12,849 matches
-
brațe și-l duse până la pragul ușii pe care venise puțin mai devreme. Când îl puse jos pe băiat, își aruncă privirea în cealaltă cameră; și nu fu surprins să vadă că fusese întrerupt un joc de video. Ecranul era luminat. Gosseyn zise: - Sper că te joci și cu jocurile Semanticii Generale. O pauză, o strâmbătură, apoi: - Este posibil să joc acele jocuri cam destul de des încât cred eu, să-ți convină ție; tu fiind tu și eu fiind eu. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ale lui, ci în cea mai ascunsă și intimă experiență de ascet și de mistic. La această „parte de foc” din viața Sfinților noștri este invitat preotul ca să o aprindă pe a sa: mistica aceea este unica lumină capabilă să lumineze întunecimile zilelor noastre. Este provocarea creștină a Mileniului nostru: să țintim cu toții la sfințenia cea mai înaltă, cea mistică și contemplativă. Pentru a trezi în creștini o adevărată dorință după sfințenie, percepută la început ca o dorință puternică de convertire
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pentru că este inspirată divin, este de folos pentru a învăța și pentru a corecta (cfr. 2Tim 3,16). Dumnezeu vrea să se facă cunoscut prin Cu-vântul vestit, și vrea să fim educați prin acea vestire: de aceea Isus, care luminează inima omului, dăruindu-i Spiritul său, a poruncit ucenicilor săi să meargă în lumea întreagă și să predice Evanghelia la toată făptura (cfr. Mc 16,15). - Este cuvânt luminos. Cuvântul lui Dumnezeu este farul care orientează cursul vieții fiecărui om
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sa mută, dar în același timp expresivă și convingătoare, sunt virtuțile care îi amintesc preotului că este „măgarul” lui Cristos pentru că este slujitor din iubire. VI PREOTUL ȘI ARTA DE A VESTI CUVÂNTUL „Într-adevăr cum elocvența care nu-i luminată de rațiune nu e numai temerară, dar este și oarbă, la fel înțelepciunea care nu se bucură de folosirea cuvântului nu este numai slabă, dar, într-un anumit sens, ciuntită; într-adevăr, chiar dacă, uneori, o înțelepciune fără cuvânt poate folosi
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ea însăși, întrucât este cuvântul/revelația/auto-comunicarea lui Dumnezeu făcută omului”. În acest scop, nu se cultivă niciodată îndeajuns convingerea că acest Cuvânt rămâne sfânt în ciuda păcatului aceluia care îl pronunță; se întâmplă asemenea luminii care nu se murdărește atunci când luminează locuri și obiecte respingătoare. Evident că sămânța Cuvântului nu devine sterilă, chiar dacă terenul pe care este semănată este necultivat sau nu este potrivit s-o primească. Cuvântul este, în el însuși, demn în mod infinit: „Nimic nu-l poate infirma
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cu această vârstă care nu este iubită, de a o privi cu simpatie, cu gustul de a se bucura de frumoasele sensuri spirituale pe care ea știe să le exprime, de culorile atrăgătoare care o înfrumusețează, de luminile care o luminează. Angajamentul coral al întregii comunități creștine trebuie să se articuleze în multe acțiuni: căutarea unui nou rol pastoral pentru preotul în vârstă cu activități precise, pe care să le împlinească; descoperirea de noi interese în el pentru a le cultiva
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
nostru minister. Lăsați-ne altarelor noastre ca să mijlocim înaintea lui Dumnezeu, pentru poporul creștin și pentru guvernanții săi. Lăsați-ne să păzim tablele fundamentale ale legii și ale civilizației, care sunt Decalogul și Evanghelia; catedrei din care coboară doctrina care luminează și determină la acțiuni nobile, la sacrificiu și la eroism. Și nu ne cereți altceva. Preotul, și mai mult încă episcopul, frate, mai mult tată al tuturor cetățenilor are, întotdeauna, de exercitat o misiune de pace - se înțelege bine de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ministrul consacrat, semn al fidelității Domnului între oamenii din toate generațiile, trebuie să stea întotdeauna cu ei și numai ca om al altarului și al amvonului și, prin urmare, ca păstor care caută omul în lumina Lumânării pascale și care luminează calea vieții creștine cu lumina „celor șapte candele”, cum le plăcea lui Ioan XXIII și lui Ioan Paul I să numească cele trei virtuți teologale și cele patru virtuți cardinale. Deci, preotul nu poate lua locul laicului în politica activă
