8,525 matches
-
i arunce lui Iorga �n fă?? leg? turile lui cu Blank. Maniu s? a referit odat? la cele patru fotolii ocupate de Iorga la universitate, la care Iorga a replicat (ca reprezentant al eticii muncii): �sper s? ocup ? i mai multe fotolii ? i s? c�? tig ? i mai mul? i bani �n mod cinstit�20. Nu putem spune dec�ț c? , �n cadrul acestei confrunt? ri, Maniu a fost mai demn ? i c? avea dreptate. C�ț de mult? dreptate a avut se va dovedi la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
această siluetă distinsă și elegantă, care prin simplă prezență creează în jurul ei un câmp gravitațional de nostalgii infinite. Ca și Mallarmé "seamănă tenebre". Și le seamănă bine și cu folos societarul Teatrului Mic, devreme ce tu, spectator, rămâi țintuit în fotoliu cu răsuflarea tăiată, cuprins cu proverbiala tristețe...iremediabilă. Coautor al tenebrelor, Alexa Visarion. Mă opresc aici. Partea finală a filmului, un veritabil recital George Constantin, nu poate fi expediată în câteva cuvinte. Acest actor de excepție, amplu cât o orchestră
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acolo, Sufleurul sau Actorul veniți din Cehov și Shakespeare. Până în ultimul rând, de unde priveam, lovea emoția cu care Alexa Visarion le vorbea, îi privea, eliberând gesturi, tonalități bizare, tăceri. M-am întrebat de unde venea atâta eenrgie, care mă țintuise în fotoliu, iar după mai bine de o oră l-am întrebat și pe el. De unde vine... ? De unde vă vine ? Ce ? Energia. Aaaaa, vreți un răspuns? Din frică. Frică... ? De ce? De toate, de tot, de ratare, de singurătate, de moarte... de taină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în odăi e totul pregătit, slugile s-au retras, candelabrul e aprins, felinarul de sub donjon, aprins și el, doar să sosească invitații, invitații încep să sosească, castanii au înflorit, cele două personaje de onoare sînt conduse de madam Chiriță la fotoliile lor; sub marea arcadă cu stucaturi aurite, casa, una din cele mai impunătoare din oraș, i-a revenit după război lui madam Chiriță în urma unor zbateri neobosite o adevărată campanie fusese casa celei mai avute familii din oraș, îl montase
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu? ce vreți, revoluția! mă rog, madam Chiriță are toate motivele să și-i aproprie, salonul e plin, se servesc șerbeturi ca-n vremea lui Conachi, cafele, țigări etc. într-un colț, un casetofon în surdină, între cei doi, un fotoliu liber, pentru cine? madam Chiriță se scuză, pardon?, iese și se întoarce cu dom Chiriță, îl plasează între oaspeți, aceștia, picior peste picior, dom Chiriță, cu picioarele adunate sub fotoliu, oricum, momentul e tensionat, gazda e într-al nouălea cer
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un colț, un casetofon în surdină, între cei doi, un fotoliu liber, pentru cine? madam Chiriță se scuză, pardon?, iese și se întoarce cu dom Chiriță, îl plasează între oaspeți, aceștia, picior peste picior, dom Chiriță, cu picioarele adunate sub fotoliu, oricum, momentul e tensionat, gazda e într-al nouălea cer, poate oferi un număr atît de atractiv, să crape tîrgul, pardon? tot ea e mai bună, să nu creadă careva că revoluția a dat-o deoparte, și ce dacă ștersul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devenit prezidențial, îi primește deci pe cîte-o terasă mai retrasă, în cîte-o încăpere mai de taină. Nu se ferește: îi iese înainte oaspetelui iubit, prototipul activistului cu ghiul, îl îmbrățișează cu toată burta, după care trece la taclale, tolănit în fotolii din recuzita palatului. Ceva, totuși, s-a modificat în figura istoricului-șef: s-a cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă, continuă să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de semințe în capul clasei muncitoare de la galerie, le luaseră locul inși corpolenți, cu aer prosper-afacerist, dar... dar și figuri ale protipendadei intelectual-artistice bahluiene. Semne bune. Iată însă că de cîteva meciuri încoace, tabloul se colorează tot mai altfel. Pe fotoliile din față, iau loc acum vîrfurile politic-administrative ale urbei, unele din ele cu mină total străină sportului, sănătății locului. În pauză, deranjînd pe oficialii de rînd, cum ar veni, își fac loc lelițe cu tăvi pline cu berici, cu