8,558 matches
-
erau așezate 3 case, construite de nemți, bordee de locuit, o fierărie și o poștă. Din scrisoarea Elenei Isacovna Șapchina, care a lucrat în sovhozul Crasnîi Vinogradari în anii 1937-1948, în calitate de agronom, reiese că suprafața viilor era -70 ha, a livezilor -56 ha, a legumelor - 10 ha, era construit un cămin, o casă pentru opt familii. Apă nu era în sat și se aducea din satul vecin Lunga Nouă cu carele trase de boi. În sat mai era o fermă de
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
abia în anul 2000. Resursele funciare ale orașului constituie 4351 ha, cea mai mare parte fiind terenurile cu destinație agricolă - 2.295 ha sau 53% din suprafața totală. Din totalul terenurilor agricole 1.632 ha sunt pământuri arabile, 208 ha livezi și restul 455 ha pășuni. Suprafața orașului este compusă din 93,51 ha care formează vatra localității și 505 ha loturi de lângă casă. În afară de aceasta orașul mai dispune de 33 ha fâșii forestiere și 55 ha sunt ocupate de drumuri
Ghindești () [Corola-website/Science/305112_a_306441]
-
documentar la 25 martie 1523 cu numele de "Ivereni". În 1794 în Iezăreni se contruiește o bisericuță din lemn. În anii 1812 - 1821 moșia Iezăreni se află în posesia comerciantului ieșian Ioan Matei care avea 2 iazuri, 2 mori, 3 livezi și 5 vii. La recensământul oficial din 1859 s-a înregistrat o populație de 623 persoane. La începutul sec. XX în Iezărenii Vechi (numiți pe atunci "Izereni") erau 72 de case cu o populație de 589 suflete. Încă din acea
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
Izereni") erau 72 de case cu o populație de 589 suflete. Încă din acea perioadă în apropierea satului era un heleșteu - lac amenajat pentru creșterea peștilor. Țăranilor le revinea 648 de desetine de pământ. Pe moșia satului existau vii și livezi. După unirea Basarabiei cu România, datorită reformei agrare din 1922, 155 de țărani au fost împroprietăriți cu 641 ha de pământ moșieresc. După Primul Război Mondial și până la cedarea Basarabiei în 1940 (conform Recensământului din 1930) Iezărenii Vechi (sub denumirea
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
într-o regiune naturală cu diferite bogății. Aici sunt cantități enorme de piatră pentru construcție, este o baltă bogată în apă ce vine din rîul Vilia, pădure seculară la o distanță de numai 3 km, cîmpuri bogate cu cereale, zarzavaturi, livezi cu fructe, pășuni..." Dar de unde s-a luat satul? Documentele vechi atestă că temelia lui a fost pusă de niște cete de arcași și răzeși, care, pentru slujbă credincioasă, au primit această moșie ca să-și ridice case. Așadar domnitorul, fiind
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
capacitatea de 24 mii de capete de porci anual. În anul 1973 a fost înființat sovhozul „Doina” cu sediul în s.Merenii Noi, la care au trecut 260 ha din pământurile s. Chirca, pe care au fost plantate vii și livezi. În anul 1975 pe teritoriul s. Chirca și-a început activitatea întreprinderea pentru producerea preparatelor veterinare și a momelei "Vetsanpredpiatie", care a activat până în anul 2002. Satul avea (la 1968) 1365 locuitori. Densitatea mijlocie era de 195 locuitori la km
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
de la Băcioi la Chișinău este de 13 km. Populația Băcioiului, cum scrie un călător german, era caldă la suflet, binevoitoare, sinceră și obiectivă. Fiecare gospodar cunoaște cu lux de amănunte, cum să lucreze ogorul, cum să cultive vița de vie, livada, orice legume, cereale, cum să le păstreze, cum să le realizeze. Femeile aveau grijă să prelucreze lîna, inul, cînepa, să țese pînză, stofă, covoare, țoluri pentru a îmbrăca familia și casa. Pentru iarnă confecționau sumane, mantale, iar pentru vară îmbrăcămintea
Băcioi, Chișinău () [Corola-website/Science/305126_a_306455]
-
Fagului. Satul Vălcineț se află la distanță de circa 16 km de orășelul Călărași și la 66 km de Chișinău. Localitatea este situată în regiunea centrală a Republicii Moldova, în zona de Codru, fiind înconjurat de de păduri seculare, vii și livezi. În partea de nord-vest satul se mărginește cu rezervatia științifică “Plaiul Fagului”. Populată satului este formată din mici întreprinzători, fermieri, elevi și pensionari, în total fiind aproximativ 5.000 locuitori. Încă în cronică medievală (17 iulie 1436) se vorbește despre
Vălcineț, Călărași () [Corola-website/Science/305150_a_306479]
-
1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați). Krupenski deținea 550 de fălci de fâneață, 500 de fălci de pământ arabil, 350 de fălci de imaș, 1 heleșteu, 1 moară, 3 livezi. Ralli avea 750 de fălci de fâneață și 300 de fălci de pământ arabil. Teritorial satul aparținea Ocolului de Mijloc, Ținutul Hotin. Ulterior Corjeuții devin proprietatea generalului I. Nicoriță. Se presupune că în acea perioadă s-a construit o ratușă