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
puțin varga zbirului meu, care-mi bătea spatele la orice încercare de ridicare a capului. Nu știam nici măcar cum e soarele a cărui căldură o simțeam pe spatele meu! Necunoscută era pentru mine frumusețea lunii și a stelelor care, noaptea, luminau drumurile. Oricum, mulțumesc! Pentru acea noapte de har. Trebuia să fie grea și întunecată ca toate celelalte, însă a schimbat conținutul gândurilor mele, cursul vieții mele. Bărbatul și femeia pe care i-ai trimis în grajdul meu, nu au venit
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ca un fundal pentru elementele muncii noastre, așa cum noi, reciproc, transpiram mulțumind pentru privilegiul de a fi parte a acelui întreg. Noi doi într-o barcă îngustă, cafenie, pe apa sticloasă, care părea mai întîi neagră, apoi din nou albastră, luminați de un soare arzător, binecuvîntați de copacii care se aplecau deasupră-ne, încurajați de iarba șoptitoare și stufărișul fluierător, priviți stăruitor de vaci și de pescari, cu behăitul oilor și șuieratul unui vapor în urechi, cu vîntul alergîndu-ne prin păr și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
amîndouă capetele. Un mîner de lemn cu care trebuia învîrtită o frînghie albă, nouă de care era atașată o greutate turtită, rotundă din acelea pe care le folosesc cărbunarii sau cei care vînd cartofi, pentru întărirea încheieturii. Două lămpi electrice luminau un pic locul în care ne lucram exercițiile. Sunetul clar de metal pe metal, cînd și cînd amestecat cu gemetele și suspinele noastre, răsuna straniu prin adăpostul bărcilor care, în afara colțului nostru, era cufundat în întuneric. Aveam, pentru prima dată
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să-i văd fața de la mică distanță. De sub părul țepos, cărunt și cu o părere de șuvițe de un blond murdar, se ivea o frunte largă însemnată cu șanțuri și umflături. Poate să fi fost din pricina lămpii cu ulei care lumina fața Doctorului de dedesubt, dar restul feței sale arăta precum un peisaj de puncte negre și denivelări cărnoase. Cearcănele protejau ochii înfundați, de un albastru strălucitor. Pori mari și vase de sînge sparte îi acopereau nasul în formă de nap
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
oprit în fața șezlongului, îl privește și-l aude spunând următorul vers din poemul Verset divagat: "Nu eu să dirig lumea..." și pentru că volumul vocii poetului este cam mic s-a aplecat mai marele spre șezlong ca să priceapă. Pricepe. S-a luminat autoritatea și dă din mână amuzat: "nu vă faceți griji, tov Bacovia zice, "nu dumneavoastră trebuie să dirigați, avem noi grijă să dirigăm", așa-i spune și pe când dă să plece se oprește crucit. "Cum s-o fi zicând corect
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
determinată prin natura în sânul căruia dânsul este așezat. De la această lege firească nu s-a putut subtrage nici poporul român; ba la dânsul chiar înrâurirea naturii s-au arătat cu o putere deosebită. O cercetare a acestei înrâuriri va lumina ca un far întregul întuneric al veacurilor trecute. De aceea deschidem cu dânsa cartea istoriei sale. Vom mărgini studiul numai la legătura istorică dintre pământ și popor, fără a atinge întrebarea, nedezlegată încă, despre efectul climatului asupra formării caracterului. Configurația
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a lui Herodot rezultă că Sciții erau popoare cu totul barbare, nomade și deci în stadiul cel întâi al culturii. Crâncene scene se petreceau pe atunci sub același cer care înveselește și astăzi cîmpiile noastre și același soare, aceleași stele luminau adeseori jertfele omenești făcute unor zei monstruoși. Astăzi s-au schimbat lucrurile în totul, și un popor așezat se trudește spre civilizația ce încolțește pe bogatele-i ogoare. Nicio legătură nu pare a mai uni pe românul de astăzi cu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
