8,628 matches
-
Homer pe cea a sus-numitului Ahil Peleianu. În oricare țară din lume care se respectă, ministerul de externe, diplomații și diplomația sunt instituții demne de toată "stima și considerațiunea", înconjurate de o aură de mister, privite cu prețuire și deferență. Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara minunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la sosirea mea în noiembrie 1979 și aceasta era Ambasada României la Santiago de Chile! Criză politică, economică și diplomatică în Chile și criză de idei la ambasadă! Și eu în mijlocul acestui deșert, ca micul prinț al lui Saint Exupéry, pășind cu o floare în mână! Ambasada R.S. România în Chile nu era o misiune diplomatică oareșcare, din mai multe puncte de vedere: era ambasada unei țări comuniste într-o țară capitalistă condusă de o dictatură militară. Ambasada României de la Santiago
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de a cunoaște și acest colț uimitor de pământ și apă al frumoasei sale țări. De aici aveam câteva ore bune de zbor până la Castro, capitala Insulei Chiloe! Înainte de începerea călătoriei în sud mă documentasem bine, ca să știu pe unde "pășesc". Din "bibliografie" reținusem că Chiloe reprezintă "algo especial" ceva special în istoria, geografia și folclorul chilian. Insulă mare, Chiloe, cu o suprafață de 8394 Km2, o lungime de 190 km și o lățime de 65 km, este a doua ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
statului chilian în 1888, că e situată la 3526 kilometri de Chile, că are formă triunghiulară, cu laturile de 16/18 și 22 km, o suprafață de 165 km pătrați și o populație de 3800 locuitori. Primul european care a pășit pe insulă a fost olandezul Jacob Roggeveen, la 1722, chiar în duminica Paștelui, de aici și numele insulei. Jurnalul navei olandeze menționează că insula era împădurită și că moaii, enigmaticele statui, erau în picioare și cu "pălăriile" puse. Primul contact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar prin o organizare temeinică, speranța că mâine va fi mai bine decât azi m-a ajutat să le înfrunt și să pășesc înainte. Într-una din zilele învățătorului pensionar care stă cu niște fotografii în mână, le privește și amintirile îl obligă să ia harta țării plimbându-și privirea pe ea. Da! O priveam și prin fața ochilor, ca un film, se proiectau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mai mari mi-a fost farul luminos, imboldul de mai bine și speranța consolidării familiei. Greutăți au fost, dar prin o organizare temeinică, speranța că mâine va fi mai bine decât azi m-a ajutat să le înfrunt și să pășesc înainte. Într-una din zilele învățătorului pensionar care stă cu niște fotografii în mână, le privește și amintirile îl obligă să ia harta țării plimbându-și privirea pe ea. Da! O priveam și prin fața ochilor, ca un film, se proiectau
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
partea noastră au coborât deodată, cântând și ei, nemții, care purtau în frunte un steag desfășurat, cu zvastică. În cadență suna un clopoțel. Mi-a plăcut însă mai mult partea stângă a bulevardului, acolo unde coborau broscarii: înalți, frumoși, atletici, pășeau cu un picior zvârlit la nouăzeci de grade, în pas de gâscă, cu berete și uniforme negre. Cântau ceva foarte melodios. În sens invers și tot pe partea noastră (ce noroc a avut biata Soltana !), către sfârșitul parăzii, a urcat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
să ne oprim asupra relației dintre ultimii doi, colegi de generație (din câte știu, Nichita era doar cu doi ani mai în vârstă decât Labiș). Mult timp complexat de precocitatea lui Nicolae Labiș - o mărturisește singur -, Nichita Stănescu n-a pășit în fruntea generației sale decât după dispariția micuțului poet. S-ar părea că poezia lui Nichita nu datorează nimic lui Labiș, umplând un gol și schițând jaloanele noii poezii care a început a fi scrisă odată cu al șaptelea deceniu. Părerea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
moș Cihodaru „iscălea” regulat condica la catedră. Când a fost întrebat de ce nu stă acasă, bătrânul înalt și șugubăț, cu înfățișare de plăieș, a răspuns: - Altfel mi s-ar părea că sunt pensionar. Mergea greu, mai mult împingând picioarele decât pășind. Mucalit a fost și răspunsul la întrebarea cum face să bată atâta drum. - Mă așez în vârful dealului (ședea în Copou) pe-o bancă și, când văd o studentă frumoasă, mă iau după ea. Așa îmi pare că sunt mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sale Lavinia și Maria. Trebuia să fie o tură pe la fermele lor pentru a-și invita toți muncitorii la vila din Zevio. În cătunul de la Santa Maria era un podeț care trecea peste un curs de apă potrivit. Calul a pășit în gol cu un picior, și-a pierdut controlul și a căzut la pământ. Apoi, brusc, s-a ridicat și cu o smuncire s-a eliberat de hățuri și a dispărut în zare ca vântul. Podețul era strâmt și fără
