10,156 matches
-
au fost obiecte decorative în casele oamenilor. Această operă de debut nu are o valoare plastică demnă de menționat ci mai mult una documentară, în sensul că ea a folosit îndeosebi ca material didactic în școlile românești. Constantin Lecca a pictat o mulțime de biserici răspândite în mai multe orașe din România. Informațiile despre activitatea sa în zugrăvirea bisericilor care s-au transmis de-a lungul timpului, sunt adeseori contradictorii sau chiar confuze. Aprecierile și critica de specialitate de atunci și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a lui Isus făcută de Lecca, reprezentare care anticipează portretistica pe care artistul a făcut-o mai târziu. În anul 1848 Constantin Lecca a plecat din Craiova și s-a stabilit în orașul Brașov, unde în perioada 1848 - 1850 a pictat tâmpla bisericii din Schei. S-au păstrat în acest sens mărturiile contemporanilor în Gazeta Transilvaniei, numărul apărut de Crăciun 1915. În această revistă, paracliserul bisericii timp de 50 de ani (bătrânul Cristea), a afirmat că Lecca a pictat o mulțime
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
1850 a pictat tâmpla bisericii din Schei. S-au păstrat în acest sens mărturiile contemporanilor în Gazeta Transilvaniei, numărul apărut de Crăciun 1915. În această revistă, paracliserul bisericii timp de 50 de ani (bătrânul Cristea), a afirmat că Lecca a pictat o mulțime de icoane care s-au păstrat în conacul Brâncoveanu și prin casele oamenilor. Candid Mușlea a făcut în istoricul bisericii Sfântul Nicolae din Scheii Brașovului afirmația că Lecca a refăcut numeroase icoane și că „"tot opera acestuia ar
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a brașovenilor, preluată de către Barbu Theodorescu, spune că Mișu Popp și Constantin Lecca au zugrăvit multe biserici din mărginimea Brașovului. Constantin Lecca a plecat în 1851 la București și împreună cu Mișu Popp și asociatul lor Barbu Stănescu din Câmpulung au pictat, într-o perioadă care se derulează pe aproape zece ani, mai multe biserici: Biserica Curtea Veche (1852), Biserica Sfânta Ecaterina din București (1853), Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (1862), Biserica Mănăstirii Radu Vodă (1863), Capela Cimitirului Bellu și Biserica
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
bărbăție. Surprinzător la acest autoportret este schițarea îmbrăcăminții, fapt care contrastează cu uzanțele vremurilor de atunci. Siguranța cu care este creionat acest autoportret este obișnuită multor portrete care s-au făcut în arta apuseană a epocii. La Buda, Lecca a pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" și a realizat "" (3) în care „..."în vârstă de douăzeci de ani apare în costum unguresc, cu trăsături frumoase, cu privirea clară și expresivă a ochilor mari, verzi, cu părul castaniu
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
de douăzeci de ani apare în costum unguresc, cu trăsături frumoase, cu privirea clară și expresivă a ochilor mari, verzi, cu părul castaniu, purtat în plete, cu sprâncene groase și mustață, având expresia unui om hotărât"”. Autoportreul (4) a fost pictat undeva în preajma anului 1840. Paul Rezeanu presupune că imediat după încetarea apariției revistei "Mozaicul" de la Craiova la sfârșitul anului 1839, Constantin Lecca ar fi plecat în străinătate. O opinie similară o are și biograful Jack Brutaru care a menționat faptul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
cu celebra sa căciulă, cu mantie domnească și cu agrafa cu briliante și pene. Așa cum spune Candid Mușlea, tabloul a fost făcut după o veche stampă ce exista la Viena sau Buda. În anul 1840 și 1845, Constantin Lecca a pictat de două ori lucrarea "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul". Dumitru Iarcu a folosit litografia după tablou în lucrarea sa «Bibliografie» tipărită la Viena și editată de Gheorghe Ioanid. Tabloul a apărut în numeroase ziare și reviste ale
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
