10,288 matches
-
amplasamentul bateriei de tunuri la Grivița. Aici, datorită contopirii Regimentului 3 Vânători cu Regimentul 25 Infanterie Vaslui, acum împreună sub denumirea de 25 infanterie Rahova, s-a ivit posibilitatea unei permisii de cinci zile. Aveam ordine de utilizare la Coasta Lupii - Nicorești. Utilizare. La conducerea țării venise mareșalul Ion Antonescu cu legionarii. Difuzoarele transmiteau cântece legionare iar semnalul radioului public era “Garda -căpitanul”. Totul era tulbure. Nemții începuseră invazia pașnică a României, regele Carol al II-lea fugise și din nou
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și Constanța. Ca om al țării mă durea furtul de oameni și morminte, de istorie, de adevăr. * Deși oficial fusesem desconcentrat pentru 16 noiembrie am primit o permisie abia la sfârșitul lui octombrie și apoi pe 1 noiembrie. La Coasta Lupii am găsit casa lui Petrică Meran nelocuită. Ne-am mutat făcând reparații și bucurându-ne de vecini buni, așa cum am avut de altfel toată viața. Poate pentru că și noi am fost vecini buni pentru ei. Între aceștia de aici, mătușa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să le ating. În ziua aceea, apropiindu-mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea, ce tocmai poposise pe coșul de fum, scotea sunete sinistre, prevestitoare de moarte și de nenorociri. Miki, câinele lup pe care l-am crescut de mic, m-a întâmpinat ca de fiecare dată, dând prietenos din coadă. M-am apropiat și l-am mângâiat pe cap. Ochii mi s-au umplut brusc și fără motiv de lacrimi. Mi-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fiecare dată mai mici și mai îndepărtate, până când nu s-au mai zărit. Mersesem câțiva kilometri. Deodată, am văzut în câmp niște animale care stăteau în loc, la distanță destul de mare de mine. Se zărea 57 șoseaua națională. Auzisem că sunt lupi, dar nu m-am pierdut cu firea și am mers mai departe, refuzând să cred că ar putea fi lupi. Într-un sfârșit, pe înserat, am ajuns la șoseaua națională pe care crivățul o mătura, mutând zăpada dintr-un loc
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câmp niște animale care stăteau în loc, la distanță destul de mare de mine. Se zărea 57 șoseaua națională. Auzisem că sunt lupi, dar nu m-am pierdut cu firea și am mers mai departe, refuzând să cred că ar putea fi lupi. Într-un sfârșit, pe înserat, am ajuns la șoseaua națională pe care crivățul o mătura, mutând zăpada dintr-un loc în altul. Am stat multe minute fără a vedea vreo mașină care să treacă spre oraș. Începuse să-mi fie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Dacă nu suna guardul de la comună la Comitetul Județean să spună că ai plecat pe vremea asta la drum, de capul mata, aici te găseau mâine dimineață, moartă de frig. Mata ești inconștientă? Știi că în zona asta sunt și lupi? Eu sunt șeful de la drumuri județene. M-a sunat primul secretar să vin să te iau, femeie iresponsabilă și inconștientă ce ești! Meriți o sancțiune. Asta nu-i vreme de plecat pe drumuri! Să nu mai pleci niciodată pe o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aici, alături de noi mereu, să nu faceți naveta. Primarul navetist e ca mâncarea fără sare. În prima seară, când urma să dorm în noua locuință, a bătut la ușă șeful de post, care ținea în brațe un pui de câine lup. A fătat cățeaua de la post și puiul acesta îl păstram pentru mine că este băiat, dar am vorbit cu soția și ne-am gândit să vi-l dăruim pentru a avea cine să vă apere. E cam pustiu aici, în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
