8,290 matches
-
Sava” din București, în 1961, a intrat la IATC Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, lector Sanda Manu. În 1965, la examenul de absolvire, a jucat rolurile Tofana din "„Patimă Roșie”" de Mihail Sorbul și Față, Iubita, Nevasta din „Omul care s-a transformat în câine” de O. Dragun, regia Andrei Șerban. Între anii 1965-1969, Ruxandra Sireteanu a fost angajată la Teatrul Național Marin Sorescu Craiova. Pe scena Naționalului craiovean
Ruxandra Sireteanu (actriță) () [Corola-website/Science/322331_a_323660]
-
de vest a naosului este o compoziție amplă având la partea superioară pe Iisus înconjurat de cei patru evangheliști, median stânga Judecata Raiului, median dreapta Judecata de Apoi, deasupra ușii Arhanghelul Mihail având în stânga și dreapta două scene din Ciclul Patimilor. Toți pereții sunt decorați la partea inferioară 1,4m înălțime de la nivelul pardoselii cu o draperie care sugerează năframa de tip popular; același registru de pe catapeteasmă a fost refăcut cu alte motive și altă cromatică fiind executat direct pe lemn
Biserica de lemn din Lunca, Hunedoara () [Corola-website/Science/316851_a_318180]
-
intrare, se afla tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul (Ștefan cel Mare) alături de familia sa și împreună cu Sfântul Mucenic Procopie, prezentând ctitoria lui Hristos. În tabloul votiv, voievodul purta barbă. Pe pereții naosului se aflau reprezentate scene referitoare la patimile lui Hristos (Prinderea lui Iisus, Judecata lui Iisus, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Punerea în mormânt a lui Hristos), Maica Domnului cu Pruncul, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului, Anastasis, Deisis, Filoxenia lui Avraam și Sfinții Militari. În conca absidei de nord era
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
Maica Domnului cu Pruncul, Schimbarea la Față, Adormirea Maicii Domnului, Anastasis, Deisis, Filoxenia lui Avraam și Sfinții Militari. În conca absidei de nord era reprezentată scena Pogorârea Sf. Duh, iar în cea de sud apărea Iisus la 12 ani în Templu. Ciclul Patimilor se desfășoară începând de pe peretele de nord, de lângă iconostas, continuă pe cel de vest și se termină pe cel de sud tot lângă iconostas. Frescele altarului erau foarte clare, îndeosebi pe boltă. Icoanele erau așezate pe trei rânduri, separate de
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
orientate de la est la vest „Treimea”, „Maria” și „Arhanghelul Mihail”. Iconostasul are pictat în centru „Iisus pe cruce”, străjuit de Maica Sa și de apostolul Ioan, restul scenelor sunt compartimentate în frize și medalioane. La poalele bolții zugravul a redat „Patimile lui Iisus”, scene dominate de culoarea verde, preferință a pictorului. Peretele vestic al naosului are ca temă centrală „Învierea morților” pentru Judecata de Apoi. La capătul de jos al peretului se poate citi pisania lăsată de pictor: „ Această sfântă biserică
Biserica de lemn din Fânațe () [Corola-website/Science/316863_a_318192]
-
a jucat rolul iubitei, Grușenka. Într-un eseu publicat în 1954, Maugham l-a considerat unul dintre cele mai bune zece romane din lume. Acțiunea romanului are în centru pe cei trei frați care au fiecare o predispoziție patologică pentru patimă. În sens metaforic se poate spune că frații alcătuiesc oarecum cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai în vârstă, e un exponent al senzualismului și al trupului. Ivan, reprezintă intelectul, rațiunea. Interesant este revolta aparent atee a lui
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
introductive ale rugăciunii evreiești „Șema Israel” (Ascultă, Israel) și ultimele cuvinte ale ziaristului american Daniel Pearl, asasinat de teroriști islamiști din Pakistan. De asemenea în epitaful său stă scris: „A fost foarte mândru de credința sa evreiască. A apărat cu patimă orașul New York și i-a iubit din suflet locuitorii. Înainte de toate, și-a iubit țara, Statele Unite ale Americii, în a cărei armată a servit în cel de-al Doilea Război Mondial”
Edward Koch () [Corola-website/Science/328871_a_330200]
-
văzut mai rar acum - există o deschizătură în materialul de pe piept care oferă un acces facil sânilor atunci când bebelușul trebuie să se hrănească. De asemenea se poate observa că Pruncul ține în mâna stângă un pui de sticlete, simbol al patimilor sale. În comparație cu "Madona cu floare"/"Madona Benois" (1478), în această compoziție se observă o detașare mai mare între figuri și fond și un clarobscur mai puțin direct, cu lumini și umbre care circulă mai ales pe chipuri, fără să se