lucrarea ce-l arată pe domnitorul Gheorghe Bibescu cu suita sa. Conform declarațiilor lui Nicolae Țîncu și aceste lucrări au fost litografiate și răspândite în mii de exemplare. Din cercetările întreprinse de către Paul Rezeanu, a rezultat că Lecca ar fi pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" în anul 1829 și portretul lui Ștefan cel Mare în anul 1830. Acesta din urmă a avut ca inspirație o litografie a lui Gheorghe Asachi din perioada 1822 - 1823, făcută după
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Tinerii reușesc să realizeze atât icoane, cât și troițe și cruci pentru "Sfântul Altar". Arta icoanelor de la atelierul "Sfântul Ioan Damaschin" este îmbinată cu stilul bizantin, aici putându-se vedea lucrări din cele trei serii: La această mănăstire a fost pictată Icoana Maicii Domnului - Prodromița (care acum se află la Sfântul Munte Athos). Legenda povestește că icoana s-a pictat singură în chip minunat în anul 1863. Ctitorii Mănăstirii Bucium, ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Ioan Damaschin" este îmbinată cu stilul bizantin, aici putându-se vedea lucrări din cele trei serii: La această mănăstire a fost pictată Icoana Maicii Domnului - Prodromița (care acum se află la Sfântul Munte Athos). Legenda povestește că icoana s-a pictat singură în chip minunat în anul 1863. Ctitorii Mănăstirii Bucium, ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
care acum se află la Sfântul Munte Athos). Legenda povestește că icoana s-a pictat singură în chip minunat în anul 1863. Ctitorii Mănăstirii Bucium, ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Bucium, ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reușea să-l picteze. Văzându-l necăjit, cei
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reușea să-l picteze. Văzându-l necăjit, cei doi ieromonahi i-au spus că vor da icoana la o biserică mai mică
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reușea să-l picteze. Văzându-l necăjit, cei doi ieromonahi i-au spus că vor da icoana la o biserică mai mică și nu la Muntele Athos. Atunci pictorul a
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reușea să-l picteze. Văzându-l necăjit, cei doi ieromonahi i-au spus că vor da icoana la o biserică mai mică și nu la Muntele Athos. Atunci pictorul a acoperit icoana cu o pânză și s-a dus în camera sa unde s-
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
domnitorul Cuza va lua icoana de la schit, ieromonahii Nifon și Nectarie au luat icoana cu ei și au spre Muntele Athos. Legenda povestește că un pictor de la Episcopia Dunării de Jos din Galați nu a crezut că icoana s-a pictat singură, spunând că sunt basme călugărești și că el poate să facă una și mai frumoasă. În acel moment, Maica Domnului și-a întors fața către el, iar pictorul s-a speriat. Ajunși la Muntele Athos, un frate paralizat s-
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
ocnițe deasupra ferestrelor și unul dedesubt. În urma incendiului din 1836, care a mistuit o parte mare a orașului, a fost înlocuit acoperișul de olane refăcut de Vasile Lupu în urma unui alt incendiu cu un acoperiș de tinichea. Biserica a fost pictată, după cum semnala Paul de Alep la 1653. Episcopul Melchisedec Ștefănescu a cercetat biserica înainte de 1885, menționând existența în pridvor a portretelor lui Miron Barnovschi și a mamei sale, Elisabeta, ținând biserica în mâini. În pronaos pe peretele nordic se afla
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Pictura interioară actuală a bisericii este târzie, datând din 1880. Ea este în prezent foarte degradată. Catapeteasma este confecționată din lemn de tei și are șapte metri lățime. Ea datează din 1788 și cuprinde 40 de icoane, majoritatea acestora fiind pictate în secolul al XVIII-lea. Domnitorul Miron Barnovschi a comandat câteva icoane la Moscova, dar acestea nu au mai fost trimise la Iași, deși fuseseră zugrăvite și plătite. În prezent, dintre icoanele vechi păstrate sunt cea a "Mântuitorului Iisus Hristos
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
