9,387 matches
-
Mark Twain. Literatura să vă mai fi influențată de asemenea, de scriitorii francezi Victor Hugo, Gustave Flaubert, Alphonse Daudet și Émile Zola. Prus a scris câteva zeci de povestiri, publicate inițial în ziare și variind în lungime de la povestire, la nuvelă. Cracateristica acestora constă în simțul deosebit de dezvoltat al observației al lui Prus asupra vieții de zi cu zi și datorită simțului umorului perfecționat în perioada în care contribuia la revistele umoristice. Prevalența temelor din viața cotidiană este în concordanță cu
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
orășeni idealiști, care se luptă să implementeze reforme sociale; " Emancipatele"(Emancypantki, 1893)despre frământările feministe și singurul rămân istoric, "Faraonul"(Faraon, 1895)despre mecanismele puterii politice. Opera de cea mai mare întindere și cu cel mai universal interes este "Faraonul". Nuvele lui Prus, la fel ca si povestirile lui, au fost inițial publicate în ziar sub forma mai multor publicații periodice. După ce a vandut românul "Faraon" editurii Gebethner și Wolff, Prus a pornit într-o calaotrie de 4 luni. El a
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
() a fost un romancier, autor de nuvele și povestiri britanic, dar și un prolific scenarist de film și televiziune. S-a născut la Cardiff, în Țara Galilor, din părinți norvegieni, care locuiau acolo încă din anii 1880. A fost numit "Roald" în onoarea exploratorului norvegian Roald Amundsen, un
Roald Dahl () [Corola-website/Science/309339_a_310668]
-
pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul " Enigma Otiliei", și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni "Séraphita", Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul "Mitul reintegrării". Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte. El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în ), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor "Sarrasine", "Gobseck", sub titlul "Scènes de la vie privée". În anul 1746 se naște Bernard-François
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
februarie La Femme vertueuse (mai târziu intitulată Une Double famille) și Les Dangers de l’inconduite (redenumită Gobseck). În două volume intitulate Scene de la vie privee, titlul reflectând pentru întâia oară ideea grupării operelor sale în “Scene”, publică aproape toate nuvelele pe care le scrisese până atunci: La Maison du Chat qui pelote, Le bal de Sceaux, La Vendetta, Une Double famille, Gobseck, etc. - în mare parte drame de familie, în care tinerele fete mânate de himere doresc să se ridice
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
reprezentând singura modalitate de a poseda o avere suficientă pentru candidatură - dar este refuzat. Văzându-și iluziile politice spulberate, Balzac se rezervă doamnei de Castries și literaturii. În mai publică o nouă ediție din Scene de la vie privee, sporită cu nuvele ca: Le Cure de Tours, Grădina cu rodii, Femeia părăsită, Colonelul Chabert etc. Tot în mai, mai publică și primele zece povestiri din Les Cent contes drolatiques colligez ez abbayes de Tourayne par le sieur de Balzac pour l’esbattement
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
își trimite scrierile pe la diverse publicații și debutează astfel, la 21 de ani, în paginile unui fanzin obscur. Perseverează, de altfel nu stia și nu voia să facă altceva, și în 1978 primește Marele Premiu al SF-ului francez pentru nuvelă Funnyway. În sfârșit, după zeci de refuzuri, editurile încep să-l ia în seamă și Denoel îi deschide porțile, publicându-i în 1980 românul Vue en coupe d'un ville malade. Urmează alte 150 de române. În anii '80 Serge
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
fideli pe atât de pasionați. Opera lui a fost la început publicată în fanzine. Primul lui text publicat a fost "L'Evadé"/"Evadatul" apărut în periodicul "L'Aube enclavée" în 1972. "Funnyway" ("Funnyway"-în Jurnalul SF nr.163), o altă nuvelă, publicată în 1978, a fost recompensată în 1979 cu Marele Premiu al Literaturii Science-Fiction Franceze/ Le Grand Prix de la Science-fiction Française. Câțiva ani mai tarziu, în 1981, Brussolo câștiga același premiu, însă la categoria român, cu "Vue en coupe d
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
