9,547 matches
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Cârligătura a județului Iași și era formată din satele Sinești, Osoi, Catârgaci și Stornești, având în total 1935 de locuitori. Existau în comună o școală, o moară de aburi și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Bahlui a aceluiași județ, având 2240 de locuitori în satele Bocnița, Osoi, Sinești și Stornești. Comuna a fost desființată temporar în 1931, când satele ei au trecut
Comuna Sinești, Iași () [Corola-website/Science/301306_a_302635]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Fundurile a județului Vaslui și era formată doar din satul de reședință, cu 2355 de locuitori. În sat existau două biserici, o școală și mai multe mori de vânt. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Suhulețu, formată din satele Suhulețu, Găureni și Brașovnița, având 1246 de locuitori. Existau și aici două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea
Comuna Tansa, Iași () [Corola-website/Science/301311_a_302640]
-
de "Poiana Cârnului", făcea parte din plasa Crasna a județului Vaslui și era formată din satele Poiana, Hilița, Trestiana, Pocreaca, Slobozia Milului, Dumitreștii Gălăței, Schitu Duca, Schitu Dumitrești și Blaga, având în total 2439 de locuitori. Existau în comună patru mori, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codăești a aceluiași județ, având 2900 de locuitori în satele Blaga, Dumitreștii Ducăi, Dumitreștii Gălăței, Pocreaca, Poiana Cârnului, Schitu Duca, Slobozia și Trestiana. În 1931, denumirea comunei
Comuna Schitu Duca, Iași () [Corola-website/Science/301305_a_302634]
-
acel drum de la Văratic în drumul Țiului la Zbereni, iar alt drum sau cărare nu era, acum și pe unde este Sticlăria era codru și huci de nu putea răzbate nimene”. În tradiția orală a satului este amintită existența unei mori de apă,dar și a unei cariere de piatră, părăsite acum mai bine de o sută de ani, ce a constituit un potențial economic al așezării, asupra căreia și-au menținut dreptul de proprietate boierii Zarifopol și Iancu Sticlăreanu, multă
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
Țibana este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Alexeni, Domnița, Gârbești, Moara Ciornei, Oproaia, Poiana de Sus, Poiana Mănăstirii, Runcu, Țibana (reședința) și Vadu Vejei. Comuna se află în sud-vestul județului, la limita cu județul Neamț, pe malurile râului Sacovăț. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248A, care o leagă spre nord-est de
Comuna Țibana, Iași () [Corola-website/Science/301315_a_302644]
-
județele Iași și Vaslui, satele ce existau la acea vreme făcând parte din comuna Tângujei din plasa Fundurile, județul Vaslui, în vreme ce târgușorul Țibana făcea parte din comuna Mironeasa. Comuna s-a format în 1931, în cadrul județului Vaslui, cu satele Domnița, Moara lui Ciornei, Pănoasa, Poiana Mănăstirii, Poiana de Sus, Secături și Țibana. În 1950, comuna a fost transferată raionului Negrești din regiunea Iași. Satul Secături a primit în 1968 denumirea de "Livada Nouă", pentru ca în 1968 să fie desființat și inclus
Comuna Țibana, Iași () [Corola-website/Science/301315_a_302644]
-
Țibănești, Jigorani, Gârbești și Lingurari, având în total 1216 locuitori. În comună funcționau două biserici și o școală. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Tângujei, formată din satele Tângujei, Griești, Recea, Moara lui Ciornei, Pănoasa și Poiana Mănăstirii, având în total 1323 de locuitori; aici erau două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Negrești a aceluiași județ; comuna Țibănești avea 2031 de locuitori în satele Găureni
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
două biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Negrești a aceluiași județ; comuna Țibănești avea 2031 de locuitori în satele Găureni, Gârbești, Jigoreni și Țibănești; iar comuna Tungujei avea 1190 de locuitori în satele Griești, Moara lui Ciornei, Pănoasa, Recea și Tungujei. În 1931, câteva sate ale comunei Tungujei s-au separat pentru a forma noua comună Țibana, cea dintâi rămânând cu satele Griești, Recea și Tungujei, în timp ce comuna Țibănești avea în compunere în plus satele