au mai fost trimise la Iași, deși fuseseră zugrăvite și plătite. În prezent, dintre icoanele vechi păstrate sunt cea a "Mântuitorului Iisus Hristos" (din 1679), a "Sf. Ana" (ferecată în argint), a "Sf. Nicolae" și a hramului ("Adormirea Maicii Domnului" - pictată în 1734 și ferecată în argint în 1806). Biserica a fost înzestrată cu odoare de preț și veșminte scumpe. Dintre acestea sunt de menționat următoarele: Ctitorul donase prin 1627-1628 și un chivot de argint care se păstrează astăzi la Mănăstirea
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
1816, și cel al lui Seti I (KV17) anul următor. La sfârșitul explorărilor sale Belzoni a declarat că toate mormintele au fost descoperite și nu mai e nimic de căutat. În 1827, John Gardiner Wilkinson a primit sarcina de a picta tablouri cu intrările fiecărui mormânt și a le eticheta; mormintele au fost numerotate de la KV1 la KV21. Champollion însuși a vizitat valea, împreună cu Ippolito Rosellini și Nestor L'Hôte, în expediția franco-toscană din 1829. Expediția a petrecut 2 luni acolo
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
să treacă soarele și să fie aduși din nou la viață. Mormântul lui Ramses III are Cartea Pământului, unde lumea subterană este împărțită în patru, și în care discul soarelui este aruncat din pământ de Naunet. Tavanele camerelor mortuare sunt pictate, începând de la Seti I, cu ceea ce se cheamă Cartea Cerurilor, care descrie deasemenea călătoria soarelui în timpul celor 12 ore ale nopții. Tot începând cu Seti I apare Rugăciunea lui Ra, un lung imn către zeul-soare. Fiecare mormânt are obiecte care
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
serie de portrete de femei, portrete care devin sinonime ale stilului prerafaelit. La 2 mai 1861, Elisabeth naște un copil mort, iar în februarie 1862 moare și ea, după ce luase o doză prea puternică de "laudanum". În amintirea ei Rossetti pictează tabloul "Beata Beatrix" (1863). În același an, artistul pleacă la Paris pentru a vizita marea expoziție retrospectivă a lui Delacroix. Acolo se întâlnește cu Édouard Manet. Din acest moment Rossetti ia parte la numeroase expoziții, dar înce pe să sufere
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
lui Van Eyck. Rossetti prezintă o interpretare proprie a "Bunei Vestiri", Fecioara Maria apare înspăimântata, în timp ce arhanghelul Gavril este redat cu acurateța realistă. Crinul și draperia albastră pe fondul alb al tabloului concura la reprezentarea simbolică a temei abordate. Rossetti pictează tabloul "Beata Beatrix" în 1863, omagiu adus soției sale, Elisabeth Siddal, decedată în urma unei supradoze de "laudanum". Tema provine din ""Vită nuova"" a lui Dante. Cu acest tablou artistul inaugurează un stil nou. El renunța la contururile precise ale perioadei
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
și de către Franz Neuhauser. Folosind ideea panteistă răspândită la sfârșitul secolului al XIX-lea, a naturii atotcuprinzătoare în care omul se autoinclude cu naturalețe, artiștii de la cumpăna veacurilor XIX și XX au folosit frecvent o astfel de abordare. Friedrich Mieß pictează în anul 1890 o pânză de mari dimensiuni intitulată „"Femeie în grădină"”. Tematica lucrării are o trăsătură generală numită decorativism, elementele florale fiind omniprezente cu valențe aluzive la profilul frumuseții feminine, atrăgătoare, sclipitoare dar efemeră. Plasarea modelului feminin în peisaj
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
forte care se remarcă și în pânza „"Peisajul din Brașov"” La acest tablou surprinde aspectul tușei, spontane, surte, chiar păstoasă pe alocuri. Tabloul „"Toamna"”, care a fost achiziționat de la o expoziție personală a lui Friedrich Mieß în anul 1932, este pictat preferând culoarea caldă, saturată, specifică școlii romantice. Chiar dacă compoziția este riguroasă, linia sigură și desenul clar, perspectiva este sugerată prin succesiuni de pete de lumină. Lumina aduce modernitate lucrării și tot ea este dovada că Friedrich Mieß a încercat să
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]