plăcinte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La Iași, cînd au vrut să scape de un director incomod pentru complexele lor cețoase, actorii au catadicsit să meargă cu jalba-n proțap la niște inși mediocri, aflați sub demnitatea lor de hărăziți ai Thaliei, inși temporar stînd în fotolii partinice, și s-au întors radioși în templul lor, crezînd că le-au rezolvat pe toate. Vă imaginați o trupă ca demna Comedie Franceză făcînd anticameră la președintele Jacques Chirac, pentru niscaiva ofuri administrative? O, dar elegantul Jacques Chirac, dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pre numele ei deconspirat "Școala Națională de Administrație", sursă autorizată și reputată de "cadre" (ascultați cîteva nume de "absolvenți": Chirac, d'Estaing, Rocard, Balladur, Léotard, Juppé). După care, chestiune de dotare, de abilitate, de șansă, enarhii s-au instalat în fotoliile aflate la paliere diferite. Casta politocraților, extrem de ferecată și de bine păzită de intruziuni compromițătoare, frecventează (eficient, nu ca divertisment, nu ca șuetă) cluburi care sună așa: Siècle, Maxim's, Business Club, Cercul celor 30, Clubul L (pentru doamne), Clubul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de clasă) adresat celui ce intrase tremurînd. Văzuse, probabil, în film (sau citise, mira-m-aș) că așa făcea Il Duce, cînd voia să-și timoreze victima în audiență. Sigur însă nu văzuse (nu citise) că la una din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a artificierilor: chiar cei ce-și vindeau marfa (și ei cu fes, bineînțeles) se "amuzau" făcînd să explodeze petarda în coasta cumpărătorului; petardele explodau nu numai afară, la tarabe, ci, dement, în chiar incinta Halei, nici unul dintre administratori neridicîndu-se din fotoliu, să intervină - au fost aruncate petarde de pe blocuri, de la ferestre, cu evidenta intenție de a nimeri capete de trecători - etc. etc. (Ce simplă ar fi fost, preventiv, amendarea neiertătoare a celor care comercializează aceste nenorocite subproduse!) Cu stupefiata și trista
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
America n-a fost și nu va fi în veci călcată de ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă și cînd pe fotoliul lui Lincoln se suie Budulea Taichii. Să ne îngrijoreze, cu adevărat, furia restaurării activismului comunist într-o Românie care, în fibra ei bună, nu mai credea s-o trăiască. Și asta, după zece ani de exercițiu democratic (e adevărat, impus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nu! Numărul de telefon. Erau, amîndoi, nelipsiți de la concertul de vineri seara, de la Filarmonică. Ea aer de midinetă alintată, el un fel de călugăr tibetan. Foarte eleganți. Scenă finală. Ea ridicîndu-se de lîngă noul partener, altul, se strecoară felin printre fotolii și, ajungînd la frumosul (dar ursuzul) eremit, îi înmînează un teanc de bancnote. O datorie, probabil. Cinismul (hipercorect) al midinetei. Durerea în ochii fostului ei partener. Chopin: Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră. "... Benito Mussolini, Iosif Stalin sau Mao
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civilizată în jurul Afganistanului te poate face să crezi că, după americani și, hai, după englezi, noi, românii, avem de spus ceva decisiv în ecuația conflictului (motiv, evident, de mîndrie națională!). Sustrași de inventivele televiziuni de la călduțele habitudini obștesc-private, urniți din fotolii și din iatacuri de taină, mandarinii galonați și negalonați ai puterii vocalizează într-o sotto voce grav-cavernoasă, responsabilă, asigurînd masa electorală panicată de iminența războiului să stea cuminte, să nu mai pună întrebări speriate excedatelor televiziuni privat-obștești. Vigilența lor de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l văzusem niciodată la Filarmonică. Brusc, a început să vină la concertul de vineri seara. Cu o îndîrjire egală voluntarismului său zgomotos și vizibil, atît de bine cunoscut în urbea în care juca un rol. Nu unul oarecare. Așezarea în fotoliu era, și ea, un mic spectacol demonstrativ. Menit să atragă atenția. Rictusul extatic din timpul audiției augmenta impresia. Știam însă că totul nu va ține mult. Jucîndu-mă cîndva parșiv după ce-i ascultasem mărturisirea că el