8,240 matches
-
sună a impietate. 19 iunie A împlinit, alaltăieri, un an jumate. Este "forțat" să meargă pe jos. Cînd apare Toby, pufos și trepidînd, ăl mic s-apropie, întinde mînuțele la cățel, degetele rășchirate se mișcă spasmodic, cu un fel de poftă isterică. L-ar mînca pe Toby cu tot cu puf. Pictori. Pe un pod, peste Prahova, îl întîlnesc, prin '72, pe bătrînul Catargi, cu masivul lui șevalet în spinare. Îmi spune: n-am fost niciodată bolnav. Pictura lui e una vesperal-melancolică. La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ea nu puteai intra în restaurant. Darmite la CC. Restaurantele (ca și CC-ul) erau pline, era antren, era muzică. Unde-s toate astea? Acum, ținuta fără avertisment e cît de cît general obligatorie, sala însă (prețurile... prețurile...) destinată petrecerii, poftelor, desfrîului (bine temperat) e pustie, o pustietate, e adevărat, extrem de elegantă, de șic, dar... Uite-așa devii nostalgic. Ce șoc producea, după '90, papionul lui Rațiu, într-o societate (dacă o putem numi așa), în care exuberantul accesoriu reprezenta pur
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spaimelor necunoscutului. Preluarea acestui imaginar chiar dacă încontinuu modificat de către civilizațiile ce s-au succedat, s-a făcut nu doar în virtutea rutinei, ci sub presiunea aceluiași necunoscut încărcat cînd de spaime, cînd se serenitate. Crăciunul copilăriei noastre a captat, deopotrivă, imensa poftă de sfințenie și de petrecere. Totul pe un fundal fabulos-decorativ. Sărbătoarea pioasă a nașterii Domnului se îngemăna, atît de fericit, cu scenariul vag-păgîn al eresurilor. Peregrinările înfiorate pe la ferestrele mîngîiate de nămeți au rămas intacte în mirifica noastră amintire. Azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și al agresivității. Sărbătorile de iarnă n-au fost decît unul din prilejurile de manifestare. Învierea va fi, și ea, alt prilej. - adolescenți, dar și copii, cu apucături de japițe decerebrate și cinice bîntuie de cîteva săptămîni trotuarele și cu poftă împrumutată probabil și de la sîngeroșii killeri t.v., dar mai ales din propriul instinct primar, detonează pe furiș cel mai adesea în preajma vîrstnicilor cu vădita intenție de a traumatiza - te uiți la aceste specimene și-ți dai seama cît de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stupefiata și trista constatare că, de data asta, de aceste sărbători, ceva rău prevestitor și-a făcut apariția în și așa imprevizibila societate în care ne mișcăm, trebuie să vedem că, în mic, isteria petardelor reface (deocamdată doar așa) imensa poftă de agresivitate a unei mase din ce în ce mai incontrolabilă, trăind la limita subdezvoltării. Ce-i de înțeles, deci? Unde trebuie căutată explicația? Cu o oră înaintea Revelionului, pe fondul bombardamentului general la care era supus orașul, am deschis fereastra, să văd ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui iad distractiv (era de un comic debordant mărturisește Nicolae Balotă interpretarea, în celula de la Jilava, a piesei lui Eugen Ionescu Cîntăreața cheală de același... fericit Steinhardt; de altfel, amintitul memorialist recunoaște că "n-am rîs niciodată cu mai multă poftă decît în anii siniștri ai tiraniei staliniste"). Dacă nu ar subînțelege drama sublim-tragică a martorului anticomunist din Piața Universității, în 1990 căruia Iliescu i-a anexat infamantul "golani" atunci titlul cărții lui Alexandru Paleologu Minunatele amintiri ale unui ambasador al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hărăzită capitală a Moldovei, e de preferat a învăța ceva din contraperformanța diletantă și obedientă a celor din Capitală. De la conceptul general al lucrării la acuratețea băncii de date ale artiștilor, totul trebuie să ocolească amatorismul redacțional, dar și, deopotrivă, pofta locală de înregimentare politică. 4 iunie Țîșnește din dreapta și doar frîna mea scrîșnită evită ciocnirea. Îl fulger cu toate dioptriile și buzele-mi alcătuiesc sudalma clasică a șoferului. Oprește și-l aud mirîndu-se: care-i problema? Îi arăt cu arătătorul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Oricîtă Dunăre s-ar mai vărsa în mare, mirificul nostru litoral va mirosi de-a pururi a mici. Spuneți că nu-i așa. (Să văd pe cineva care, în intimitatea lui cea mai distinsă, susține că nu i se face poftă, măcar o dată-n an, de-un mic. Ies pe le vecernie din atelier și-o iau spre Dosoftei. Din cînd în cînd, mi se face dor de Dosoftei. La întoarcere, n-am cum ocoli grătarul fumegînd de la Dunărea. Trei mici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
