8,640 matches
-
are o sursă de proveniență unică.. Teoriile monogenezei sunt dominate de două școli mari de gândire. Una dintre ele este cea influențată de Chomsky. Această teorie pleacă de la premisa că specia umană, așa cum o cunoaștem noi, ia naștere în urma unei mutații genetice neobișnuite, apărute acum aproximativ 100.000 de ani, în urma căreia circuitele cerebrale s-au reorganizat. Această reorganizare ar fi dat naștere „instinctului lingvistic” uman, deschizând calea către creșterea explozivă a tuturor capacităților cognitive pe care le furnizează limbajul ca
Noam Chomsky () [Corola-website/Science/302380_a_303709]
-
400 de familii erau ale unor țărani din satele învecinate: Redea, Studina, Izbiceni, Brastavățu, Crușov, Vădastra, Celei, Orlea. Aceste familii au fost împroprietărite fiecare cu câte 5 hectare de pământ. Transformările structurale din societatea românească de după 1990 au condus la mutații semnificative și în fenomenele economice și sociale la nivelul comunei Vișina. Astfel, dacă în trecut cea mai mare parte a populației active era angajată în activități din diverse sectoare economice - în special în afara localității - astăzi, datorită tranziției prelungite, procentul acestora
Comuna Vișina, Olt () [Corola-website/Science/302031_a_303360]
-
și selecție. Genele care trec de la un organism la urmașii acestuia produc trăsături ereditare, care constituie baza evoluției. Aceste trăsături variază în cadrul populațiilor, ale căror indivizi prezintă variații genetice. Urmașii pot avea trăsături noi sau modificate și aceasta fie datorită mutațiilor genetice sau prin transferul de gene între populații și între specii. Astfel, la speciile care se reproduc sexuat, prin recombinare genetică se produc noi combinații de gene. Evoluția se produce când aceste diferențe ereditare devin tot mai comune sau tot
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
constituie driftul genetic, un proces independent care produce schimbări aleatorii ale trăsăturilor la o populație mică. Pentru ca aceste trăsături să se transmită la urmași, care la rândul lor să se reproducă, probabilitatea joaca un rol important. Deși diferențele produse prin mutație genetică și selecție naturală sunt relativ mici de la o generație la alta, în timp acestea se pot acumula, producând adevărate schimbări la nivelul organismelor, astfel încât se poate ajunge la noi specii (speciație). Mai mult, similaritățile dintre organisme sugerează faptul că
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
poate influența în mod spectaculos cursul evoluției. Astfel, atunci când populația se micșorează, aceasta își poate pierde variația genetică, rezultând o populație uniformă. Acest lucru are loc în cazul migrării, extinderii habitatului sau subdivizării populației. Selecția naturală este procesul prin care mutațiile genetice care sunt favorabile reproducerii devin și rămân comune în decursul generațiilor succesive ale unei populații. Driftul genetic reprezintă schimbarea frecvenței alelelor de la o generație la alta, unde un rol important îl joacă modul arbitrar sau hazardul prin care aceste
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
cu proteinele formând structuri complexe numite cromozomi. O anumită poziționare a cromozomului se numește locus. Secvența de ADN a unui locus diferă de la un individ la altul, aceste forme diferite numindu-se "alele". Secvențele de ADN se pot schimba prin intermediul mutațiilor genetice, realizându-se noi alele. Dacă are loc o mutație la nivelul unei gene, noile alele pot modifica anumite trăsături și astfel se poate realiza o modificare a fenotipului individului. Totuși unele trăsături sunt mult mai complexe și nu se
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
a cromozomului se numește locus. Secvența de ADN a unui locus diferă de la un individ la altul, aceste forme diferite numindu-se "alele". Secvențele de ADN se pot schimba prin intermediul mutațiilor genetice, realizându-se noi alele. Dacă are loc o mutație la nivelul unei gene, noile alele pot modifica anumite trăsături și astfel se poate realiza o modificare a fenotipului individului. Totuși unele trăsături sunt mult mai complexe și nu se pot modifica decât prin multipla interacțiune genetică. Speciația este procesul
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