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
și 1657 de locuitori, biserică ortodoxă, școală și stație poștală. În a doua jumătate a secolului XIX în sat funcționau o moară cu aburi, o fermă de producere a cărnii care exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ arabil și 354 desetine de păduri, iar restul de 2000 de desetine se afla în stăpânirea țăranilor. Conform „Dicționarului
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
160 copii de vârstă școlară; 814 vite mari. Datele statistice din 1910 indică populația satului de peste 2800 de persoane, iar aici funcționau: o biserică, o școală, o stație poștală și câteva prăvălii. În apropierea localității se află o prisacă, o livadă și o podgorie. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează Unirea Basarabiei cu România. În 1919 se deschide prima școală de VII clase cu predare în limba română. În 1924 funcția de primar era deținută de Gheorghe Arman, ce de
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
către cele înalte și veșnice. Moșia satului se întinde pe o suprafață de circa 9 mii ha, dintre care 1687,36 ha le revin suprafețelor de apă, 3814 ha - terenurilor arabile, 185,45 ha - pășunilor, 304 ha - viilor, 32 ha - livezilor, 32 ha - plantațiilor de nuci și 1188 ha - fondului silvic. Forma de gospodărire - asociații de gospodarii țărănești. Solurile sunt de cernoziom și, în Lunca Prutului, aluvionale și de fâneață. În apropierea satului există zăcăminte de nisip, argilă, prundiș, pietriș. Clima
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
românizați cu desăvârșire, astfel că descendenții lor de astăzi nu vorbeau o altă limbă decât cea română. În același an, în Brânza funcționau 3 mori de vânt pe dealurile din preajma satului, erau 11 fântâni, 24 de parcele de vii și livezi, 26 de cai, 202 de vite cornute mari; 2273 de desetine de pământ arabil, 202 desetine de stejăriș și 48 de desetine de luncă inundabilă, stufăriș. La 13 martie 1835 datele istorice indică că staroste al satului era Constantin Vulpe
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
Câmpia de Sud a Moldovei, unde e situate și satul Tartaul, este bogată și destul de variată, benefică pentru dezvoltarea agriculturii.De aceea locuitorii satului preferă în special muncile de camp,și-au înconjurat satul cu lanuri bogate, cu vii și livezi, specializăndu-se mai ales în viticultură și vinificație.Solul fertil, bogat în humus, clima blind-temperată, caldă vara le permit,în anii buni,să obțină recolte frumoase de cereale, struguri, fructe, legume. Însă relieful satului este neuniform,câmpiile alterînd cu dealuri înalte
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
variațiuni în timpul iernii și primăverii. Ploile căzute sunt benefice pentru culturile păioase și cele prășitoare, dacă sunt semănate de timpuriu. Vânturile timpurii de primăvară produc înghețuri ducând la nimicirea semănăturilor. Pe dealuri sunt prezente terenuri cu viță de vie și livezi. Satul este scăldat de râul Nistru. Prin localitate curge râuletul Recea. La recensământul din anul 2004, populația satului constituia 2081 de locuitori, 49.30% fiind bărbați iar 50.70% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arăta astfel: 98.41
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]
-
pe malul drept al râului Răut. Pe partea opusă a apei se zăresc satele Bălășești și Răculești. Răutul înconjoară satul Jăvreni din trei părți: nord, sud și est. În anii cu depuneri atmosferice Răutul se revarsă, acoperind șesul, semănăturile și livezile. Apa ajunge până la periferia de nord a satului. Dealurile înalte, bogate în piatră de calcar, nisip și argilă (lut), dau sătenilor posibilitatea să-și construiască case trainice din materiale locale. Aceste bogății naturale extrase din carierele satului sînt foarte apreciate
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
în piatră de calcar, nisip și argilă (lut), dau sătenilor posibilitatea să-și construiască case trainice din materiale locale. Aceste bogății naturale extrase din carierele satului sînt foarte apreciate de specialiștii în construcții. Vara satul abia se vede din verdeața livezilor și a viilor, care au fost întotdeauna mândria jăvrinenilor. O pădure cu copaci seculari e situată la margine de sat. În lucrarea lui Zamfir Arbore „Dicționarul geografic al Basarabiei” se menționează: „Jăvreni, sat în județul Orhei, plasa Criuleni, așezat pe
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
