9,443 matches
-
un val de tandrețe ciudată și de un sentiment de posesiune încă și mai ciudat. Se opinti, îl ridică de subsuori, ca pe un copilaș, cu părțile intime încă acoperite de haine în dezordine, și îl trânti pe pat. Amețeala neobișnuită, șocul suferit de pe urma contactului dintre partea rotunjită a capului său și dulap îl împiedicaseră pe norocosul de Dan să simtă puterea acestei operațiuni a lui Carol, care părea că a acumulat toată forța participanților la meciurile de lupte libere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn sensul că, în timp ce mă viola, țipa și se extazia, bolborosind cele mai îngrozitoare porcării și incantații. Un amestec răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Scana cele aproximativ douăzeci de rânduri afișate pe ecranul calculatorului la care Bull își tasta articolul. — Hmmm, John, reușise acesta să articuleze într-un târziu, recenzia asta despre Razza Rob... Hmmm, n-o să fie nevoie să o publicăm. Bull era neobișnuit de țâfnos în ziua aceea. — Poftim? — Păi, pentru că... mmm... Știu că și Juniper a scris câteva rânduri despre Razza Rob și cred că este inclusă și o scurtă recenzie a momentul lui său comic. — Cum? spuse Bull neîncrezător. Tipul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cap mai înalt decât Margoulies. Doctorul se gândea la mai multe lucruri în timp ce-l privea pe Bull coborând în hol. „E adevărat, îmi place de el“, își spusese. „La naiba, dar nu sunt poponar. Nu sunt și gata.“ Bull arăta neobișnuit de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
spălat pe care nu se obosise niciodată să o achiziționeze. Alan se ghemuise lângă el. Bull se strecurase în spațiul dintre garderob și perete, în întunericul dormitorului liber. Alan stătuse și el alături. Amândoi înțeleseseră că, ocupând împreună aceste spații neobișnuite din apartamentul lui Bull, descopereau, de fapt, caracterul misterios și special al noii lor relații. Cadența isteriei lui Bull, care se estompa acum încet-încet, anticipa o nouă pierdere a sinelui, o nouă petit mort. Prima atingere venise când Bull zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dea seama că starea mentală îi era puternic afectată de ultimele evenimente; nu avea nici cea mai mică speranță că va ajunge să înțeleagă ceea ce i se întâmplase. Micro-rafinăria din ficatul lui Bull se dăduse complet peste cap din pricina ordinului neobișnuit de a produce o cantitate uimitoare de hormoni nepotriviți. Nodurile și rețelele de informație genetică alcătuiau forme dubioase, ca niște covrigei canceroși, care pluteau în suspensie prin șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că e cel mai bun și conștiincios dintre bărbați - ce și-ar fi putut dori mai mult de la un iubit? Era puțin cam devreme să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că era momentul cel mai bun să acționeze. — Știi, Ramona, nici eu nu sunt chiar ceea ce par. Și, spunând acestea, Bull deveni încă o dată îngrozitor de conștient de genul aparte al piciorului său, de metabolismul straniu al acestuia, de dorințele lui neobișnuite, care îl făceau vulnerabil. — Cum adică, băiete? Păi mi-e greu să-ți spun... Mă tem că o să fii șocată... — Hai s-o luăm altfel, băiete. Sunt pe stradă la Cross cam de patru ani, am văzut tot ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prinde intențiile și a le transforma în paralizie, străbătea plafonul principal de nori, podeaua bătăliei, ajungând până la Lacul Liniștii și înapoi. Era semnul că oamenii se treziseră de-a binelea și se gândeau la lucruri tot mai rele și mai neobișnuite. Lumea de Deasupra fu cuprinsă brusc de zumzetul acestui curent, învolburându-se de flacăra aprigă a gândurilor rele, iar straniile năzuințe ale celor de jos se concretizară în mii de kilometri de semne și fibre mergătoare pregătite de atac. Fibrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-o gravură atât de adâncă, încât mai mult ca sigur fusese nevoie de brațele unui bărbat destul de puternic pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încercarea pe care o obțin nevrând să-mi las pradă sufletul definitiv diavolului face ca întreaga întindere a acestor câmpiilor astrale să fie martora unei lupte fără precedent, care divide chiar lumea de dincolo, lăsând toate sufletele într-o înmărmurire neobișnuită pentru aceste tărâmuri. Trebuie să pot lupta cumva împotriva morții sufletului, trebuie... Dumnezeule, Tu, care mi-ai dat viață, fă cumva ca fărâma aceasta de credință și speranță să mă întoarcă printre cei vii! Fie ca aceste spasme turbate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
judecată pe care aproape am trăit-o în visul din care nu de mult m-am trezit mă înfioară cu certitudinea ei nevăzută. Respirații grele și pline de obidă umplu liniștea și singurătatea în care până acum, surescitat de frumusețea neobișnuită a deciziei mele, credeam că mă aflam. Dar nu. Nu pot avea liniște nici măcar aici, lângă colegii mei de moarte, se pare. Ce mult mi-aș fi dorit să dispar în tăcere... cât de mult m-ar fi bucurat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cum de o pot presimți și judeca, din moment ce încă nu i-am trăit parcursul înfăptuirii? Spun asta pentru că, iată, mirabilă și uluitoare făptură se ridică deodată din ceata de maimuțe, chiar acum, uluind pe toți și toate cu frumusețea-i neobișnuită. Ce zeu muritor și mult prea asemănător celor din ceruri este creatura aceasta atât de diferită de celelalte și cum de-a ajuns aici fără să-și trădeze nepotrivirea cu gloata de primate? De unde, din ce cotlon al existenței a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toate, învățăm să renunțăm și să fim mai detașați, pentru că înțelegem că exact această tendință instinctuală de a acumula este în realitate cea care ne împiedică să fim cu adevărat fericiți și mulțumiți. Postul complet creează o „stare de realitate neobișnuită“, care generează un fel de viziune nouă, mai reală asupra propriei ființe și o adevărată deschidere asupra realității înconjurătoare. Însăși strădania de a nu ceda ispitei de a mânca și abstinența însăși aduc o stare de vigilență, de luciditate și
