zeiță de la Hierapolis, avea un templu la Palmira
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
feniciană) și religia. Și În acest caz suntem În fața unor panteonuri (cu excepția Israelului postexilic) care prezintă o structură analoagă, de extindere limitată, concentrată asupra cultului unui zeu național, cu caracter războinic, protector, uranic (cu o soție alături) și cu alte divinități În plan secund, puțin atestate la nivel oficial și venerate mai degrabă În mediul devoțiunii personale. Izvoarele pentru cunoașterea religiei amonite sunt foarte puține. În afară de scenele biblice, acestea sunt În mod esențial de natură epigrafică; documentele directe se reduc la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înalt, „gimnaziarh pentru două zile”, care poartă printre altele și titlul de „cel care Îl Învie (egerseites) pe Herakles”, atestat și pe monedele locale. Acest calificativ ne duce cu gândul la titlul cultual fenician mșkîm ’¶lîm, probabil „cel care Învie divinitatea”, care avea un rol central În sărbătoarea celebrată la Tir În cinstea lui Melqart, al cărei moment fundamental era „trezirea” anuală a zeului. La Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste elemente ne Îngăduie să presupunem că existau profunde afinități morfologice și cultuale Între Milkom și Melqart/Herakles (Sofonia 1,4 sqq. pare să-i confunde) și să considerăm că ambele divinități naționale Își au rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cultuale Între Milkom și Melqart/Herakles (Sofonia 1,4 sqq. pare să-i confunde) și să considerăm că ambele divinități naționale Își au rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element care Întărește paralela cu Melqartxe "Melqart" și analogia cu panteonurile feniciene. Există, de altfel, un sigiliu care atestă devoțiunea unui amonit În trecere prin Sidon pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Soarta”, Mlkxe "Mlk", zeul solar Shamashxe "Shamash" și, probabil, Besxe "Bes" și Motxe "Mot", pe lângă zeii mesopotamieni Ninurtaxe "Ninurta" și Nanayaxe "Nanaya". Mai trebuie amintite, În sfârșit, și sculpturile din secolele IX-VIII, dintre care unele ar putea fi reprezentări ale divinităților. De asemenea, din epoca romană, cunoaștem un templu al lui Zeusxe "Zeus"-Ammonxe "Ammon", care nu este Însă legat de tradițiile religioase locale. Dacă, așa cum, de altfel, este probabil, profetul Baalam menționat În Vechiul Testament (Numeri 22-24) și În inscripția murală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se revoltă: evenimentele ne sunt parțial cunoscute datorită povestirilor biblice (2 Regi 3,1-27) și prin inscripția regelui moabit. Cele două texte nu concordă În interpretarea conflictului și În atribuirea victoriei, dar atestă presupoziții ideologice identice: În război sunt implicate divinitățile naționale (YHWHxe "YHWH", Kemoshxe "Kemosh"), În fruntea popoarelor respective. Finalul nu pare să-i favorizeze pe israeliți din moment ce sacrificiul fiului regelui moabit, aruncat de pe ziduri, reușește să-i pună pe fugă pe asediatori. După victorie, Mesha stabilește capitala proprie la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin mânia lui Kemosh față de propria sa țară. Textul pare să facă aluzie nu numai la episodul confruntării cu coaliția, ci, mai degrabă, la cucerirea unei serii de teritorii israelite așezate la nord de Arnon (tribul lui Gadxe "Gad"). Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scris; chiar și datele arheologice (așezăminte sacre, figurine, obiecte de cult) sunt foarte puține. Totuși suntem În fața unei probleme interesante, de vreme ce Vechiul Testament - spre deosebire de atitudinea adoptată În cazul amoniților și moabiților - nu condamnă obiceiurile religioase edomite și nici nu menționează vreo divinitate (singura excepție fiind 2Cronici 25, 24 sqq., unde Amasia venerează divinitățile edomite, aprinzând astfel mânia divină). S-a considerat totuși că religia edomită era asemănătoare cu aceea practicată În Israel și Iuda și că ar fi fost răspândit inclusiv cultul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sunt foarte puține. Totuși suntem În fața unei probleme interesante, de vreme ce Vechiul Testament - spre deosebire de atitudinea adoptată În cazul amoniților și moabiților - nu condamnă obiceiurile religioase edomite și nici nu menționează vreo divinitate (singura excepție fiind 2Cronici 25, 24 sqq., unde Amasia venerează divinitățile edomite, aprinzând astfel mânia divină). S-a considerat totuși că religia edomită era asemănătoare cu aceea practicată În Israel și Iuda și că ar fi fost răspândit inclusiv cultul lui YHWHxe "YHWH" (legat În special de toponime idumee). De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mențiuni directe și al unor antroponime, că zeul principal al Edomului era Qosxe "Qos" sau Qausxe "Qaus", fiind În același timp cunoscuți cu siguranță și Baalxe "Baal", Hadad, El și Astartexe "Astarte". Qos trebuie să fi prezentat trăsăturile complexe ale divinităților naționale deja menționate (Milkom, Kemoshxe "Kemosh"): patron al regelui, războinic, cu trăsături ale vechiului „zeu al furtunii”. Teonimul Înseamnă „arc” și, fără a putea specula prea mult asupra acestei etimologii, s-a presupus existența unei caracteristici vechi a unei zeități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
directe nu furnizează informații explicite În această chestiune. Este vorba despre scurte inscripții care menționează cel mult antroponime compuse uneori din elemente teofore. Realitatea lor lingvistică, dar și religia sunt semitice, cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele locale cu nume semitice. Panorama care se poate construi este destul de săracă și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele locale cu nume semitice. Panorama care se poate construi este destul de săracă și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este Daganxe "Dagan", adorat mai ales la Ghaza (Judecători 16, 23) și la Ashdod (1 Sam 5,1 sqq.). Înrudit cu vechiul zeu sirian Dagan, filisteanul Dagan este o divinitate legată etimologic
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este Daganxe "Dagan", adorat mai ales la Ghaza (Judecători 16, 23) și la Ashdod (1 Sam 5,1 sqq.). Înrudit cu vechiul zeu sirian Dagan, filisteanul Dagan este o divinitate legată etimologic de cereale și fertilitate, chiar dacă trebuie să presupunem În acelaxe "Astarte"și timp o morfologie veche a „zeului furtunii” care tinde să concentreze În sine cele mai importante prerogative și funcții. Cultul lui Astartexe "Astarte" este bine atestat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își găsesc corespondent În aria Mării Egee. Să ne amintim, printre altele, de kernoi pentru libații, cu forme tipice și decorațiuni vegetale și animale care țin de motivul fertilității, de rhyata cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]