însuși cîntase într-o filarmonică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu nuri caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie vizibilă, șocantă. În sala în care majoritatea melomanilor era una discret-rafinată. Neîndurătoare, la o adică. În stagiunea următoare, dusă a fost. Atacase altceva: vrăjitoria. Uitase de speculațiile scrise, uitase de Filarmonică. Acum, cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de istorie e o persoană cu statut onest, în schimb derularea lecției se menține într-o ambiguitate greu de decelat, atunci datele se schimbă. De văzut în ce fel. Cît despre cei ce asistă la lecție masa informă așezată în fotoliul televizorului aici lucrurile par mult mai simple: ce se dă, se consumă, fără prea mari pretenții. Ca-n regimul cozilor: se dă ulei... Cînd un analist de talia lui Adrian Cioroianu lasă impresia prin ora lui de istorie t.v.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alură de navă interstelară, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiecte supuse de designerul homo-pedant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de club occidental (bănuiala nu e lipsită total de temei), dar tare ne bate gîndul că dexteritățile coechipierilor își au sorgintea în recent evocata genă ilegalistă. 7 octombrie Hotărîseră amîndoi să vadă filmul acasă la ea. S-au așezat în fotolii, și-au turnat Bartender's, au ciocnit ușor-stînjeniți de insolitul lor scenariu și au așteptat. Iris era filmul. El o parcursese cîndva, pasionat-sistematic, pe Iris Murdoch, devorîndu-i pur și simplu romanele. Știa că filmul după viața englezoaicei de geniu avea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scrie bună parte din operă (fortăreață ce, bineînțeles, nu i-a aparținut mereu hăituitului de cămătari), mă dedau, tactil, irepresibilului histrionism. Ating (nepermins): mulajul verde al mîinii, de o suplețe antagonică masivității trupului, pana de pe masa de scris, perna de pe fotoliul mesei, dar mai ating și... și... șuvoiul bărbătesc dintre picioarele obsedatului curtezan, solidificat de Rodin ca soclu al unui parcă anticipativ luptător Smack Down de pe T.V. Sport. Ghidul, femeie monumentală, părînd ea însăși din suita de curtezane balzaciene, începe să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convins că, intervenind cu bulanul, ar comite un abuz (de putere). Cu atît mai puțin prezența lui în sala Filarmonicii, incinta în care se petrec lucruri ce-l depășesc întrucîtva. Și nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
june căruia, după ce-i recunoscusem insolitul talent literar, îi reproșam, întrucîtva, melanjul supraabundent din prima sa carte tipărită!: Am vrut să debutez cu... opere complete, mi-a replicat, senin, vikingul de Tătărași. • nu numai la Eternitate sînt locuri de veci: fotoliul meu 1 din rîndul 28 de la Filarmonică îl concurează, sublim-euforic, pe cel care m-așteaptă dincolo... • termin chiar în clipa asta marea pînză (o voi numi Lacul albastru); semnînd-o dreapta, sus trăiesc, a cîta, a cîta oară, inegalabilul frison al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anume din defularea marcării golului decisiv se transferă dincoace, între virginele pînze? Greu de explicat. Prefer să las totul în insondabila zonă a subconștientului. Acolo unde se află și celălalt transfer de energii, declanșat de așezarea, de-o viață, în fotoliul Filarmonicii. Ce indescriptibil comprimat emoțional s-a consumat recent, într-o inegalabilă vineri, cînd părăsind stadionul, unde zece mii de oameni au explodat în clipa golului victorios, am ajuns imediat în venerabila sală gotică, realmente zguduită de tumultul aplauzelor din finalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aș fi fost onorat, vai, cu o invitație, nu aș fi intrat deunăzi la Republica, pe Lăpușneanu. Stupefiat de ce găseam, adică o sală plină ochi cum n-o mai văzusem de la Volga, Volga, sau de la Bondarciuk am picat pe un fotoliu sub ecran. Nu tocmai propice. De unde însă, tot întorcîndu-mă, puteam evalua fenomenul: o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți (cum și flanează ei pe marile trotuare), de parcă aștepta să asiste la o deja anunțată jubilație. Minunat! Dar a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]