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
a înțeles că acesta este de fapt scopul Cruciadei. Scrisoarea lui Urban, adresată credincioșilor care „așteaptă în Flandra” deplânge faptul că turcii, pe lângă pângărirea „bisericilor lui Dumnezeu din regiunile de răsărit”, au luat „Orașul Sfânt al lui Hristos, sfințit de patima și de învierea Lui—și doar s-o spui e o blasfemie—l-au vândut pe el și pe bisericile sale în abominabilă robie.” Totuși, el nu cere explicit recucerirea Ierusulimului. El cere explicit doar „eliberarea” militară a bisericilor răsăritene
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
secolul XIII, cănd descrierea lui Iisus în punea accentul pe umanitatea să. În cartea sa "Hospitality and Pain," teologul creștin afirmă: „ Iubirea în Hristos... este credința atât de puternică și de adâncă încât duce la întruparea și contemplarea individuală a patimilor Lui”. Teza să este că stigmatele apar în urma unei excepționale devoțiuni religioase și dorințe a sfinților de a se asocia ei înșiși cu suferințele lui Mesia. Sfanțul Francisc de Assisi este primul stigmatizat pe care istoria creștinismului îl înregistrează. În
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
și sud, de frize ale proorocilor, toate în medalioane egale, succesive, cu chipurile reprezentate în bust ale proorocilor, destul de bine individualizați portretistic. Deasupra celor doi pereți laterali, pe poalele bolții semicilindrice, în ordinea indicată de Erminii, scene din viața și patimile Mântuitorului, bine structurate compozițional, cu și mai agresive pătrunderi de elemente baroce, decât în lucrările cu caracter pur iconografic, explicabile la un pictor abia ieșit din ucenicia clujeană. Cea mai mare atenție a acordat-o pictării tâmplei și ușilor împărătești
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
a Ierusalimului mărimea elementelor desenate le exprima însemnătatea, ceea ce arată că absența Muntelui reflecta lipsa lui de importanță. Se presupune că aceasta se datora pierderii însemnătății locului în narativul creștin al Ierusalimului, care concentra întreaga atenție asupra locurilor legate de patimile lui Iisus, crucificarea și învierea lui, și deci, în primul rând Bisericii Sfântului Mormânt. Tradițiile care se legaseră înainte de Muntele Templului fuseseră transferate noului sanctuar, inclusiv statutul de centru al lumii. Încă odată, pustietatea Muntelui confirma prorocia lui Iisus că
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
care leagă a doua venire a lui Iisus de reclădirea Templului, pentru majoritatea lumii creștine Muntele Templului nu are aureola de loc sacrosanct și el este considerat secundar ca importanță față de locurile din vecinătate legate de episoade din viața și patimile lui Iisus. Este posibil și ca aceasta, ca și în cazul interzicerii religioase a accesului pe Munte din prizma iudaismului, se datorește și unor motivații de realism politic, în fața lungii dominări a locului de către cultul musulman. Incepand din secolul al
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
este slujba punerii în mormânt a Domnului, sau prohodirea, care se cântă în biserici în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor. Slujba se mai numește și "Denia Prohodului", denia fiind o utrenie de seara din perioada Triodului. Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății, în care a fost răstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este o zi în care nu
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Ta cea multă preamărind. 2. Dar cum mori, Viață, Și cum șezi în mormânt ? Și împărăția morții Tu o zdrobești Și pe morții cei din iad îi înviezi ? 3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, Și-ngroparea îți cinstim și patimile, Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit. 4.Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase, Astăzi șezi în mic mormânt, Ziditorule, Și din gropi, pe cei ce-au murit înviezi. 5. Iisuse al meu, Împărat a toate, De ce vii
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