Comuna Țibănești, Iași () [Corola-website/Science/301316_a_302645]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Bosia", făcea parte din plasa Braniștea a județului Iași și era formată din satele Bosia, Marhonda, Mânzătești, Berești și Ungheni, având în total 1376 de locuitori. În comuna funcționau o moară cu aburi, trei biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 o consemnează sub numele de "Ungheni" în plasă Copou a aceluiași județ, având 1854 de locuitori în satele Berești, Bosia, Mânzătești, Marhonda, Ungheni și Ungheni-Haltă. În 1950, denumită din
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
din lemn din sat, cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", este datata prin inscripție în secolul al XVII-lea. A fost construită în 1676 și este cea mai veche biserică din lemn din zona Făgetului. Un alt punct de atracție îl reprezintă moară de apă din coasta satului, cu roată verticală, încă în funcțiune, construită în secolul al XIX-lea de către morarul Negea. El a lăsat-o moștenire lui Oprescu Ioan la începutul secolului al XX-lea. La moară se oprea de fiecare
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
de atracție îl reprezintă moară de apă din coasta satului, cu roată verticală, încă în funcțiune, construită în secolul al XIX-lea de către morarul Negea. El a lăsat-o moștenire lui Oprescu Ioan la începutul secolului al XX-lea. La moară se oprea de fiecare dată contesă austriacă LEOPOLDINA, numită de către localnici MARIASA. Contesă Leopoldina stăpânea pământul și pădurile din zonă și avea un conac în satul vecin Poieni. Era nașă de botez a copiilor împăratului austriac Franz Joseph. Venea în
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
Venea în fiecare an, pentru a-și petrece vară în această frumoasă zona. În toamna unui an venind spre conac, a văzut rând mare de care și căruțe cu animalele priponite și țăranii care așteptau să le vină rândul la moară să-și macine grânele. La întrebarea contesei Leopoldina legată de țărani și animale, morarul i-ar fi spus că satul nu are pășune, pentu acest motiv țăranii țin animalele priponite la care și căruțe. Contesă a dat porunca că suprafață
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
animale, morarul i-ar fi spus că satul nu are pășune, pentu acest motiv țăranii țin animalele priponite la care și căruțe. Contesă a dat porunca că suprafață de lunca și izlaz a cărei stăpâna era, să fie trecută cu moară pe numele morarului, iar țăranii care macină la moară să lase animale la păscut. Ulterior poruncii date de către contesă, în anul 1915 a fost înființată Asociația de Pășunat a Urbariaristilor din Comuna Crivina. A ținut foarte mult la oamenii din
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
are pășune, pentu acest motiv țăranii țin animalele priponite la care și căruțe. Contesă a dat porunca că suprafață de lunca și izlaz a cărei stăpâna era, să fie trecută cu moară pe numele morarului, iar țăranii care macină la moară să lase animale la păscut. Ulterior poruncii date de către contesă, în anul 1915 a fost înființată Asociația de Pășunat a Urbariaristilor din Comuna Crivina. A ținut foarte mult la oamenii din zonă. Fiul ei a murit într-un duel pentru
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
Crivina. A ținut foarte mult la oamenii din zonă. Fiul ei a murit într-un duel pentru salvarea onoarei unei românce. A fost înmormântat într-o cripta în apropierea satului Poieni. Și astăzi se văd ruinele castelului și ale criptei. Moară a fost reconstruită în anul 1972 de către Danciu Iosif ginerele lui Oprescu Ioan. Tot aici se află și o peșteră situată pe versantul estic al satului. Sfinxul "Casă de Piatră" este cunoscut de către localnici că un templu ce adăpostește marea
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
atestata documentar, pentru prima dată în 1334, în evidențele de dijma papală din 1332 - 1337, fiind amintită sub numele de Zephel. În anul 1425 localitatea a primit dreptul de a organiza bâlciuri,iar pe apa Timișului au existat mai multe mori. Tot atunci, apare in documente atestat un castel construit în pădure, aparținând nobilului Nicolae Treutel. Un cunoscut și învățat turc, Evliya Celebi,în anul 1660, mergâng spre Ciacova, trece prin Jebel, împreună cu Ali, pașa de Timișoara și notează:"Chebel este
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
hramul "Cuvioasa Paraschiva". Poienul este totodată un punct terminal pentru zona montană a județului Timiș și un punct de plecare pentru diverse drumeții în Munții Poiana Ruscă. Aici se găsește o tabără școlară. Tot aici se mai găsește și o moară de apă.
