11,589 matches
-
de la Sibiu. E o căutare a sinelui și a sensurilor universului proiectată într-un discurs care dilată contururile autoportretului, poza este însă voită, accentuată astfel încât aparenta seriozitate este subtil contrazisă tocmai de emfază. Ora fantastică, Cetățile albe, Șapte vânturi, Noaptea geniului anunță chiar prin aceste sintagme-titlu universul poetic aparte pe care Stelaru îl construiește, unul al umbrelor, fantomatic care prelungește imaginarul suprarealist. Toți cei patru poeți cunosc încercările unui destin tulbure. Lui Dimitrie Stelaru i se ia bucuria cea mai mare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de la floral la acvatic, apoi de la material la abstract, accentuează tonul grav, deși e o suferință ce pare a face parte din universul cotidian, și ilustrează fluidizarea materiei, alunecarea spre moarte. Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
abstract, accentuează tonul grav, deși e o suferință ce pare a face parte din universul cotidian, și ilustrează fluidizarea materiei, alunecarea spre moarte. Ecourile romantice au fost remarcate și titlul volumului Noaptea geniului se poate înscrie în această direcție. Noaptea geniului este o exaltare a sfârșitului romantismului cu tot ceea ce poate să însemne acest fapt. Emfaza acestor trăsături conturează un univers halucinant și decadent. Stilul incantatoriu amintește însă mai mult de Blaga decât de romantism. E o mitologizare a lumii, realizată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la trecerea prin "zodia morților". Metafora mitică redevine instrument al poeticului din moment ce semnificațiile tradiționale trec în plan secund și, în prim-plan, se situează o nouă viziune asupra simbolurilor și asupra lumii. Eul liric e un coborâtor în adâncuri. Noaptea geniului e o sondare a abisului sufletesc. Sub "zodia morții" e așezat, de altfel, întregul volum, e o zodie caracterizată prin adormirea rațiunii. Eumene are ambivalența unei făpturi desprinse dintr-un asemenea haos ("stăpâna" și "roaba" totodată). Portretul ei e conturat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
izvoarele -/ pletele cu neguri mistuitoare"). Deși, la o primă vedere, imaginarul pare comun, impresia de prospețime este dată de asocierile inedite. ("Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,/ Pașii soarelui./ Și-n noaptea cenușie, faclă vie,/ Înspăimântă sicriul depărtării", Noaptea geniului). Solarul, raționalul devin veșnică trecere. Orizontul se închide, apăsând asupra eului liric care se simte călător prin moarte. Feminitatea aceasta ambiguă rămâne astfel unica sa călăuză. E foc și apă totodată, niciodată soare, întotdeauna prezență lunară, semn al instinctualului, al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altceva nu mai știu./ Știu că oamenii se-nmulțesc,/ în general,/ prin iubire, doi câte doi -/ și altceva nu mai știu nimic". Fronda se realizează subtil, eul poetic refuză să-și asume un rol mesianic ori să pozeze în ipostaza geniului care e deasupra tuturor, integrându-se în masa ancorată în realitatea vizibilă, delimitându-se astfel de o poezie pronunțat idealistă. Totodată se subminează și acest tip de text (a se vedea repetarea insistentă a sintagmei "în general", care accentueză ideea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
calcă sunete,/ merg pe sânul tău cu mugure proaspăt." (Ierbar). Caracterul de reverie și ficționalitatea sunt subliniate însă în finalul poemului: "Sus privindu-mă, posteritatea să știe:/ o nefericită iubire m-a pescuit,/ dormind pe hârtie/ pădurea și-a trimis Geniul la stele". Omul nu mai trăiește decât prin text, n-a mai rămas decât iluzia unei posibile salvări. Utilizarea ekphrasisului se dovedește a fi o punte de legătură dintre generația albatrosistă și poezia contemporană, tocmai prin reinventarea procedeului și prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cântec de moarte, 126, 127 Cei trei, 89 Cetățile albe, 118, 129, 130 Corabia de plumb, 127, 128 Dragostea zorilor, 132 Îngerii, 155, 156 Întunericul, 128 Lumina întunericului, 155, 156 Mâinile, 155 Maria-Maria, 205 Miezul nopții, 154 Nemoarte, 129 Noapte geniului, 130 Noaptea geniului, 118, 130, 131 Olivia, 132 Oliviei, 89 Omul Nou, 90 Orbii, 154, 155 Poem cerșetor, 128 Regele Fără-Timp, 128, 154 Saltimbancul, 154, 155, 157 Stere, C., 76 Stoddart, Helen, 126 Stoiciu, Liviu Ioan, 202, 214, 215 Stoiciu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
