10,542 matches
-
sunt expuse raclele cu moaște. Îmi aduc aminte de ceea ce îmi spunea cu puțină vreme în urmă un prieten, legător de cărți și bucureștean get-beget : „pelerinaje erau berechet și pe timpul lui Ceaușescu, doar că nu vorbea nimeni despre ele. Erau pomenite doar așa, în cerc restrâns”. Ajung la poalele Dealului Patriarhiei în jurul orei 15.30. Prima impresie este că mă aflu în preajma unei zone militarizate, sau aproape : jandarmi, poliție, pompieri. Obsesia fluidizării traficului, zona aglomerată din jur, frică de atentate, toate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu reușesc să-i adresez întrebarea cea bună, totul i se pare simplu și nu înțelege (sau se face că nu înțelege) ce doresc de la ea. „Pelerinaj ? Ce pelerinaj, domnule ? Păi, așa avem noi la Iași, pelerinaj. Așa s-a pomenit, na. Pelerini la mine în magazin ? Vin, bineînțeles că vin, fac cafea bună, și oamenilor le place. Pelerinajul e pelerinaj.” Blocaj total, femeia aceasta are un nonrăspuns pentru tot, iar eu îmi pusesem atât de multe speranțe în întâlnirea cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de 12 ani, face cu adevărat parte din viața orașului, a regiunii chiar. Pare a fi destul de sceptică față de fenomenul mai nou al autocarelor cu pelerini veniți și din alte regiuni ale țării. „Multe microbuze cu moldoveni, eu nu am pomenit așa ceva până acum câțiva ani, dar să știți că au multă evlavie”, spune femeia aproape ca pe o scuză. Dar ceea ce mi s-a părut a fi cel mai interesant în vorbele sale este faptul că pentru ea „pelerinul” își
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
târg tradițional și participare rurală, o sărbătoare în concurență cu cea de Sfânta Maria, din 15 august, care atrage foarte mulți rromi, aspect despre care însă nimeni nu dorește să-mi vorbească, mai puțin un agent de pază, ce a pomenit în treacăt faptul că fac mari distrugeri aici în parc. Pelerinajul de hram de aici îmi pare a fi unul în declin, „secularizat”, odată cu dispariția modului de viață tradițional din satele din jur și locuitorilor acestora, pur și simplu. El
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru Biserică și pentru oameni, să ne meargă bine după aceea tot anul și nouă !” Un alt bărbat ascultă cu atenție, apoi simte nevoia să intervină și el: „Haram este o tradiție veche la noi. Așa se face, așa am pomenit noi. Se mai dă și de mâncare pentru Sfânta, tot un haram este și asta”. Alte observații punctuale. Cazarea pelerinilor continuă să rămână o iluzie, pentru că pelerinul de la Iași sau din alte părți nu prea se cazează, doarme în tren
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
menționează bărbatul din fața mea sunt din Târgu-Mureș, accentul îi trădează, zona lor de responsabilitate se întinde, după câte mi-am dat seama, de la „intrare” până la jumătatea rândului, racla intrând în grija celor de la Bacău. La fel ca și la alte „pomeni” obștești la care am asistat, este evidentă grija celor implicați pentru ca totul să „meargă bine”, să nu existe incidente majore în timpul distribuției, preocupări pentru igiena acțiunii - o femeie din grup venea din urmă cu un sac mare de plastic, negru
