9,274 matches
-
foarte probabil alter ego-ul autorului dând dovadă de multă nepricepere, greșise în cursul unuia din flirturile sale ținta, resimțind în urma acestui fapt o umilință săgetătoare. În sala de cinema unde se aventurase însoțit de prietenul său Oscie și de două domnișoare, voise să ajungă cu mâna la bustul lui Aggie, tânăra care stătea pe locul de alături. Prima dată și-a calculat prost distanța, pomenindu-se "turtind nasul" tinerei cu palma. A doua tentativă, își închipuia el, fusese încununată de succes
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
artă, acest joc cum nu se poate mai delicat înseamnă ca atunci când flirtezi să îndrăznești "orice... dar asta nu". Orice sărutare, orice mângâiere, cât de pesimistă, orice plăcere, cât de indecentă, orice, până și nuditatea. Orice... cu excepția "esențialului", a deflorării domnișoarei, a străpungerii prețiosului himen, simbolul anatomic al virginității feminine. Nu-i deloc imposibil ca și unele domnișoare din lumea bună să se fi dedat acestui joc îndrăzneț, chiar din perioada Belle Époque. Însă dacă flirtul ajungea să fie descoperit, era
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
asta nu". Orice sărutare, orice mângâiere, cât de pesimistă, orice plăcere, cât de indecentă, orice, până și nuditatea. Orice... cu excepția "esențialului", a deflorării domnișoarei, a străpungerii prețiosului himen, simbolul anatomic al virginității feminine. Nu-i deloc imposibil ca și unele domnișoare din lumea bună să se fi dedat acestui joc îndrăzneț, chiar din perioada Belle Époque. Însă dacă flirtul ajungea să fie descoperit, era aspru pedepsit. Astfel, Clara Malraux evocă în memoriile sale iubirea nebună a fratelui său mai mare Maurice
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de "amărăciune", de "resentimente" și să se răzbune dovedind o "asprime plină de cruzime" față de sora sa. În perioada dintre cele două războaie, morala sexuală se mai relaxează, devenind mai favorabilă oricărui gen de cutezanțe amoroase. Sunt acum mai multe domnișoare care flirtează, care schimbă cu băieții săruturi și mângâieri. Sunt de asemenea și tinere, precum Dominique Desanti, care îndrăznesc să se aventureze departe, foarte departe pe cărările Ținutului Iubirii, până la "pragul" sacru al virginității feminine. Se pare însă că abia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pupăcioasă Leslie, Stingo simte de-adevăratelea chinurile cumplite ale flirtului foarte avansat. Iar acest joc, această "aberație sexuală", departe de a-i potoli dorința, i se pare chiar mai pervers decât tot ce trăise până atunci. Mai rea chiar decât "domnișoara Tachinează-Penis" i se pare a fi "masturbatoarea profesionistă", care își satisface partenerul în mod mecanic sau îi permite "tot felul de libertăți umede", dar "punând fără milă lacătul de oțel pe premiul cel mare". "O, membrana aceea intactă! O, urmele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este distrus din temelii. Imperativul virginității fetelor și al fidelității femeilor nu se mai justifică prin chestiunea filiației și a patrimoniului. Riscul unei sarcini nedorite, al intrării în familie a unui copil bastard, care făcuse să tremure generații întregi de domnișoare și de părinți, dispare dintr-o dată. Inima își are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște. Iată însă că tocmai virtutea feminină își pierde una din rațiunile de-a exista... Ce adaugă așadar evenimentele din Mai '68 la această
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
flirt" nu înseamnă nici că realitatea pe care o desemnează acesta abordarea ludică sau progresivă a iubirii a dispărut și ea. Dimpotrivă, există un anumit tip de flirt adolescentin pe deplin integrat, banalizat și acceptat de societate. Flirtul superficial al domnișoarelor din perioada Belle Époque este bineînțeles depășit, bun de expus într-un muzeu de istorie. A trecut multă vreme de când adolescenții nu se mai abordează așa cum o făceau Maria Bashkirtseff sau Catherine Pozzi, din vârful degetelor, din vârful buzelor, prin intermediul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
greutatea cărnii"). 153 Ibid., sâmbătă 25 septembrie 1993. 154 Henri d'Alméras, op. cit. Studentul străin (n. trad.) 155 Philippe Labro, op. cit. În franceză, în original Carte du Tendre. Este vorba despre harta unui ținut imaginar inspirat de romanul Clélie al domnișoarei de Scudéry. În această reprezentare topografică și alegorică se regăsesc, sub forma localităților și a drumurilor, diferitele etape ale vieții amoroase, în viziunea "prețioaselor" epocii (n. trad.). 156 American Graffiti, comedie de George Lucas, Statele Unite, 1973. Autoarea face aluzie la