126, 127 Cei trei, 89 Cetățile albe, 118, 129, 130 Corabia de plumb, 127, 128 Dragostea zorilor, 132 Îngerii, 155, 156 Întunericul, 128 Lumina întunericului, 155, 156 Mâinile, 155 Maria-Maria, 205 Miezul nopții, 154 Nemoarte, 129 Noapte geniului, 130 Noaptea geniului, 118, 130, 131 Olivia, 132 Oliviei, 89 Omul Nou, 90 Orbii, 154, 155 Poem cerșetor, 128 Regele Fără-Timp, 128, 154 Saltimbancul, 154, 155, 157 Stere, C., 76 Stoddart, Helen, 126 Stoiciu, Liviu Ioan, 202, 214, 215 Stoiciu. Liviu Ioan Inima
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu preocupări literare, cu oarecare dibăcie în vârful condeiului. Săptămânal ne întâlnim, cetim ce-am mai scris și fără înconjur criticăm aspru ceea ce e searbăd, peltic, fără miez, fără talent. Nu ne menajăm. Criticăm cu dojană. Poeții își ard caietele, geniile presupuse se resemnează. Ne convingem unii pe alții că ce e bun, este rar și greu de făcut. Asprimea nu e distructivă, scrim înainte, dar din ce în ce cu mai multă băgare de seamă; din ce în ce mai convinși că scrisul e
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la scris în „Zborul cărților”, Bacovia dă impresia că se află la marginea dezgustului de literatură. Fraza cu care se încheie prima parte a acestui text de opinii a părut ca fiind inspirată din propria sa experiență: „...înțelegi de ce atîtea genii nu s-au preocupat de nevoia scrisului și de ce alții (între care fi s-ar numărat și el - n. m.) și-au negat valoarea unui mare număr din operele lor”.1) Marcel Marcian s-a folosit de ea pentru a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
strofa a treia a poemului juxtapune zvonuri, opinii și profeții deseori clamate atunci despre evoluția postbelică a lumii. Bacovia le înregistrează cu obișnuitul său zîmbet sceptic: „Cu toții spun că bine le-a făcut [cine, cui? - n. m.]/ Sau că un geniu se va naște -/ Iar studiul crește cu tactul tăcut.../ O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște”3). Așadar: un viitor învăluit în mister, aflat în supraveghere metafizică. Monden Pare ciudat, dar Bacovia, care nu avea deloc figura unui dandy, era
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în societatea romînească, de incomprehensiune și lipsă de generozitate față de oamenii de talent. Aceeași corespondență există între versul 5 al poemului din 1916 și versul 5 al celui din 1929: „...Dar vai acei învinși, pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în fine, similitudinile pot fi extinse comparînd versul 4 din „Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă concluzive și, aparent, dintr-un gen de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poartă încă vibrațiile șocului, pe cînd al doilea pare distanțat de orice sursă de neliniște. în „Vobiscum” „învinșii” sînt de categoria „marginalilor”, boemi cu o stare mai deplorabilă decît a autorului, în schimb în „Cu voi...” ei sînt valori reputate, „genii”. Cu cei dintîi poetul se solidarizează prin eșec, cu ceilalți prin idee. în „Vobiscum”, mai trebuie spus, hotărîrea de a nu se mai emoționa pentru absolut nimic e imediat contrazisă, pe cînd în „Cu voi...” (despre care se crede că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Albe, stîrnind instinctul satanic”. Acum se vede mai bine cum a procedat. în vorbire exista expresia „instinct organic”, cel prin care se manifestă nevoile elementare (foame, sete, dorința de reproducere), numit și „instinct natural”, „instinct orb”, „instinct fatal”, „instinct străbun”, „geniul speciei”. Un contemporan de-al lui Bacovia i-a făcut loc în versurile sale: „Și-n [ochii - n. m.] ei [ai Evei - n. m.] disting instinctele străbune,/ Din epoci lungi de fier și de silex” 2). Mai reticent și mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Calendarului pentru romîni, o continuare, cu altă periodicitate, a celebrei reviste citate în versul al doilea. (Cf. „Epilog”, Opere, 1, Scrieri în versuri, ediția cit., p. 441) 5. Poezii, Selecție de Mihai Drăgan, Ed. Institutul European, 1995, p. 39. 6. Geniu pustiu, Antologie de Mihai Drăgan, Ed. Junimea, 1985, p. 58. 7. „Dormi în pace”, Scrieri alese, 1, Ediție îngrijită de Valeriu RÎpeanu, EPL, 1963, p. 11. 8. „Psalmi moderni, III, Iertare”, în Opere, 2, Ediție îngrijită de Adrian Marino, EPL
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