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
august 1937, abatele îi scria din Roma despre posibilitatea revizuirii Constituțiilor, abandonându-le pe cele deja aprobate în 1932. De-acum, mai mult decât Vizitator Apostolic, se arăta ca prieten și sfătuitor. Aceasta apărea și mai mult atunci când don Calabria pășea tot mai mult pe calea calvarului său, fizic și moral. În sfârșit, Vizita Apostolică s-a închis în 1947. Se terminau legăturile juridice, dar continua cele ale prieteniei. Don Calabria insista pentru ca abatele să continue să-i fie alături cu ajutorul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
puține dar înțelepte cuvinte pline de spirit preoțesc. Pentru mine au fost de mângâiere, încurajare, edificare. În 1951, ceea ce el mi-a profețit a devenit realitate. În fața dificultăților care mi se iveau în cale, confrații mei îmi spuneau: „Don Guglielmo pășește cu încredere, pentru că îl ai în spate pe don Calabria“». Don Guglielmo Spuntarelli, reîntors la Foligno, a fost mandatat cu POA (Pontificia Opera di Assistenza/Opera Pontificală de susținere). Folosind ajutoarele care îi veneau de la Sfântul Scaun s-a gândit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Frontul Național îl urmărea peste tot; cei de acolo continuau să-l convingă să li se alăture, iar el mai credea că e spionat de "forțele paramilitare" ... prin care înțelegea o armată neoficială. Se desprinde de aici că de îndată ce Saphiq pășea în stradă - un gest care uneori îi cerea un curaj imens - intra într-o dramă desprinsă dintr-un film cu James Bond. Nu se simțea complet în siguranță nici acasă. Câteva săptămâni la rând avu impresia că în cameră îi
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
aude nimeni, clasamentul adevărului se calculează altfel decît la altitudini normale. Dacă nu vrei să mergi mai departe, te poți întoarce, nu te trimite nimeni la echipa a doua. Nu ești ovaționat, dar nici nu ți se cere demisia. Cît pășești, atîta ți se trece în fișa tehnică, nu se scot performanțe din burtă. Nu sînt talk-show-uri, pentru simplul motiv că la 8 848 de metri deasupra nivelului mării nu există nici senatori, nici deputați. Doar 10 alpiniști români, conduși de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
nici tobogane, ci doar o carte mare, mare, imensă, care mă privea cu niște ochi iscoditori. - Cine ești și ce cauți tu aici, în parcul de joacă? am întrebat-o eu. - Sunt regina cărților și acesta e regatul meu. Haide, pășește fără teamă! Dacă ai venit, sunt gata să-ți arăt țara mea. Am intrat. Cartea cea mare m-a luat de mână și-am pornit împreună pe o alee lungă. De o parte și de alta a aleii, erau zeci
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
mă abate de la traseul meu social insignifiant prin repetitivitate sa. În acest context, unde sunt aruncat întru rătăcire? Spre ce orizont de trăiri străine sunt proiectat? Preocupat de grijile înțepătoare ale clipei, de problematicile proprii ce îmi cromatizează viață zilnică, pășesc pe drumurile cetății conviețuirii sociale căutând cu gândul soluțiile, rezolvările ce mi-ar conferi posibilitatea pasului înainte prin lume. Brusc, în fața mea se între-zărește silueta unui om care staționează întru solicitare, care se află într-un repaus corporal implorator. Odată cu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orbul, sunt pregătit, calibrat mental și emoțional pentru eveniment deja expermentând șocul inițial al primirii veștii tragice, totuși, sunt izbit de cele două fizionomii adică oprit și dat înapoi, împins în urmă datorită undei grave, presiuni deprimante radiate de ele. Pășesc în spate și abia acum sunt atins de bulversarea-naufragiere. Când am aflat vestea acestei morți am fost impresionat, marcat lăuntric. Intervalul temporal ce mă desparte de participarea efectivă la ceremonialul funebru mi-a conferit răgazul să mă fortific obișnuindu-mă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un mormânt, fie el decent sau oripilant, este una deplin certă. De asemenea, sunt sigur că vor fi uitați, mai devreme sau mai târziu, peste mari intervale de timp, inclusiv uitarea numelui lor fiind uitată. Și nimeni nu le va păși hotarul mormântului abandonat prin multitudinea de mereu alte epoci umane. Pe fundalul acestei înțelegeri ce își asumă drama prietenului îndoliat, compasiunea izbucnește precum apele montane se revarsă către fascicole de văi abrupte. Deși eu îmi conștientizez intens propria suferință viitoare