Brussolo a fost dificil, stilul său particular nereușind să deschidă porțile revistelor de science fiction ale epocii, deoarece proza să nu se mula pe criteriile editorilor SF ai momentului. Prima recunoaștere a venit în 1978, când a reușit să publice nuvelă "Funnyway" în antologia "Futurs au présent" condusă de Philippe Curval. În 1979, textul a fost recompensat cu marele premiu al SF-ului francez. Colecția "Présence du futur" i-a publicat prima culegere de povestiri, "Vue en coupe d'une ville
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
cunoaște o deosebită înflorire. Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne. Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane: - Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric ("Cronică de familie", 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului "Oblomov" (1857
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Scriitori contemporani cu Pușkin: - Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele ("Nopți ruse"). În domeniul teoriei și criticii literare: - Vissarion Belinski - Nikolai Dobroliubov Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane: - Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric ("Cronică de familie", 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului "Oblomov" (1857), în care creează tipul personajului superficial, inutil într-o societate în transformare. A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
Unirii”, lucrare cu valoare de document istoric. După 1940 activitatea acestui înaintaș este învăluită de mister. Teodor Vicol (s-a născut în anul 1888). A colaborat activ cu ziarul „Cuvânt Moldovenesc” și revista „Viața Basarabiei”, el este autorul volumelor de nuvele „Pe scara vieții” (1919), „Dureri și nădejde” (1937) și a devenit profesor cu renume la Facultatea de Medicină din Iași. Nicanor Crocos (1890-1977), după absolvirea școlii primare din sat își continuă studiile la Chișinău, apoi studiază la universitate în Rusia
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
revistei noastre s-a consumat în toiul celui de-al doilea război mondial, între anii 1941-1942, sub direcția lui Zaharia Stancu și N. Carandino (secretar de redacție) vor apărea mai multe numere în care vor fi publicate mai ales poezii, nuvele, romane, studii, cronici... căci "„literatura descoperă omul, creează tradițiile și impune viziunea viitorului”". Îi întâlnim în paginile revistei pe Tudor Arghezi, Ion Pillat, Ion Vinea (cu fragmente din romanul „Lunatecii”), Geo Bogza, Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu („Fetița între lupi”), din
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori germani”, încheiat la 15 septembrie 1959 la Brașov, l-a condamnat la 15 ani de muncă silnică și la 5 ani de pierdere a drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul și bardul“), scrisă cu 12 ani în urmă. Un "prieten" (Eginald Schlattner) i-a arătat Securității că nuvela are un dublu sens, din care unul ostil comunismului. Deși în nuvelă era vorba de secolul XVII
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
15 ani de muncă silnică și la 5 ani de pierdere a drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul și bardul“), scrisă cu 12 ani în urmă. Un "prieten" (Eginald Schlattner) i-a arătat Securității că nuvela are un dublu sens, din care unul ostil comunismului. Deși în nuvelă era vorba de secolul XVII, în spatele figurilor istorice s-ar ascunde situația de atunci din România. În timpul procesului, la întrebarea judecătorului: "Prin felul cum dumneata prezinți aceste personaje
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
drepturilor cetățenești. Motivul a fost nuvela istorică "Fürst und Lautenschläger" („Prințul și bardul“), scrisă cu 12 ani în urmă. Un "prieten" (Eginald Schlattner) i-a arătat Securității că nuvela are un dublu sens, din care unul ostil comunismului. Deși în nuvelă era vorba de secolul XVII, în spatele figurilor istorice s-ar ascunde situația de atunci din România. În timpul procesului, la întrebarea judecătorului: "Prin felul cum dumneata prezinți aceste personaje, se trage concluzia că personalitățile fac istoria și nu masele populare", Hans
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
a clasat pe locul 7 ca program anime favorit în Japonia. În anul anterior, fusese clasat ca al 27-lea program favorit. Vânzările în America de Nord au fost ridicate, în Decembrie 2006 volumul 16 a fost clasat în top 10 al "nuvelelor grafice", iar volumul 17 devenind cel mai bine vândut volum de manga pentru luna Februarie 2007. Versiunea în limba engleză a Bleach a fost nominalizată pentru premiile "best manga" și "best theme" la "American Anime Awards" ediția 2006, dar nu