evoluție, aceste schimbări pot fi dirijate într-o direcție sau alta. Variația dispare când acea alelă ajunge la un punct de "fixație", când fie că dispare din cadrul unei populații, fie înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată de mutații genetice, migrația între populații ("fluxul genetic") și de redistribuirea genelor în cadrul reproducerii sexuale. Variația poate să provină și din schimbul genetic dintre diferite specii. Astfel, avem "transferul orizontal de gene" la bacterii și hibridizarea la plante. Deși prin aceste procese
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
prin aceste procese se introduc variații constante, majoritatea genomurilor speciei sunt identice la toți indivizii. Totuși, schimbări aparent minore ale genotipului pot provoca schimbări spectaculoase ale fenotipului: cimpanzeii și oamenii diferă cu numai 5% din genom. Variațiile genetice provin din mutații întâmplătoare care survin la nivelul genomului organismului. Mutațiile reprezintă schimbări în secvența ADN-ului genomului unei celule și sunt provocate de radiații, viruși, elemente transpozabile ("transpozoni"), substanțe chimice mutagene sau de erori care apar în timpul meiozei sau a replicării ADN
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
genomurilor speciei sunt identice la toți indivizii. Totuși, schimbări aparent minore ale genotipului pot provoca schimbări spectaculoase ale fenotipului: cimpanzeii și oamenii diferă cu numai 5% din genom. Variațiile genetice provin din mutații întâmplătoare care survin la nivelul genomului organismului. Mutațiile reprezintă schimbări în secvența ADN-ului genomului unei celule și sunt provocate de radiații, viruși, elemente transpozabile ("transpozoni"), substanțe chimice mutagene sau de erori care apar în timpul meiozei sau a replicării ADN-ului.<ref name="doi:10.1126/science.1112699
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
PMID 16051794.</ref> Acești mutageni produc mai multe tipuri de schimbări în structura ADN-ului; unele fără efect, altele pot produce noi gene sau împiedica funcționarea altora. Studii efectuate pe Drosofila melanogaster (devenită model în genetică) arată că, dacă o mutație care schimbă o proteină este produsă de o genă, atunci acea genă poate fi periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe efecte benefice. Pentru a contracara efectele distrugătoare ale mutațiilor asupra
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
pot produce noi gene sau împiedica funcționarea altora. Studii efectuate pe Drosofila melanogaster (devenită model în genetică) arată că, dacă o mutație care schimbă o proteină este produsă de o genă, atunci acea genă poate fi periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe efecte benefice. Pentru a contracara efectele distrugătoare ale mutațiilor asupra celulelor, organismele au dezvoltat mecanisme de "reparare" a ADN-ului pentru a înlătura aceste mutații. De aceea, rata optimă
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
o mutație care schimbă o proteină este produsă de o genă, atunci acea genă poate fi periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe efecte benefice. Pentru a contracara efectele distrugătoare ale mutațiilor asupra celulelor, organismele au dezvoltat mecanisme de "reparare" a ADN-ului pentru a înlătura aceste mutații. De aceea, rata optimă a mutațiilor pentru o specie este un echilibru între prețul plătit pentru o înaltă rată a mutațiilor, cum ar fi
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe efecte benefice. Pentru a contracara efectele distrugătoare ale mutațiilor asupra celulelor, organismele au dezvoltat mecanisme de "reparare" a ADN-ului pentru a înlătura aceste mutații. De aceea, rata optimă a mutațiilor pentru o specie este un echilibru între prețul plătit pentru o înaltă rată a mutațiilor, cum ar fi cele nocive, și energia consumată prin metabolism pentru a reduce această valoare, cum ar fi cazul
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe efecte benefice. Pentru a contracara efectele distrugătoare ale mutațiilor asupra celulelor, organismele au dezvoltat mecanisme de "reparare" a ADN-ului pentru a înlătura aceste mutații. De aceea, rata optimă a mutațiilor pentru o specie este un echilibru între prețul plătit pentru o înaltă rată a mutațiilor, cum ar fi cele nocive, și energia consumată prin metabolism pentru a reduce această valoare, cum ar fi cazul enzimelor care refac ADN-ul. Unele
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
