8,119 matches
-
calea lor de dezvoltare. Ignorând istoria, teoriile modernizării prezumă că aceste țări „se află în stadiul primar al dezvoltării” și că trebuie să perceapă „țările occidentale ca pe niște mentori, încercând să urmeze calea occidentală a dezvoltării pentru a atinge modernitatea” (So, 1990, p. 96). Pentru a reda starea țărilor lumii a treia, Frank propune conceptul de dezvoltare a subdezvoltării, dezvăluind faptul că „subdezvoltarea nu e o condiție naturală, ci un artefact creat de lunga istorie a dominației coloniale” (So, 1990
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acțiunile comune ale actorilor umani sunt modelate de tradiție și de relațiile de rudenie, vecinătate, vasalitate ce prevalează în fața prieteniei sau legii. Enclavele tradiționale din societățile în plină modernizare prezentau aceleași atribute. Exemplul lui Banfield este edificator în acest sens. Modernitatea presupune o societate ale cărei clase sunt ordonate în funcție de capitalul economic. Comunitatea din Montegrano era însă dominată de capitalul social. Relațiile sunt cele care ierarhizează și lumea Mafiei și Fanarul secolului al XVIII-lea, și, în bună măsură, societățile de sub
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a colegilor din asociațiile în care indivizii sunt membri. Figura SEQ Figura \* ARABIC 1. Ponderea celor care declară că se întâlnesc săptămânal cu prietenii, (EVS’99; pentru țările colorate în alb și cu frontiera punctată nu am dispus de date) Modernitatea târzie prin care trec țările nord-vestice își pune mai accentuat amprenta asupra modului în care relațiile sociale sunt concepute și desfășurate. Mobilitatea spațială mai ridicată, afirmarea și acceptarea diferențelor identitare, rezolvarea problemelor subzistenței pentru majoritatea membrilor societății, diversificarea formelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economică este, fără îndoială, un deziderat continuu: se pune totuși întrebarea ce fel de dezvoltare și cât de durabilă e aceea în care o parte a populației este damnată să trăiască fără a beneficia de minime atribute ale civilizației și modernității, rezultate tocmai ale acestei dezvoltări? Primul raport asupra situației sociale în lume a fost lansat de Națiunile Unite acum 50 de ani, dar, din perspectiva dezvoltării, deosebit de importantă este întâlnirea la nivel înalt desfășurată în 1995 la Copenhaga. Reuniunea are
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sintetizate în chiar definiția idealului educativ pe care și-l formulează comunitățile în care funcționează respectivele sisteme educative. De altfel, s-ar putea schița o veritabilă istorie a educației urmărind metamorfoza idealurilor educative începînd de la greci și mergînd pînă în modernitatea actuală, nelăsînd pe dinafară idealurile educative malformate, extramoderne, ale societăților totalitare de orice nuanță ideologică 1. Mai trebuie să precizăm că procesul de transmitere culturală, care este în mod esențial educația, are loc pe două axe: a) verticală - între generațiile
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
afirmase și până atunci „ca un critic de idei (în sens să zicem gourmontian), preocupat de chestiuni controversabile, de probleme de aspect ideologic, dar și politic și social”. Spirit raționalist și democrat, atașat ideilor liberale, „proburghez” și „prooccidental”, partizan al modernității și al urbanului, G. s-a impus ca un comentator avizat al fenomenelor observate, ca un teoretician al mișcării liberale, ca un susținător inflexibil al modernizării, iritat de persistența unor realități premoderne și de demersurile ideologice paseiste ori conservatoare. Participând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările din științele sociale istorice este modernitatea națiunii și implicit și a reflectării acesteia în conștiința indivizilor sub forma identității și identificării naționale. Chiar dacă teza radical modernistă a caracterului inventat al națiunii (Gellner, 1983) a fost ulterior revizuită prin amendamentele introduse de A.D. Smith (1986) care a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
instituțional cu indivizi naționalizați. Identitatea națională este, așadar, produsul unui lung proces evolutiv, întins pe o perioadă ce poate cuprinde mai multe secole. Acest fapt se datorează unei duble cauze: în primul rând, în contra tezei inventării conștiinței naționale în plină modernitate, trebuie subliniat că identitatea națională evoluează treptat din identitatea etnică. Avem de-a face cu un proces progresiv de cristalizare a identității naționale, iar punctul exact al tranziției de la conștiința etnică la cea națională este dificil de localizat pe axa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie. În ciuda unei retrageri într-o formă anterioară, reprezentativă, a națiunii, Supplex-ul păstrează unele elemente de modernitate, pe care le integrează într-o structură de rezistență de natură tradițional-feudală. Pe de o parte, suplicanții revendică drepturi pentru întreaga românitate transilvăneană, pe care însă continuă să o conceapă stratificat, după modelul feudal al societății stărilor. Iată conținutul expres