Bleach () [Corola-website/Science/306101_a_307430]
-
de personalități în jurul criticului literar Titu Maiorescu, în 1863. Acesta a publicat revista Convorbiri literare, unde au publicat, printre alții, Mihai Eminescu, cel mai mare poet al României, Ion Creangă, un povestitor de geniu și Ion Luca Caragiale, autor de nuvele si schițe devenite clasice, și cel mai mare dramaturg al României. În aceeași perioadă Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian au fost printre fondatorii picturii moderne române; compozitorul Ciprian Porumbescu, originar din Bucovina, s-a distins, de asemenea, în această perioadă
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
un al treilea din cauza invidei ce i-o poartă pe starea materială. Alt editor prolific de basme preluate din folclor a fost Petre Ispirescu, care, în secolul XIX a publicat un număr impresionant de volume conținând un număr larg de nuvele scurte și basme din mitologie. Ele sunt centrate în jurul unor personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prințesa Ileana Cosânzeana, monștrii Zmeu sau Căpcăun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Zână și malefica Muma Pădurii. Din secolul al Vll-lea pînă la mijlocul
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
declarând că "și atunci când apărea pe copertă numai RB sau numai GA, în interiorul cărții erau, de fapt aceiași RBGA". După înlăturarea comunismului, pus în fața concurenței avalanșei de traduceri din autorii SF occidentali, Anania a mai publicat doar câteva povestiri și nuvele, singur sau în colaborare cu Bărbulescu. Împreună cu acesta din urmă a editat singurul număr al revistei SF "Clipa astrală" (1994) și a participat la editarea antologiilor bilingve Nemira 1994 și 1995. El a rămas să finalizeze cartea "Lupta cu îngerul
George Anania () [Corola-website/Science/304771_a_306100]
-
îi va evoca mereu cu nostalgie în scrierile sale. Afecțiunea copilului Truman se îndreaptă mai ales spre una din verișoarele lui în vârstă, Sook Faulk, persoană de o candoare și un simț moral care-l vor marca, admirabil portretizată în nuvelele „O amintire de Crăciun” și „Oaspetele din Ziua Recunoștinței”. Printre copiii care îi sunt tovarăși de joacă în acei ani se află și Harper Lee, autoarea de mai târziu a romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare” și cea care avea
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
celebre. Începe să scrie proză scurtă, trimițându-și încercările literare la redacțiile mai multor publicații. Abandonează un prim roman, „O vară de răscruce”, pe care îl consideră prea slab (acesta va fi publicat postum, în 2005, în pofida dispoziției lui exprese). Nuvela „Miriam”, apărută în "Mademoiselle", este remarcată imediat, iar tânărul Capote e răsplătit cu Premiul O. Henry, premiu acordat celei mai bune nuvele de debut. Această primă reușită îi facilitează semnarea unui contract cu editura "Random House", care îi oferă și
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
răscruce”, pe care îl consideră prea slab (acesta va fi publicat postum, în 2005, în pofida dispoziției lui exprese). Nuvela „Miriam”, apărută în "Mademoiselle", este remarcată imediat, iar tânărul Capote e răsplătit cu Premiul O. Henry, premiu acordat celei mai bune nuvele de debut. Această primă reușită îi facilitează semnarea unui contract cu editura "Random House", care îi oferă și un avans de 1.500 de dolari pentru viitorul roman. Apărut în 1948 sub titlul „Alte glasuri, alte încăperi”, romanul se impune
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
de miraj și strălucire a bogaților și a celebrităților din domeniul literar, artistic sau monden. „Trebuia să am succes, și trebuia să am succes devreme”, declară el în 1978, rememorându-și debutul. Capote publică în anii următori o serie de nuvele, interviuri, articole și însemnări de călătorie, cu predilecție în "The New Yorker". Acestea vor fi antologate în volumele „Arborele nopții și alte povestiri” (1949), „Culoarea locală” (1950) și „Au cuvântul muzele” (1956). Sunt anii libertății sale depline. Începe să câștige
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]