efectele distrugătoare ale mutațiilor asupra celulelor, organismele au dezvoltat mecanisme de "reparare" a ADN-ului pentru a înlătura aceste mutații. De aceea, rata optimă a mutațiilor pentru o specie este un echilibru între prețul plătit pentru o înaltă rată a mutațiilor, cum ar fi cele nocive, și energia consumată prin metabolism pentru a reduce această valoare, cum ar fi cazul enzimelor care refac ADN-ul. Unele specii, cum ar fi retrovirușii, posedă o atât de înaltă frcvență a mutațiilor, încât aproape
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
rată a mutațiilor, cum ar fi cele nocive, și energia consumată prin metabolism pentru a reduce această valoare, cum ar fi cazul enzimelor care refac ADN-ul. Unele specii, cum ar fi retrovirușii, posedă o atât de înaltă frcvență a mutațiilor, încât aproape orice urmaș posedă o mutație genetică. Astfel, acești viruși pot evolua rapid și pot evita contraatacul sistemului imunitar al organismului. Mutațiile pot realiza duplicarea unor secvențe întregi de ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
nocive, și energia consumată prin metabolism pentru a reduce această valoare, cum ar fi cazul enzimelor care refac ADN-ul. Unele specii, cum ar fi retrovirușii, posedă o atât de înaltă frcvență a mutațiilor, încât aproape orice urmaș posedă o mutație genetică. Astfel, acești viruși pot evolua rapid și pot evita contraatacul sistemului imunitar al organismului. Mutațiile pot realiza duplicarea unor secvențe întregi de ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
care refac ADN-ul. Unele specii, cum ar fi retrovirușii, posedă o atât de înaltă frcvență a mutațiilor, încât aproape orice urmaș posedă o mutație genetică. Astfel, acești viruși pot evolua rapid și pot evita contraatacul sistemului imunitar al organismului. Mutațiile pot realiza duplicarea unor secvențe întregi de ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare milion de ani, se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
genă ancestrală. Un avantaj al duplicării genelor (sau chiar al unui întreg genom) îl constituie faptul că suprapunerea funcțiilor redundante în gene multiple permite alelelor să fie reținute, ceea ce dezvoltă diversitatea genetică. Modificarea numărului de cromozomi poate genera mai multe mutații, unde segmentele de ADN din cadrul cromozomilor se rup și se regrupează. De exemplu, doi cromozomi ai genului homo pot fuziona formând cromozomul 2 uman; această fuziune este necunoscută în cadrul evoluției liniare a celorlalte ramuri de primate. În procesul evolutiv, cel
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Secvențe întregi de ADN se pot deplasa de-a lungul genomului, cum ar fi transpozonii provocând fracțiuni majore al materialului genetic la plante și animale, fiind astfel importante în evoluția genomurilor. Mai mult, aceste secvențe mobile de ADN pot produce mutații sau dispariția genelor existente, având astfel un rol important în realizarea diversității genetice. La organismele asexuate, genele sunt moștenite în grup. La cele sexuate, urmașii prezintă combinații aleatorii ale cromozomilor parentali. În cadrul procesului de recombinare genetică, organismele sexuale pot efectua
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
În vorbirea obișnuită, "genă" se referă mai ales la cauzele ereditare ale trăsăturilor și bolilor unei ființe vii—de exemplu se presupune că există o genă a obezității. Mai exact, un biolog se poate referi la o alelă sau o mutație care este implicată sau asociată cu obezitatea. Aceasta deoarece biologii cunosc mulți alți factori în afară de cel genetic care decid dacă o persoană va fi sau nu obeză, de exemplu modul de alimentație, mișcarea, mediul prenatal, creșterea, cultura și disponibilitatea hranei
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
cunoscut de asemenea sub numele de Schwarzriesling sau Mullerrebe, este un soi de struguri de culoare neagră. unul din cele trei soiuri de struguri permise de către legislația franceză în producerea șampaniei, alături de Pinot Noir și Chardonnay. Pinot Meunier este o mutație a varietății Pinot Noir, de la care își și trage numele (meunier = morar) de la praful alb depus pe partea inferioară a frunzelor, care se aseamană cu făina. Paul K. Boss si Mark R. Thomas de la CSIRO Plant Industry and Cooperative Research
Pinot Meunier () [Corola-website/Science/302656_a_303985]
-
premierului la Camera Comunelor a devenit o tradiție obligatorie. În 1937 este recunoscut titlul de prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]