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
dez-pătimirea și vindecarea grabnică a prietenului de boala propriul său doliu și ieșirea din spectrul gândului ce-i șoptește demonic că totul s-a terminat, că odată cu moartea celui drag și viața sa își cunoaște finalul, că nu se poate păși mai departe, iar existența lui s-a oprit irevocabil. Simțământul milei pătrunde precum un explorator pe tărmul artic al deprimării prietenului și îl învăluie întru căldura tensiunii sale dorind întoarcerea sa, în pași de alinare, la ținuturile vieții, ajunge la
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acestui prieten încercat cu formula Condoleanțe! eu îl atenționez că sunt cu el în mijlocul coșmarului real ce s-a abătut asupra sa, că am intrat în iureșul sufocant al suferinței sale spre a reduce din presiunea tulburătoare a acesteia, că pășesc alături de pasul său întru nenorocire precum un însoțitor fidel de călătorie ce își co-asumă dificultățile voiajului amplificând astfel șansa finalizării acestuia. Lângă sicriul ceui drag, camaradul meu mă întâmpină cu expresia unui om ce are sentimenul că trăiește un infern
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de la nivelul ascultării la cel al privirii. Astfel, putem spune că atunci când privim un labirint vedem o enigmă, iar când ascultăm o enigmă auzim ecourile unui labirint. Intrăm cu atenția gândului într-o enigmă căutându-i soluționarea. Tot astfel, putem păși în interiorul unui labirint urmărind, cu vigilența conștiinței, posibilitatea ieșirii din labirint. Ambele elemente ne așează sub riscul nerezolvării, al eșecului eforturilor noastre substanțiale. Ambele ne situează pe o coardă de acrobat deasupra unui hău, fiecare pas și balansare survenind sub
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce zăbovesc pe culmi sau știu a pluti ascendent către policandre de constelații. Dar poate că la acest rost profund al labirintului, la acest primordial sens al său este posibil să acceadă și cel care intră în structura labirintică, care pășește prin culoarele sale gemene. Păstrând analogia cu evenimentul întâlnirii obstacolului drept o situație labirintică, se poate spune aici că este posibil ca să înțeleagă sensul unui context de viață complicat și adesea dramatic nu numai cel care îl contemplă de pe piscurile
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
distorsionarea percepției labirintului ce este, astfel, resimțit mult mai extins, mai amplu răsfirat. Mecanismul de extenuare sufletească pare a funcționa și printr-un alt element caracteristic labirintului, cel al angajării în ramificări nesfârșite. Astfel, impulsiunea de mișcare a celui care pășește în labirint este lovită nu doar prin dialectica speranță-deznădăjduire, dar și prin înscrierea pe multitudinea de cărări ale complexului labirintic urmată, adesea, de reluarea nedeterminată a aceluiași drum, demersuri ce fragmentează stingând forța inițială, impulsiunea de start a călătorului prin
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o conștiință care, după ce acceptă tentația revoltei, nu dispune de forța desprinderii de aceasta și se prăbușește în experiența unei resurecții individuale depline? Primejdia cărui sfârșit s-ar apropia aici? Cu frivolitatea acceptării tiraniei destinului sub care mă aflu înnrobit, pășesc în labirintul unei nefericiri ce mă întâmpină inevitabil pe drumul vieții. Resimt cum spațialitatea existenței mele este brusc restrânsă, cum îmi este redusă perspectiva de contact perceptiv și asimilare intelectivă la nivelul de coridor, de potecă încadrată prin ziduri ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aseamănă cu un vehicul ce îi sunt demontate piesele în absurda încercare de a-l face să ajungă în același timp la cât mai multe destinații situate total diferit prin proiecția simultană a respectivelor piese către aceste destinații. Un om pășește într-o situație complicată, într-un labirint existențial. După o parcurgere inițială epuizantă se întâlnește cu experiența revoltării față de propria soartă și mâna divină ce-a rostuit-o. De va rămâne captiv acestui sentiment profund negativ, neavând energia voinței de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]