jucăuși. Erau frumoase și istețe. La școală mergeau destul de rar. În dimineața aceea, cu reclamația trimisă de Hobidinca la Protecția Copilului în mapă, mergeam însoțită de milițian să cercetăm acuzația de viol pe care i-o aducea pădurarului de la Gâtu Lupului, sat aflat lângă pădure, unde de curând se începuseră tăierile pentru lemne de foc. Însoțită de cele două fete ale ei, Hobidinca a intrat în camera de la sediul C.A.P.-ului unde era chemată. Peste câteva minute a venit și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în cealaltă aveam un pat adus de la primărie, o masă încărcată de cărți și două scaune. Bucătăria era strâmtă, rece și umedă. Locuința era rece, urâtă, sărăcăcioasă și neprimitoare. Am ieșit afară să-i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci pândind plecarea mea pentru a coborî să ciugulească boabele de porumb și de grâu. Am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Forestiere, primării locale, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, elicoptere de la armată..., fiind în joc "onoarea țării", excelent cotată la acest capitol "în exterior". Cei din echipa de filmare, pe banii MAE, tot lungeau filmările: ba că nu au cerb, ba lup, ba vulpe, toate "personajele" trebuind să fie "trofee maxime". De fapt, ei doreau să-și prelungească o vacanță de vis. Atenționați că, în conformitate cu contractul, o să le aplic penalități pentru fiecare zi de întârziere, au găsit și filmat toate animalele "absente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
informat "acasă" asupra discuțiilor și "ofertei chiliene", propunând deplasarea unor experți pentru a aprofunda discuțiile. Până la plecarea mea definitivă aceștia n-au apărut, iar după evenimentele din decembrie 1989 flota noastră a dispărut în "Triunghiul Bermudelor", zonă binecunoscută de căpitani, lupi de mare și de uscat, unde, datorită "paranormalului", s-a volatilizat pe veci, rămânând pentru urmași doar "Dosarul flota", închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Îmi amintesc de o "zicere" interesantă, care mi se potrivea în acei ani "mănușă", cunoscută sub numele de "Legea lui Finagle": Dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost, în cel mai defavorabil moment posibil"! 15 ani "Dansând cu lupii" în "Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă"! I-aș împărți în două, ca în Vechiul Testament: vaci grase și vaci slabe. Ultimii, după "purificarea" din MAE, au fost "vaci slabe", cea din 1988 abia ținându-se pe picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
el, de la Iliaș Rareș (1548, februarie 29) și Alexandru Lăpușneanu (1554, martie 1). În primele decenii ale secolului al XVII-lea, satul sa aflat între proprietățile familiei Buhuș. Dar, la 11 septembrie 1642, Vasile Lupu îi întărește moșia însemnatului boier Lupul Prăjescu, cumpărătură de la Constantin Buhuș. în continuare, cel interesat de istoricul așezării trebuie să fie atent la faptul că moșia Hlipiceni apare în acte fie separat, fie ca seliște a Todirenilor. Următoarea informație certă este din 1751, iunie 25, cînd
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori pentru ceaiuri și leacuri, de Sfântul Andrei se da cu usturoi pe la ferești și anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
el, de la Iliaș Rareș (1548, februarie 29) și Alexandru Lăpușneanu (1554, martie 1). În primele decenii ale secolului al XVII-lea, satul sa aflat între proprietățile familiei Buhuș. Dar, la 11 septembrie 1642, Vasile Lupu îi întărește moșia însemnatului boier Lupul Prăjescu, cumpărătură de la Constantin Buhuș. în continuare, cel interesat de istoricul așezării trebuie să fie atent la faptul că moșia Hlipiceni apare în acte fie separat, fie ca seliște a Todirenilor. Următoarea informație certă este din 1751, iunie 25, cînd
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori pentru ceaiuri și leacuri, de Sfântul Andrei se da cu usturoi pe la ferești și anexe spre a fi feriți de lupi. Casele erau construite din cârpici ori din vălătuci, acoperite cu stuf în marea majoritate a lor, dar și cu șindrilă și chiar țiglă. Erau compuse din două odăi despărțite de o tindă și paravane la spatele casei. Ridicarea casei se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