Poieni, Timiș () [Corola-website/Science/301389_a_302718]
-
așezământului, după canoanele așezărilor germane cu străzi drepte și perpendiculare. Din totalul de 146 de loturi de casă delimitate, erau 101 case de agricultori, 38 de case mici fără teren, parohia și 2 case ale parohiei, 1 birt și 2 mori. Cele 140 de familii reprezentau în total circa 700 de coloniști și veneau din Biled, Bulgăruș, Carani, Cenad, Comloșu Mic, Gottlob, Grabaț, Iecea Mare, Iecea Mică, Lenauheim, Lovrin, Nakovo (Serbia), Nerău, Nițchidorf, Sânandrei, Sânnicolau Mare, Tomnatic, Variaș și Vizejdia. Trei
Comuna Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/301400_a_302729]
-
a simbriei. Între 1872-1873 uniții au construit biserică proprie. Epidemia de holeră din 1873 a făcut peste 300 de morți. În 1892 devine comună, cu notar propriu; era o așezare mare, cu un grad ridicat de dezvoltare. Avea deja o moară cu aburi, o societate de credit iar populația trecuse de 2.000 de locuitori. Începutul secolului XX a reprezentat perioada de maximă dezvoltare. A urmat Primul război mondial în care au murit 72 de silăgeni. La Adunarea din Alba Iulia
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
1. EA1 - structuri artizanale legate de meștesuguri (primii în ordine istorică) fierarii, cojocarii, vărarii, rotarii, oralii, fluierarii, cizmarii, cioplitorii în piatră și marmură, scărarii, lemnarii de furci, greble, dogarii, morarii, tăbăcarii; EA2 - instalații mecanice pentru utilizarea forței valurilor de apă: mori, pive, dârse, vâltori ET - structuri economice legate de producția exclusiv agrară. Diversitatea producției ca reflex economic al diversificării nevoilor, a antrenat o multiplicare a posibilităților de contactare a microgrupurilor a căror treptată specializare facea imperios necesare apariția unor relații embrionare
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
localitatea Chiperești (județul Iași). În secolul al XlV-lea, în bazinul superior al Bahluiului apar primele formațiuni politice prestatale, în apropierea Hârlăului de azi, pe atunci cu denumirea de Târgul Bahluiului. O hotarnică din 1700 consemnează existența unor vaduri de moară pe Bahlui. Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea ""(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iași"". Într-un raport din anul
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
locuit acolo. Tradiția locală (neconfirmată de săpături) spune că aici s-ar fi aflat și o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, și că nu departe de fosta cetate ar fi existat „moara lui Pavel Chinezul”, în locul care se numește „Cotul Morii”. Љубомир Степанов (Lubomir Stepanov), in lucrarea Срби у Кнезу (Sîrbi și Knezi), sustine ca familia era de origine sîrbă, din familia Branković. După alte legende, se mai spune ca turcii i-
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
aici s-ar fi aflat și o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, și că nu departe de fosta cetate ar fi existat „moara lui Pavel Chinezul”, în locul care se numește „Cotul Morii”. Љубомир Степанов (Lubomir Stepanov), in lucrarea Срби у Кнезу (Sîrbi și Knezi), sustine ca familia era de origine sîrbă, din familia Branković. După alte legende, se mai spune ca turcii i-au ars casa și i-au jefuit gospodăria. Pavel
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
mai spune ca turcii i-au ars casa și i-au jefuit gospodăria. Pavel a copilărit muncind din greu și a devenit extrem de voinic. S-a făcut morar ; i-a mers vestea că avea atâta putere, încât ridica piatra de moară cu ușurință. Pentru primele trei decenii ale vieții sale lipsesc mărturiile documentare, numele său fiind amintit cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 s-a căsătorit cu Benigna, fiica vărului și
Paul Chinezu () [Corola-website/Science/301454_a_302783]
-
este dovedită și de faptul că la începutul secolului al XIX-lea avea gară, poștă și telegraf. Mai există un spital comunal, o bibliotecă comunală și de plasă, precum și un centru de pompieri. În perioada interbelică funcționau prese de ulei, mori, precum și 3 manufacturi din industria pielăriei și confecțiilor. Șomcuta Mare a fost și un centru cultural important al Țări Chioarului. Cu sprijinul lui Gheorghe Șincai s-a înființat în 1784 o școală românească. Între anii 1835-1838 tot aici funcționează o
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]