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
animalele pădurii, probabil. Soarele se reflecta în apa gălbuie din jgheab și în mușchiul verzui care crescuse pe pereții acestuia. M-am apropiat și eu de fântână. Părea o fântână ca oricare alta, deși la început îmi lăsase o impresie neobișnuită... M-am aplecat peste marginea ei, privind înspre capătul umbros, unde clipocea apa întunecată, abia ghicindu-se din răcoarea pereților. Ghidușa a venit lângă mine și s-a aplecat și ea peste margine, privind în jos. Se pare că are
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
i-am arătat eu. În direcția aceea, cele cinci, le vezi? Acolo e botul, urechile și se continuă cu celelalte în linie, care e coada... Da, acum le-am văzut! observă ea fără să se mire, de parcă nu era nimic neobișnuit în a vedea un dinozaur pe cerul nopții. Dar Steaua Polară unde-i? Știi? mă întrebă ea mai departe. Nu știu... nu cred că se vede acum, de aici, pentru că-s mulți pomi..., am ridicat eu din umeri. Ea a căscat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un licurici. Oricum, a dispărut înainte să-mi pot da seama. Și pe cerul nopții, constelația dinozaurului se vedea parcă și mai bine. Tot atunci, a apărut Iasomia din noapte. Prezența ei părea să ilumineze întunericul, iradiind într-un fel neobișnuit, sau era doar impresia mea... Ce faceți, ne-a întrebat cu voce scăzută, ca să nu trezească Portocala, ați adormit?... Așa se pare, i-am răspuns eu la fel de încet. Ai găsit planta? Da. Dar acum Portocala doarme. Poate să aștept să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-l aibă. La aceste cuvinte, regele Circaziei și Rinaldo se repeziră unul asupra celuilalt cu toată forța, unul luptând pe jos, iar celălalt călare. Să nu vă închipuiți însă că regele circazian avea vreun avantaj prin aceasta; un paj tânăr neobișnuit cu călăria nu l-ar fi putut stăpâni pe Bayard mai puțin decât acest cavaler desăvârșit. Credinciosul animal își iubea stăpânul prea mult pentru a lăsa să fie lovit, și-și refuza atât ajutorul cât și ascultarea, în mâna lui
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
enervant, mi-am pus în ordine actele și am sunat la room-service. În final, am avut suficient timp la dispoziție pentru turul de rămas-bun al New York-ului. Am început prin a-i da lui Felix o hârtie de cincizeci. Părea neobișnuit de agitat sau neliniștit și, cine știe de ce, a încercat să mă facă să rămân întins pe pat. Sper, însă că a fost mulțumit de francii pe care i-a primit. Îmi place să arunc cu banii. Dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
exemplar din prima carte a gagicii, un volumaș de nuvele. După cât se pare, tânăra Doris se descurcase binișor în America. Tăieturile subliniate pe care le primisem prin poștă de la biroul lui Fielding din Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Los Angeles îi lăudau originalitatea și erotismul neobișnuit. Din anumite motive, cartea fusese intitulată. Înaltul stil ironic. Din alte motive, una dintre istorioare avea același titlu. Noaptea târziu, mi-am aruncat ochii trudiți peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înainte, continuându-și munca lor dureroasă de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia? — Măseaua se mai poate vedea încă. Mi-am luat haina din sala de așteptare ca o seră - mai erau două persoane acolo, șterse și pline de sine, ca mai toate umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trebuie că e un împătimit al cărților, personajul ăsta. Cât costă cărțile? Mi se pare mie că s-a dat rău de tot cu cititul ăsta... — Eu cred că e vorba de o treabă foarte bună. E ceva cu totul neobișnuit pentru mine, a spus el. Ținea în poală evantaiul scenariului lui Doris Arthur. Îl răsfoise plin de speranțe. — Tu ai făcut însemnările astea? Și care e problema? — Avem probleme cu personajul principal. Avem probleme cu motivația. Avem probleme cu bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unui nou grup de dureri zburdalnice care sondau recent apărutul teren de joacă. Când m-am „trezit“, pe la zece, Selina plecase deja de acasă. Extrasul meu de cont a sosit cu poșta de dimineață. L-am deschis cu un interes neobișnuit și am rămas mult timp cu ochii pironiți pe coloanele de cifre. În fine, aveam dovada, dovada cea mai clară că Selina mă înșela. În ultimele patru săptămâni nu mai cheltuise nici un ban. * — Cămătarii, Buget, Consorțiu. Nu mai îmi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
anilor ’90, a aflat prin Alexandru Paleologu că Ioana revenise în țară și dorea s-o întâlnească. S-a întors din acea vizită fermecată de verișoara ei prin alianță, pe care de-abia o cunoscuse. Mi-a evocat cu o neobișnuită febră în glas dimineața petrecută împreună. Fusese atât de fascinată de personalitatea Ioanei, încât uitase cu desăvârșire să-i pomenească de mine. Pentru câteva ceasuri nu existaseră decât ele două pe lume, una pentru alta. La scurt timp după aceea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]