pe Cel ce e ne-ncăput. 21. Murind Tu de voie, În mormânt ai fost pus; Și pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu, De amara mea greșeală m-ai scăpat. 22. S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi, Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt, Țiitor a toate cunoscându-Te. 23. Luând în pântece A vieții Piatră, Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toți morții ce din veac i-a înghițit. 24. În mormânt nou
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
oamenii cei morți, pe toți, înviezi, Omorând de tot pe-al meu omorâtor. 49. O, ce bucurie, Ce dulceață multă, A fost ceea ce-a umplut pe toți ceidin iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui. 50. Îngroparea-Ți laud, Patimilor mă-nchin; Și puterea Îți măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat. 51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuțit Și-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruiește-acum. 52. Văzând mielușeaua Pe-al său
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
meu omorâtor. 49. O, ce bucurie, Ce dulceață multă, A fost ceea ce-a umplut pe toți ceidin iad, Strălucind lumina Ta-n adâncul lui. 50. Îngroparea-Ți laud, Patimilor mă-nchin; Și puterea Îți măresc, Milostivule, Prin care de patimi am fost dezlegat. 51. Asupra Ta, Doamne, Sabie-au ascuțit Și-a puternicului sabie s-a tocit, Iar cea din Eden se biruiește-acum. 52. Văzând mielușeaua Pe-al său Miel înjunghiat, Doborâtă de dureri striga și-ndemna Ca și turma
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
cea multă preamărind. 1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune toți ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Și cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune toți ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Și cu trupul în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
în mormânt punându-Te. 4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatului ai sculat Întreg neamul omenesc cel păcătos. 5. „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”, Cea curată, mult jelindu-se, zicea. 6.Sus văzându-Te, De Părinte nedespărțit, Doamne, Iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, Serafimii s-au înfricoșat acum. 7. Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Și și-
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
coasta Ta. 39. Ai dormit puțin Și-ai dat viață celor morți, Hristoase, Și-nviind ai înviat pe cei adormiți, Ce-adormiseră din veacuri, Bunule. 40. De ai și murit, Dar ai dat vinul de mântuire, Viță, care izvorăști viață tuturor; Patima și crucea Ța Ți le slăvesc. 41. Cum au suferit Cereștile cete îndrăzneala Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, Când Te văd gol, sângerat și osândit ? 42. O, neam jidovesc Îndărătnic, ce-ai primit arvuna ! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; Pentru
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
stricăciunii. 23.Curse de ciulini sunt Căile lui Iuda, Celui nebun și viclean. 24. Pier răstignitorii, Împărate-a toate, Dumnezeiescule Fiu. 25. Toți pier, împreună, În groapa pierzării, Bărbații sângiurilor. 26. „Fiule din Tatăl, Împărat a toate, Cum ai primit patima ?” 27. Maica, mielușeaua, Mielul ei pe cruce Văzându-L, s-a tânguit. 28. Trupul ce dă viață losif împreună Cu Nicodim îngroapă. 29. Mult înlăcrimată A strigat Fecioara, Rărunchii pătrunzându-și: 30. „O, a mea lumină, Fiul meu preadulce, Cum
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Ta ce Te-a născut. 38. Înviază-n grabă, Alungând durerea Curatei Tale Maice ! 39. Prinse-au fost de frică Cereștile cete, Când Te-au văzut mort, Doamne. 40. Iartă de greșale Pe cei ce, cu frică, Cinstesc ale Tale patimi. 41. O, înfricoșată, Străină vedere; Pâmântul cum Te-ascunde ! 42. Altădat’ un losif Ți-a slujit în fugă Și-acum Te-ngroapă altul. 43. Plânge, Te jelește, Preacurata-Ți Maică, Fiind Tu mort, Cuvinte. 44. Spaimă ia pe îngeri De
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Sf. Venceslau, unde sunt păstrate moaștele sfântului. Încăperea a fost construită de Peter Parler între 1344 și 1364 și are o boltă cu nervuri. Partea de jos a pereților este decorată cu peste 1300 de pietre semiprețioase și picturi cu Patimile lui Cristos, ce provin din decorația originală a capelei din 1372-1373. Partea de sus a pereților conține picturi inspirate din viața Sf. Venceslau, realizate de Maestrul altarului din Litoměřice între 1506 și 1509. În mijlocul pereților există o statuie gotică a
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]