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mass-mediei ? Cea din urmă vânează acest tip de „puncte de sprijin” ale memoriei, uzându-le până la derizoriu prin prezentarea lor în cheie ironică, deformată sau prin repetarea în buclă, până la sațietate, a unor știri zise „spirituale” ? „Lanțul memorial”, de care pomenea Halbwachs, nu va suferi în acest fel o intervenție secularizantă, decisivă ? Memoria lungă a comunismului. Pelerinajul de la Prislop reprezintă și un haut lieu al vindecării traumelor produse de politica de natalitate a regimului Ceaușescu, dar și exceselor anilor 1990 în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Am surprins deseori, cu voie sau fără, discuții între femei cu vârste foarte diferite, dar mai toate trecute de 50 de ani, venite să se roage pentru „păcatele pruncuciderii”. Sunt vădit marcate de opiniile Părintelui Arsenie Boca despre acest subiect, pomenesc des cartea Pravila albă, sfaturi pentru cei căsătoriți. Multe dintre ele povestesc cu voce joasă celor din jur, ca o formă de terapie, ceea ce au pățit. Una dintre aceste femei rănite a acceptat să vorbească cu mine, de fapt, era
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
brusc altfel, ca și cum ar fi îmblânzit „alteritatea” din mine. Urmează obișnuitele întrebări : de unde vin, cu ce mă ocup, de ce nu a venit și soția cu mine, am copii, „să vină un bărbat așa singur la pelerinaj, nu prea s-a pomenit, doar dacă i s-a întâmplat un necaz sau o nenorocire...”. 23 iunie 2013 Ambianța generală. Discuția cu călugărul-librar : ce tip de carte religioasă caută pelerinul. Mă reîntâlnesc cu Vasile, vânzătorul de cute. Vizitez Muzeul de Istorie din Suceava și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
călătorie prin Rusia contemporană faptul că, în cadrul acestei confesiuni, corpul joacă un rol esențial în înțelegerea credinței. „Corpul feminin este cel care pricepe, face mătănii, sărută icoanele, aprinde lumânări, dă acatiste pe care scrie numele morților săi care să fie pomenite de preot. (Nivat, 2004 : 281) O ultimă observație cu privire la corporalitatea feminină în pelerinaje : felul deosebit al femeilor de a se îmbrăca, respectarea unor coduri vestimentare mai stricte, fapt mult mai vizibil în cazul lor decât în cel al bărbaților. Antropologul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trăgând cu coada ochiului, mi-am dat seama că este vorba de un ofițer român. Mi s-a făcut tare frică și am plecat repede spre casă, avându-l pe acest ofițer pe urmele mele. De atunci, de câte ori ieșeam, mă pomeneam cu această prezență nedorită. La Moghilev era deportat din Cernăuți un evreu spurcat, mârșav și josnic care furniza ofițerilor fete evreice, un nemernic pe nume Kaplan. Ofițerul care mă urmărea a apelat probabil la serviciile lui Kaplan. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de a Întâlni patrule de jandarmi. I-am mulțumit foarte mult, iar el m-a condus pe o scurtătură, să ajung mai repede acasă. Povestindu-le gazdelor cum s-a desfășurat vizita, credeau că au halucinații - nu s-a mai pomenit un așa comportament din partea acestui om Înrăit. A doua zi am pornit la drum, am ajuns la Tropova fără incidente, i-am urcat imediat pe părinții mei și am pornit spre Moghilev. Sărmanii mei părinți mulțumeau tot drumul bunului Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
supraviețuit vreunu acestui calvar, acestei vieți mizerabile. Tatăl meu spunea (totdeauna tata vorbea rusește): „Svet ne bez dobrâh liudei”, lumea nu-i lipsită de oameni buni. Și eu tot spun că datorită acestor oameni buni - despre mulți dintre ei am pomenit eu aici - am supraviețuit, că altfel n-am fi reușit niciodată. N-am fi supraviețuit niciodată dacă nu am fi dat peste oameni care ne-au considerau oameni și au Înțeles că trebuie să ne Întindă o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
n-a avut aparate, mi-a spus că am o cataractă pulmonară - de fapt, când m-am Întors din lagăr am avut un TBC pulmonar bilateral cu caverne. Așa am făcut drumul pe jos până la Buchenwald. Și iarăși trebuie să pomenesc de membrii acestui comitet internațional de rezistență antifascistă. S-a aflat de acest transport de evacuare, că la Buchenwald se făceau transporturi de evacuare pentru evrei. Din aceste transporturi de evacuare nu prea mai rămâneau supraviețuitori, fiinscă erau exterminați pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