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dar depusă la Asociația pentru Autobiografie (APA) de la Ambérieu-en-Bugey, în departamentul Ain. 189 Anita Pereire, Elle, rubrica "Les jeunes filles", nr. 427 (15 februarie 1954) și nr. 857 (25 mai 1962). 190 Evelyne L., dialog cu autoarea, 20 august 1997. Domnișoara vârstă fragedă (n. trad.). 191 Dr. Sentilhès, Mademoiselle Âge Tendre, octombrie 1969, nr. 59. 192 Le Temps, cântec al lui Charles Aznavour din 1962. Vara lui '42 (n. trad.). 193 Herman Raucher, Un été 42, Laffont, Paris, 1971, pentru traducerea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lase toată lumea în pace, să fiu singură, să dorm Ba, Doamne iartă-mă, parcă-mi vine să plîng. Nu-i prietena mea. Nu-mi pasă unde stau, șoptesc și mă las să alunec pe banchetă, într-un colț. De unde vii, domnișoară? Mă întreabă rîzînd un tînăr cu barbă blondă și ochi senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
senini. Din România, dar am trecut întîi prin Italia. Oho! Vezi, papa, se adresează celui mai vîrstnic din grup, dumneata nu te duci nici pîn' la Paris! Lași bunătate de bani să zacă-n bancă și-ți ruginesc încheieturile. Și domnișoara umblă prin Europa, tocindu-și pingelele. Ia exemplu, c-ai să faci ateroscleroză. "Papa" mormăie vinovat din colțul lui și nu se amestecă. Întreb și eu ce trenuri aș putea găsi, în noaptea asta, spre Paris. Întreb, încercînd să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
amestecă. Întreb și eu ce trenuri aș putea găsi, în noaptea asta, spre Paris. Întreb, încercînd să-mi recapăt siguranța, ca să nu se vadă cît de nelalocul meu mă simt în mijlocul lor. Spre Paris? Ai s-aștepți mult și bine, domnișoară. În Franța s-a anunțat greva căilor ferate. Cine știe cît o să dureze! Am un moment de sfîrșeală. Oricum, nu mai am puteri, nu mai am bani, nu mai am mîncare. Vreau să ajung undeva unde se află un duș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
am să te duc eu cu mașina, mormăie tînărul cu barbă. Dar mormăie atît de încet, încît am impresia că-i o părere. Ne apropiem de Geneva și întreg grupul sare să-mi ajute să ridic sacul. Ei, ce zici, domnișoară? Te trec granița în Savoia? Mașina e parcată în fața gării. Unde vrei să mergi? Adevărul e că nu prea știu. Am cunoscut cîndva un doctor din Savoia, cu soția. Le scriu uneori într-un sat, ceva în apropiere de Chambery
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de la noi. Mașina demarează ca din tun, cu Jackie la volan și cu mine ca unic pasager. Cînd vom ajunge la frontieră, trebuie să fiu trează, remarc eu de undeva, de la limita dintre veghe și inconștiență. Să fii dumneata sănătoasă, domnișoară, de cînd suntem pe pămînt francez! Mă trezesc complet, cu o exclamație de groază. Viza mea pe pașaport! Autoritățile franceze nu glumesc. Am viză pentru treizeci de zile. Cum voi putea dovedi că mi-am respectat viza? Pe unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
asupra sosirii mele, dau din umeri și se miră. "Auzi, dragă, a adus-o un tînăr bărbos, cu un Peugeot! Nu era de-al nostru, că doar nu-s nebuni pe-aici! O fi fost din altă țară. Ce spui, domnișoară, că era francez? Din Haute Savoie? Cum? Era parașutist? Ei, d'aia!". Și cumetrele duc mîna la frunte într-un gest semnificativ. Dar, oricum, localitatea este prea aproape de Italia pentru ca să nu se fi strecurat o sensibilă doză de căldură umană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
interesat "Odihna căprioarelor" și "Atelierul" de Courbet. Prima, o pagină aproape naturalistă, a doua, un realism cu un ciudat amestec de mister, de vrajă care se desprinde din acel amalgam de elemente și intenții aparent opuse. Apoi la Petite Palais, "Domnișoarele pe malul Senei" și pentru că era neterminat și în stadiul acesta se putea vedea cum proceda lucrând, o scenă cu pompieri, mi se pare incendiul de la operă. Lucrările acestui pictor au neînchipuit de mare forță de convingere, această impresie se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
telefonul din holul apartamentului, cu senzația că “acasă” s-a întâmplat ceva nefericit cu vreo unul dintre bunicii ei. Inima îi stătea de parcă ar fi vrut să i se smulgă din piept, iar vocea ei căpătase inflexiuni tragice. - Bună seară, domnișoara Lăură, se auzi la capătul firului. Sunt mămică elevei Nacu din clasa a XI-a și vreau să vă fac o propunere... - Spuneți, doamna !... - Soțul meu (care era șeful restaurantului unde fusesem în seara precedentă) a plătit o excursie în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