243) Și: „Căci plumbu-n veci nu-i aur...” (Idem, „Icoană și privaz”, loc. cit., p. 274. Și: „-Eu, zise umbra încet, simt întunecîndu-se și pierind conștiința eternității mele; simt îngreuindu-se ca sub plumb cugetările mele...” (Idem, „Sărmanul Dionis”, în Geniu pustiu, ediție citată, p. 56). 4. Iată un fragment din poemul „Ce cer de plumb”, de Mihail Săulescu, expresie a unei stări de spirit care îi încerca pe mai mulți: „Ce cer de plumb și ce tăceri.../ Ascultă, gîndul meu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei. Cultura anulează oriunde condiția de provincial. Trebuie însă ca fiecare să creadă în asta. Și înainte de căsătoria cu Bacovia, dar mai ales după, Agatha abordează în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul consacrat acesteia la moarte: „Am vrea să le spunem romînilor: «încoronați prin sora voastră care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul consacrat acesteia la moarte: „Am vrea să le spunem romînilor: «încoronați prin sora voastră care vă părăsește cel mai frumos geniu ce a înflorit pe pămîntul vostru natal». Le-aș reproșa romînilor de ce-au lăsat o atît de singură. De ce nu au privit-o și ascultat-o mai mult./ I-aș invita să-și plece genunchii la trecerea acestei tinere
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
artă, nici pentru contemporani nici pentru posteritate. Uitarea și indiferența pentru marii noștri literați le-am dăruit de mult și Iuliei Hasdeu./ Am încercat (prin acest articol - n. m.) să zguduim puțin uitarea. Poate vor veni vremuri pentru care asemenea genii să nu mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr. 24, 8 mai 1933, p. 2) Scriind despre fiica marelui lingvist de la Cîmpina, Agatha se gîndea, desigur, și la Bacovia, în legătură cu care a avut permanent ideea că e un „geniu al liricii romînești” nedreptățit. Pentru poet, o idee mai degrabă inhibitoare, însă, decît stimulatoare. Simplu publicist, încerc să-mi închipui ce poftă de scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să-mi închipui ce poftă de scris aș mai avea dacă nevastă-mea mi-ar aminti mereu (chiar dacă-i adevărat) că articolele mele nu-i interesează nici pe concitadini, darămite pe alții de mai departe. Una mică sau nici una. Deși „geniu”, Bacovia a reacționat ca un ins normal, adică a sombrat pentru perioade mai mult sau mai puțin lungi. Pe de altă parte, Agatha (merit cert) a întreținut continuu o perspectivă consolatoare, perspectiva recunoașterii fie și tîrziu a valorii. Lucru remarcabil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
55, nr. 42, 12 februarie 1938, p. 2). Eseistul francez releva: „A produce o emoție atît de mare cu opere care, în realitate, sînt materialmente atît de scurte (autorul se referea îndeosebi la „Poloneze” - n. m.), iată în ce constă geniul lui Chopin. El are în această privință puncte comune cu Mozart, dar nu e aceeași sonoritate, nu e același timbru ca al lui Mozart, și nu e nici măcar același ritm. La Mozart: un clasicism german care se trezește și se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
observabil în creșterea importanței "Culturii Literare" este un elitism literar. Hiram Corson, unul dintre membrii fondatori ai facultății de studii americane la Cornell în 1870, a meționat în Aims of Literary Study: "Trebuie să inhalăm atmosfera corală a muncii unui geniu pentru mult timp, înainte de a încerca, dacă încercăm măcar, vreo formulare intelectuală; formulare ce trebuie numaidecât limitată din punct de vedere comparativ, deoarece geniul, ca orice alt geniu, este transcedental, adică nu aparține domeniului intelectualului" (93, sublinierea autorului). Astfel, literatura
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
1870, a meționat în Aims of Literary Study: "Trebuie să inhalăm atmosfera corală a muncii unui geniu pentru mult timp, înainte de a încerca, dacă încercăm măcar, vreo formulare intelectuală; formulare ce trebuie numaidecât limitată din punct de vedere comparativ, deoarece geniul, ca orice alt geniu, este transcedental, adică nu aparține domeniului intelectualului" (93, sublinierea autorului). Astfel, literatura a căpătat o aură cripto-teologică. Într-adevăr, Corson a devenit un spiritist care credea că poate comunica cu spiritele scriitorilor morți (90 nota editorului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]