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sistem constituțional ce consfințea stratificarea juridică a populațiilor, aceasta este revendicarea majoră a cărui expresie se face auzită în Suplica din 1791. Toate acestea fac din Suplica națiunii valahe transilvănene un document hibrid, pe ale cărei revendicări cu lustru de modernitate politică se răsfrângeau reflexe atitudinal-mentalitare de certă sorginte premodernă. În analiza lui L. Blaga, "osatura programului și a revendicărilor expuse în Supplex rămâne împărțirea feudală a societății în clase privilegiate, ce se bucurau de drepturi și imunități, și în masa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sub titlul Abețedar pentru întrebuințarea și folosirea tinerimii ce învață în Școalele Normale, dar care, spre deosebire de cel elaborat de G. Pleșoianu, nu este infiltrat de duhul patriotismului național. În 1861 apar, la Sibiu, două abecedare care marchează finalizarea tranziției spre modernitatea didactică. Primul este semnat de Zaharia Boiu (Abțdariu pentru școlele populare române), este scris în litere de tranziție, apoi în caractere latine, cuprinzând următoarele părți: Vorbirea, Citirea, Scrierea, Aritmetica, Geografia, Istoria, Fizica, Istoria naturii, Cântarea și Desenul. Istoria, ca obiect
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
numeroase fire ideologice și conexiuni instrumentale, în sensul în care statul utilizează educația publică pentru a fasona o imagine a trecutului ca bază a identității colective pe care dorește să o promoveze. Cartografiind diferitele trasee istorice care au dus către modernitate, L. Greenfeld (1992) identifică trei tipuri-ideale de naționalism, care se configurează în spațiul ideologic definit de axa verticală individualism-colectivism și de axa orizontală civic-etnic. Schematic, cele trei formule clasice ale naționalismului se prezintă în felul următor: Tabel 2. Tipologia naționalismelor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
discrepanța majoră dintre forma juridică (Legea instrucțiunii publice adoptată la 1864) și fondul efectiv (rata înrolării de 6,9 la sută în 1870), devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă a sistemului național de educație. Tabel 8. Evoluția ratei de înregimentare a populației
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
romani. Prin trasarea acestei linii care conectează figurile eroice ale neamului, istoria românilor este vertebrată dinastic. O singură dinastie autohtonă, cea a basarabilor, ridicată din rândurile unei "caste nobilitare" dacice, a condus destinele neamului din cele mai vechi timpuri până în modernitate. Iată cum, prin ideea dinastică, a fost soluționată problema spinoasă a continuității politice românești de-a lungul mileniului negru (de la retragerea aureliană până la întemeierea Țării Românești). Hasdeu a împletit primele noduri ale firului dinastic românesc. El va fi continuat pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este un fenomen reactiv, reacția fundamentalistă fiind declanșată de o amenințare percepută ca periclitând integritatea axiologică (sistemul de valori) a comunității; b) este un fenomen modern, antamat de destructurarea lumii tradiționale și a Weltanschauung-ului specific acesteia sub asaltul forțelor modernității (industrializare, urbanizare, democratizare etc.). Din acest punct de vedere, o distincție importantă trebuie operată între fundamentalism și tradiționalism. Tradiționalismul presupune doar acceptarea tradițiilor ca fiind de la sine înțelese și neproblematice. În schimb, fundamentalismul, ca fenomen reactiv împotriva schimbării, implică dorința
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
necesitatea inexceptabilă a acestei legități. Una dintre carențele analogice ce afectează imaginea palimpsestului ca metaforă a memoriei istorice derivă din faptul că palimpsestul este asociat cu manuscrisul, fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la începutul secolului al XIX-lea, aparține mai degrabă culturii tipografice deși izvoarele sale, trăgându-se din analistica și cronistica secolelor XVI și XVII, aparțin cu certitudine culturii chirografice a manuscrisului. Despre memoria
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
religioase Principalele probleme cu care se confruntă viața religioasă în perioada contemporană sunt: mișcarea ecumenică; ecumenismul reprezintă o mișcare religioasă care dorește o unificare între diferitele religii, cu respectarea autonomiei și identității fiecăreia; a apărut în jurul anilor 1900, în cadrul protestantismului; modernitatea; creștinsimul s-a deschis spre modernitate, în timp ce islamul, budismul și hinduismul opun o rezistență îndârjită ideilor moderne; secularizare și laicizare (adică desprinderea societății de instituțiile și practicile religioase); criza spirituală, concretizată prin slăbirea autorității instituțiilor religioase; prozelitismul și libertatea religioasă
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
confruntă viața religioasă în perioada contemporană sunt: mișcarea ecumenică; ecumenismul reprezintă o mișcare religioasă care dorește o unificare între diferitele religii, cu respectarea autonomiei și identității fiecăreia; a apărut în jurul anilor 1900, în cadrul protestantismului; modernitatea; creștinsimul s-a deschis spre modernitate, în timp ce islamul, budismul și hinduismul opun o rezistență îndârjită ideilor moderne; secularizare și laicizare (adică desprinderea societății de instituțiile și practicile religioase); criza spirituală, concretizată prin slăbirea autorității instituțiilor religioase; prozelitismul și libertatea religioasă; comunismul și ateismul; ascensiunea sectelor; conflictele
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
laicizare, prezentă în numeroase state islamice (Turcia a devenit un stat laic și modern în urma reformelor adoptate de Mustafa Kemal, primul președinte al Turciei; a fost poreclit Ataturk, adică „Părintele Turcilor”). 2. Arhitectura religioasă a) Arhitectura religioasă între tradiționalism și modernitate Arhitectura secolului al XX-lea este denumită cel mai adesea modernistă, considerându-se că abandonează tradiția pentru a răspunde marilor provocări precum revoluția industrială, urbanizarea, existența unor noi metode și materiale de contrucție (fier, beton, oțel, sticlă). Înnoirile care domină
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]