milităresc. Urma un scurt moment de tăcere, o emoție reciprocă parcă, o acomodare rapidă a unuia cu celălalt și între timp își făcuse apariția și mama Irinei, o doamnă brunetă, puțin cam grăsuța, foarte cocheta. - Bine ați venit la noi, domnișoara Lăură! - Îmi pare bine să vă cunosc, adaugă Lăură sincer și politicos. Sunteți foarte tineri pentru o fată așa de mare, tinu ea să-i complimenteze. - Desigur, ne-am cam grăbit, adaugă doamna pe un ton de circumstanță. O serviră
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu o carte de vizita înfipta delicat, dar și ostentativ: - Te iubesc!!!.. Fericită, Lăură urca rapid scările și puse florile în apă. Schița un gest de complicitate cu imaginea ei din oglindă și coborî grăbita scările. - Vă cheamă domnul profesor, domnișoara Lăură, preciza ,,gorila”. Cred că are nevoie de un translator... - Probabil, aprobă Lăură, fără ca vreun gest cât de neînsemnat să o trădeze. Nu știu de ce dar avea un oarecare sentiment de insecuritate. Se rezema forțat de speteaza scaunului și își
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-Chiar aici, exact pe frontieră, isi zicea ea. Că șefa de promoție, aș fi meritat, cred eu , ceva mai bun. Dar ce-și face omul cu mâna lui...se cheamă “lucru manual”. Un vecin de compartiment o complimenta: -Sunteți frumoasă, domnișoara! Lăură îl privește îndelung, incepand chiar să se întrebe dacă nu cumva a făcut vreo greșeală. Reuși să-l intimideze imediat. Continuă totuși să-i spună că e bine făcută. Parcă se adresa lui însuși , nu ei. Tot ce contează
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
o reacție cật se poate de neobișnuită... pur și simplu sarea în sus de bucurie, îl săruta pe negậndite pe doctor, zậmbi fericită, considerậnd că Dumnezeu, de acolo de sus, isi întorsese privirea și către o păcătoasa că dậnsa. -Dar, domnișoara Lăură, o întrerupsese ginecologul, nu văd niciun motiv de fericire, de vreme ce nu sunteți încă căsătoriți. -Nu conteaza! Nu are nicio importanță...Eu îmi doresc mult acest copil, indiferent de împrejurări și nici într-un chip să știți, nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
George Emil Palade, savant american de origine română, laureat al Premiului Nobel pentru medicina și biologie, scrisese și el un autograf pentru nepoata domniei sale. 30-31 mai 1994 Luca Pițu, pe cartea sa ,,Naveta Esențială”, pusese și el un autograf pentru domnișoara Alină Tăcu. La Editură ,,Timpul”, Iași, 1998, cu sprijinul Fundației Pentru o Societate Deschisă” apărea volumul ,,Tineri poeți români de dincolo de styx” de Gellu Dorian. La pagina 243 se află fotografia deasupra căreia e scris: ,,Alexandru Malin Tăcu (19691986)”, iar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
clipe va sosi trăsura cu fețe/ Am dat cinci lei paznicului/ Să le arate rugul unde ard/ Cromozomii zeflemiști cu pălăria pe ochi/ Și să le spună minciuni că flacăra nu are magie”.... Pe un ton jucăuș, poetul le amintește domnișoarelor sosite În trăsura la pension că ochii săi care ard au fost cumpărați „de la vânzătoarea de chibrituri infernale”, precum și faptul că În preumblările sale nocturne el poartă sub braț „caietul de caligrafie al privighetorii”. Iașul acelor vremuri e privit printr-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se întâmpla în primăvara anului 1864, când el trebuia să vorbească despre „Societatea modernă”. Să-l urmărim pe Iacob Negruzzi: „El veni în duminica hotărâtă la Universitate, unde se adunase lume peste măsură de multă, printre care se găsea și domnișoara Profira Beldiman, cu care era tocmai să se logodească și cu care s-a și însurat puțin timp după aceea. Bine pregătit, precum ni s-a zis, Rosetti era tocmai să înceapă, când...după ce se dădu în dosul mesei care
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
mult mai rău cu grijile ei". Ce griji? silabisi locotenentul. "Viața, domnule locotenent, viața." Nu mai stărui, Motea având aerul să spună că viața era o grijă în sine, n-aveai nevoie de altele ca să-ți faci sânge rău. Și domnișoara Nastia e bine? "Bine, foarte bine, altora le-ar merge mult mai rău." Era acasă? Trebuia să-i spună ceva urgent. Nu, nu era acasă. Poate vine diseară? Confirmare dubitativă: cu siguranță poate. Extenuat de conversația cu Motea, se retrase
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]