absurd) ar arăta o istorie a artei, avîndu-l doar pe acesta protagonist. Activistul. Clonă a specimenului ce a dominat abuziv trecutul climat, individul (cu diplomă de institut) știe/ simte că doar cu bruma lui de artă nu-și poate ostoi poftele lui prealumești. Și-atunci își caută coridoare unde ar putea evolua profitabil. Dacă a păstrat (din tată-n fiu) și instinctul adaptării, atunci va pîndi momentul cînd ai lui au nevoie de tovarăși de drum dintre... făuritorii de frumos și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
impecabila ținută a motanului e întreținută aproape exclusiv cu frișcă: fără frișcă, zice fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute, în ochii acelorași globtrotteri de proiecte, să racodeze, vezi doamne, insuportabila desuetudine periferică la alămurile globale ale nimicului. E o poftă smintită în a pulveriza, a artificializa și ce-a mai rămas natural în ființa ce se confruntă acum din ce în ce mai dramatic cu propria-i condiție. Ne e teamă că în schizofrenia generală a prospectorilor computerizați ai artei totul va aluneca treptat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
panicaților frisonul panicii. Oameni sîntem și doar știm prea bine ce trecut eroic au în spate comilitonii stîngii. Numai să și aruncăm o repede privire asupra răstimpului postbelic în care eșaloanele cu pumnul ridicat au spulberat vechiul regat, populînd cu poftă sangvină pușcăriile și instaurînd, tot cu pumnul, o înfloritoare și, iată, întîrziată republică sovietică. Ce-i puțin? Că atunci polul n-a mai însemnat doar o parte a populației trăitoare pe meleagul strămoșesc, ci toată populația polul frigului pe care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
„...iar într-o vreme, Eminescu făcea parte din cei șapte ani de acasă era ca o adiere, ca un duh bun, ca un miros de floare a minunii, ca o poftă rebelă și contaminativă de frumos. El, Eminescu, ne aprindea cerul în culorile paradisului de gând și ne răpea cu dorul în grădina stelelor”. (Pr. Iosif Zoica) CUVÂNT ÎNAINTE Din minunata lume de basm și de poveste, copiii vă trimit mesaje
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
plin de jucării din pluș. Și nimic din lumea asta nu-i mai plăcut ca basmele pe care le citești cu atâta răbdare.Dintre acestea, am îndrăgit un singur personaj , neînfricatul copil Peter Pan. Acest copil care dovedește curaj și poftă de viață merită dragostea unor părinți adevărați pe care, din păcate, nu-i are. Într-o seară, pe când citeam dintr-o carte aventurile lui Peter Pan, se auzi un zgomot. Bătea cineva în geam: Cioc ! Cioc! Cioc! Cu greu mă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
vin ? -Nicio problemă... A presărat peste mine puțin praf magic. Zburam... Nu-mi venea să cred...După multe peripeții, în sfârșit am ajuns pe tărâmul celălalt. Spre mirarea mea, toți puteau să zboare. Acolo, natura cu aripi zburdalnice îți dă poftă de viață, iar zarea îți soarbe privirea. Și de multă aventură am avut parte acolo, pe tărâmul celălalt !.. Ceasul sună.. Este ora 7,00 dimineața. -Sorina, scoală ! strigă mama. Off! Și eu care credeam că este adevărat și că va
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
plătească cotizația” de efort personal necesar pentru a reuși În viață. Aceasta este o judecată dură, dar probabil din ce În ce mai adevărată pentru un număr de americani din clasa de mijloc, care au crescut răsfățați de părinți, care le-au făcut toate poftele și le-au oferit toate plăcerile ce se pot cumpăra cu bani, adesea Înainte ca ei să fie suficient de maturi pentru a le putea Înțelege. Răsfățați, acești copii ai părinților din generația baby-boom, sunt candidați puțin probabili În a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a uniunii lor25. Încetul cu Încetul, obiceiul de a dormi singur Într-un pat, Într-o cameră separată, a devenit mai răspândit. Genul de contact corporal generalizat caracteristic Evului Mediu târziu a devenit o sursă de jenă. Manifestările publice de poftă trupească și sexualitate, atât de obișnuite În Evul Mediu, au devenit tabu În casele bune. Relațiile sexuale au devenit din ce În ce mai mult un act privat, care avea loc