-și salveze iubita când, deodată, mi-am amintit că am deja soluția (care era tot feroviară): se va defecta trenul, dar undeva la jumătatea drumului spre Botoșani, se va face noaptea, fata va rămâne în câmp, gata s-o mănânce lupii (nu vedeam alt pericol), numai potrivit pentru a fi salvată. Și, foarte satisfăcut, m-am întrerupt din scris, începând să râd de satisfacție, mai ales că, în foarte scurt timp, mă identificasem cu eroul principal, băiatul. Domnul profesor, care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Hardughia, pentru că e o motocicletă mare, dezafectată de piesele care ar putea s-o facă victima unui furt, a fixat-o pe un suport, ca o scenă de teatru, chiar în fața camerei unde trebăluiește ziua și doarme noaptea. Un câine lup, cu nume curios, Demidor, a făcut, se pare, o pasiune atât de mare pentru această motocicletă încât doarme în ataș, unde stăpânul i-a pus niște paie, și nu lasă pe nimeni, nici măcar s-o privească mai atent. Orice intrus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi-a cerut să-l ajut cumva, să-l sfătuiesc ce să facă "într-un caz". Se aciuase lângă el un animal care nu era un vagabond oarecare, părea un câine aristocrat, un fel de conte al dinților. Animalul, un lup alsacian, se ținea cu dragoste de Teodosie. "Mă tem să nu-mi spuie că l-am furat", mi-a mărturisit omul, cu ochii în patru, clandestin. Într-adevăr, în proletariatul canin din preajma lui Teodosie, contele nu era deloc la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bun prieten, coleg de clasă și de bancă, nedespărțiți; aventurile noastre constau în excursii la pădure iarna, prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci a început dragostea mea pentru grădinile ascunse după garduri vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de-a fredona un vechi cântec marinăresc și de-a spune povești îngrozitoare, la beție. În delirul său se amestecă, adesea, incoerent, Insula Tortuga și Indiile de Vest și, mai presus de toate, pare că descinde dintr-o Anglie a lupilor de mare, recuperabilă numai prin rememorare. Narațiunea autoreferențială sporește autenticitatea relatării și, alături de alternanța naratorilor (în capitolele 17 și 18 vorbește doctorul Livesey) și de repetatele intenții ale lui Hawkins de a evada brusc și inexplicabil din logica faptelor, constituie
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Un port la răsărit, de pildă, a fost numit de tânărul inginer român ajuns pe malul Nistrului, vagabond pe ape, corsar, pirat, dar nu pentru acțiunile sale ilegale, ci pentru trecutul său aventuros și pentru înfățișarea-i originală : un bătrân lup de mare, eșuat într-un spațiu prozaic, bovarizant. La fel, Nail, paznicul șlepului, e un bătrân hidos, suspicios și pus mereu pe harță, care are un picior de lemn în urma unei confruntări cu un rechin, când era marinar, în Alexandria
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din contrabanda cu hașiș, luat din Arhipelag și dus până la Alexandria. Controlul englez asupra litoralului egiptean a eradicat traficul, așa încât se poate presupune că brigantina zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat. E, cred, cel mai relevant pasaj din literatura română despre piraterie, înainte de momentul Radu Tudoran
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
care poezia nu e o rețetă: „Deși-i din rămurișuri și implicații pure / ori din cristale limpezi ce scânteind se rup / Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure, / Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup” spunea el în „Poezia” pe care, în volumul „Lupta cu inerția”, o dedică nu literaților ci, simplu, cititorului. Întrebându-se „Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept? S-au întunecat Sensurile-n piept. Dar o flacără Mă cheamă acolo Sub
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care a lăsat în urmă o operă entomologică valoroasă. Pe profesorul Sergiu Cărăușu l-am primit cu brațele deschise și cu mult entuziasm. Am făcut împreună cursurile de Hidrobiologie și Ecologie. Cu statura sa atletică, cu fața tăbăcită, asemenea unui lup de mare, cu ochii iscoditori și luminoși și cu o aură de mare om de știință ne atrăgea ca un magnet. Aflasem de impresionantul tratat de Ichtiologie al cărui autor era și pentru care primise un mare ordin de Stat
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]