obiecte de uz casnic. Agricultura este una din cele mai vechi preocupări cu care se îndeletnicesc colibășenii. Ei cultivă cereale, legume, fructe, culturi tehnice, viță-de-vie. Cercetătorul istoriei Basarabiei A. Scalovschi scria în 1848 că tot drumul districtului Cahul-Prut trecea prin livezi nesfîrșite, amintind drumul printre vilele de pe litoralul sudic al Crimeii. Pe atunci satul avea 17.000 pomi fructiferi. În 1948 nouă familii de colibășeni au hotărît să organizeze un artel agricol. Doar unul avea boroană, altul plug, al treilea cal
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
din ce în ce mai mult mecanizată agricultura. Astfel, în timpul URSS, colhozul dispunea de 6.000 hectare terenuri agricole, dintre care 3.900 hectare erau terenuri arabile. Pe aproximativ 1.400 hectare se cultivau plantații multianuale: 1000 hectare de viță-de-vie și 280 hectare de livezi. Se punea accentul mai ales pe dezvoltarea pomiculturii, viticulturii, cultivarea cerealelor. Actualmente suprafața totală a teritoriului satului Colibași este de 6.912 hectare, dintre care 5.571 hectare revine terenurilor agricole, iar suprafața terenurilor arabile este de 4.163 hectare
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
ceia ce înseamnă o pondere de 10% din suprafața terenurilor agricole. Se cultivă soiuri de masă, cît și soiuri pentru fabricarea vinului: Aligote, Caberne, Pinot, Sovinion, Fetească, Merlo, Muscat-de-Hamburg, Muscat-de-Italia, Suruceni, Moldova, Doina etc. Foarte mică este suprafața ocupată de livezi 30 hectare, ceia ce înseamnă mai puțin de 5% din totalul terenurilor agricole. În comparație cu suprafața ocupată de livezi din timpul URSS aceasta s-a micșorat aproape de zece ori, de la 280 hecatare la 30 hectare. Odinioară pe larg se cultiva piersicul
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
soiuri pentru fabricarea vinului: Aligote, Caberne, Pinot, Sovinion, Fetească, Merlo, Muscat-de-Hamburg, Muscat-de-Italia, Suruceni, Moldova, Doina etc. Foarte mică este suprafața ocupată de livezi 30 hectare, ceia ce înseamnă mai puțin de 5% din totalul terenurilor agricole. În comparație cu suprafața ocupată de livezi din timpul URSS aceasta s-a micșorat aproape de zece ori, de la 280 hecatare la 30 hectare. Odinioară pe larg se cultiva piersicul, caisul, mărul, prunul, nucul. În prezent, însă, se cultivă doar mărul și prunul, ce sînt mai puțin pretențioase
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
legume (roșii, varză, ardei etc), legumicultura fiind mai dezvoltată în lunca rîului Prut, unde sînt condiții favorabile de aplicare a irigației. Se mai cultivă vița-de-vie, care reprezintă atît emblema sudului, cît și a satului. Puține mai sînt suprafețele cultivate cu livadă, aproximativ 30 ha din totalul terenurilor. această cifră mică se datorează lichidării în masă din ultimii ani a livezilor. Prin urmare resursele naturale ale teritoriului caracterizat (relieful de cîmpie slab fragmentat, clima blîndă etc.) într-o oarecare măsură favorizează dezvoltare
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
a irigației. Se mai cultivă vița-de-vie, care reprezintă atît emblema sudului, cît și a satului. Puține mai sînt suprafețele cultivate cu livadă, aproximativ 30 ha din totalul terenurilor. această cifră mică se datorează lichidării în masă din ultimii ani a livezilor. Prin urmare resursele naturale ale teritoriului caracterizat (relieful de cîmpie slab fragmentat, clima blîndă etc.) într-o oarecare măsură favorizează dezvoltare diferitor culturi agricole. Însă, cei mai negativi factori care se răsfrîng asupra agriculturii este cantitatea mică de precipitații și
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
populația s-a înnoit cu familii stamutate din alte localități și regiuni. Din 1817 consemnează pentru Horilcanii din ocolul Nistruluide Sus 87 de gospodării, moșia aparținînd de asemenia Mănăstirii “Sf. Sava” din Iași. În lunca Nistrului erau multe grădini și livezi. Locuitorii posedau semamaturi de cereale, cultivau tutunul, pescuiau, se ocupau cu păstoritul și creșterea vitelor. Aici era o biserică (veche de lemn), avînd icoane și cărți bisericești rare. Registrul localităților din Basarabia de la 1859 (1961) indică pentru Holercani: sat mănăstiresc
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
satul Cuhnești și la est cu satul Cajba. Suprafața - 37,7 kmp. Distanța pînă la or.Glodeni - 25 km. Biserica Adrmirea Măicii Domnului (1838). Gospodării - 1811. Întreprinderi individuale, o brutărie. Sectorul obștesc - 2730 ha (arabil - 1146 ha, vii - 19 ha, livezi - 326 ha), 3640 de bovine, 381 de porcine, 887 de ovine. Sectorul industrial - 540 ha, 592 de bovine. 312 de porcine, 1417 de ovine. Fondul locativ - 109,3 mii mp.. Casa - 1824: cu gaz lichefiat - 1422. Fîntîni - 168. Drumuri - 9
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]