În spatele ușilor Închise 26. Baia, care Înainte era o activitate comunală, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a alege Între instinctul morții și instinctul vieții are consecințe profunde și reale pentru individ, familia umană și planetă. Visul american este prins În mare măsură În instinctul morții. Căutăm autonomia cu orice preț. Consumăm prea mult, ne satisfacem orice poftă și risipim bogația Pământului. Punem mare preț pe creșterea economică nelimitată, Îi răsplătim pe cei puternici și Îi marginalizăm pe cei vulnerabili. Suntem preocupați de protejarea interesului nostru personal și am creat cea mai puternică mașină militară din toată istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
americanii consumă peste o treime din energia mondială și vaste cantități dintre celelalte resurse ale Terrei, În ciuda faptului că reprezintă mai puțin de 5% din populația mondială. Consumăm rapid ce a mai rămas din zestrea Pământului, pentru a ne satisface poftele insațiabile. Ceea ce se află dincolo de acest comportament obsesiv, dacă nu chiar patologic, este dorința frenetică de a trăi și prospera omorând și consumând totul În jurul nostru. Istoricul culturilor Elias Canetti a observat odată, că „fiecare dintre noi este un rege
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
uiți... pentru că ești pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai venit să-mi faci mie show-ul ăsta cu dosarele... Că tot e la modă... Habar n-avem ce e cu prezentul, și noi ne ocupăm de trecut... Istericale, zgomote, poftă de pumnale înfipte..., sînge, sînge, asta vrem... Gh. P. doi: Adică tu chiar crezi că putem înțelege ce e cu noi azi, fără să înțelegem ce-a fost cu noi ieri?! Gh. P. unu: Eu știu ce-am fost ieri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
doi din geantă; acuma, cei doi se așează în fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu înțelegere, și îi aplaudă și schițează o ieșire din scenă) Gh. P. doi: Nu pleci acum. În paranteză scrie că ne spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă bună (se îndreaptă spre public) În paranteză mai scrie că autorul spune ultima replică...; o spun; (înainte de a o spune, privește spre scenă; cei doi îl privesc și, între furie și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fotolii și încep să mănînce; autorul îi privește cu înțelegere, și îi aplaudă și schițează o ieșire din scenă) Gh. P. doi: Nu pleci acum. În paranteză scrie că ne spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă bună (se îndreaptă spre public) În paranteză mai scrie că autorul spune ultima replică...; o spun; (înainte de a o spune, privește spre scenă; cei doi îl privesc și, între furie și stînjeneală, trag cortineta) (pe banda sonoră este bucata " Nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mîncat... să știi că mai am o găinuță friptă... Groparul: Mai ai?! Patroane, să știi că nu merg găinile fripte date peste groapă... NU merg. Degeaba am băgat noi inovația asta... Oamenii vor găini vii... Astea fripte aduc numai necazuri... pofte... n-o mai apucă nici dascălii, nici groparii... dispar direct în sacoșele țiganilor... Și n-ai ce să le faci! Și zici că mai ai una? Octav: La dispoziția dumneavoastră. (aduce găina) Mujdei nu ținem... Puțin muștar dacă doriți... muștar
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Nae: (ajuns la Octav) Mergi pe blat că acum sînt în timpul serviciului... Salut Mona! Mona: ...Încă puțin și sîntem toată grupa...! Nae: Pe scurt, i-am spus tipului de trăsnaia asta de bar în cavou și i s-au deschis poftele turistice... Asta-i. Bun. Eu acuma o să fac prezentările... Domnul Tomy Smith... Octav: I am glad to meet you and Wellcome... Nae: Mai ușurel că-mi pierd pîinea... Nu știi engleza... Nici tu, Mona... Octav: Păi... Nae: Mă, eu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dansuri populare... cîntece de viață lungă... striptis... Tomy: (lui Nae) Prietenul tău e foarte glumeț... Nae: Cică ești glumeț... Octav: Mie-mi spui! Tomy: (înțelegînd că Octav e în plină farsă) Spune-i că o să venim la spectacol... (rîde cu poftă) Nae: Cică vrea să vină... Octav: (știe că e descoperit) O.K. Să mergem! (de fapt îi cam scoate din scenă...) Tomy: (rîzînd) O.K. Vampiri nu aveți? Nae: Întreabă dacă n-ai și vampiri... Octav: Nu. Deocamdată n-avem
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]