marginal. O secundă după aceea, niște mâini puternice îl susțineau. Când fu din nou în stare să se țină pe picioare și să vadă limpede, Enro trecea printr-una din cele două uși din peretele din stânga, într-o vastă încăpere, luminată de soare. Și trei femei părăseau sala de baie prin ușa întredeschisă a dormitorului. Singură, cea de a patra fată, continua să susțină corpul cuprins de frisoane. Mușchii lui Ashargin urmau să-l ducă departe de privirea ei. Gosseyn făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Gosseyn la Ashargin. Din cei trei, Discipolul apărea ca fiind cel mai periculos. Dar mai rămânea să o dovedească. Enro reluă cuvântul. - Parcă-mi vine să i-o fac amantă, zise. Se ridică în picioare, se întunecă, apoi se lumină la față și zise: - În numele cerului, așa voi face. Părea în toane bune fiindcă izbucni în râs. - S-o vedem și pe asta. Făcu o glumă îndoielnică în privința problemelor sexuale ale anumitor nevrozați și termină cu accente mai sălbatice. - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă. Gosseyn o urmă alergând și se gândi: M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
apă înfiorată și amurgul își continua drumul în noapte, plecă spre marele studio, conștient că era gata pentru o acțiune eficientă. Când Gosseyn intră, Yanar, așezat într-un fotoliu de lângă fereastră, citea o carte. Camera lucea în blânda lumină magnetică. Lumină rece, dar în aparență tot caldă și intimă din cauza variației infime, dar continue, a culorilor sale. Gosseyn se opri la intrare și-l urmări cu atenție. Era un test. Similariză cablul din sala de control la prima secțiune a planșeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți veniți? Gosseyn ridică un deget, pentru Leej, și-i zise să răspundă. - Unu, zise ea. - Sex? - Feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un apel din partea lui Enro care mă va convoca pentru a-i face raportul dar, dacă aș mai avea timp, aș fi fericit să discut unele aspecte filozofice ale războiului pe care-l ducem. Nu merse mai departe. Tavanul se lumină, iar figura care apăru era cea a lui Enro. Toți se ridicaseră în poziție de drepți. Dictatorul cu părul roșu îl privi, cu un surâs ironic pe buze. - Domnilor, zise el în sfârșit, din pricina unor ocupații importante, am ascultat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
față al celui mai apropiat avion, creierul electric al aparatului îi vorbi printr-un difuzor: - Încotro? - Dincolo de munți, zise Gosseyn, și-ți voi spune atunci. Decolară în umbră și trecură în trombă peste oraș. Gosseyn nerăbdător, avea impresia că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn se lumină: erau prevăzute pentru femei. Această navă era destinată transportării a doi bărbați și două femei prin imensitatea spațiului interstelar, prin anii care separau sisteme solare încă nelegate prin similarizare. Nu-și pierdu vremea cu considerații inutile, dar își încordă mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Următorul tramvai îl duse pe străzi străjuite de case aidoma. Stația la care coborî avea case pe o parte și un calcan de fabrică pe partea cealaltă. Intră printr-o gură de gang într-o curte, urcă niște trepte prost luminate spre un podest, apoi pătrunse în liniște în holul locuinței. Acesta era o încăpere goală cu șase uși. Una ducea spre dormitorul lui Lanark, una spre spălător și una spre bucătăria în care locuia proprietăreasa. Celălalte uși duceau spre camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri în fața unui conac impunător și toți coborîră. Conacul era o clădire pătrată cu două etaje, cu acareturi și o seră pe laturi. Tufișurile de zahă, ilice și rododendroni care o înconjurau îi dădeau un aer conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]