care a fost găsit de aliați În starea În care era sub germani, deci nu s-a distrus. De aceea după eliberare veneau fel de fel de delegații, diplomați din Senatul american, ziariști... - Ce e cu armele despre care ați pomenit? - Lângă Buchenwald era o fabrică de armament. Deținuții care făceau parte din această mișcare de rezistență au introdus clandestin În lagăr piesă cu piesă, pe care le-au ascuns, le-au montat și la un moment dat, pe 11 aprilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
m-a Întrebat: „Ai Înnebunit, ce ți-a venit?”. Nu i-am spus nimic - ce era să-i spun? Inima Îmi bătea atât de puternic, că nici atunci n-aș fi putut rosti un cuvânt, chiar dacă aș fi vrut. Am pomenit acum de acest eveniment, cel mai important și mai puternic, care m-a marcat, m-a Însoțit toată viața: nu am fost În stare să sacrific pe cineva În locul lui. Asta a fost și rămâne problema mea personală, cea mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
normalitate, nu se compune din cazuri ieșite din comun, ci din evenimentele cotidiene, cu grijile, avertismentele specifice fiecărei clipe din zi și din noapte. Astfel, cel mai important obiect vestimentar a fost Încălțămintea. Fără ea erai un mort prezumtiv. Nu pomenesc de marșul spre locul de muncă - ajunge să stai ore Întregi În poziție de dreptți, cu ocazia apelurilor, pe un sol rece, Înghețat, În bătaia vântului... Cât timp poate rezista omul? Cu alte cuvinte, trebuia să ai grijă de Încălțăminte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
printre care pe A. Darian, un clujean care era și În Comitetul Internațional, și cu care mă vedeam - chiar a doua zi mi-a adus o pâine. Știți ce Înseamnă o pâine Întreagă? Noi, care aveam, așa, o pâinică, ne pomenim, toți clujenii, cu o pâine Întreagă. Mi-a schimbat bocancii - că venisem cu bocancii ăia mici, de aur și acum degetele Încovoiate. Tot timpul Îmi curgea nasul. Făcusem o cardită reumatică, iar aici cunoșteam niște oameni care aveau grijă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
surse arhivistice de la izvoarele omenirii și până în prezent cu relevarea tâlcurilor simbolurilor folosite în ceremonial. Ritualurile sunt preluate astfel să înlesnească participarea inițiatului la creație și la cunoașterea acesteia. Și nu mai puțin important este faptul că vorbind despre suflet pomenim în primul rând despre moarte. Prin moarte sufletul nu se stinge, el este doar acoperit pentru un anumit timp și această înecare vremelnică nu-i răpește dreptul la veșnicie. În afara corpului el revine la lumina vieții veșnice, cum spunea Empedokles
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un înalt nivel de conștiință, întărind credința că știința va aduce asigurarea vieții și conștiinței eterne pentru izbânda umanității. Caverna prin care Ceres a coborât în infern pentru a-și căuta fiica se numea lume. De aceea vorbind despre suflet pomenim ades de moarte, unde sufletul nu se stinge, ci doar pentru un timp trece printr-o perioadă de acoperire, vremelnică și fără să-i fie răpit dreptul la veșnicie. În misterele lui Mithra, cele șapte porți prin care sufletele trebuiau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în grădina din care Adam și Eva au gustat prima oară din Adevăr. Solaris, o introversiune sinaptică 366 Se făcea că, în împrejurări nedeslușite, am eșuat în spații lipsite de cer, de pământ, de dușumele, de tavane sau de pereți, pomenindu-mă ca întemnițat într-o substanță străină mie, de parcă întregul trup mi se plantase într-un bloc inert, imobil, amorf sau, mai curând, de parcă, lipsit de trup, aș fi fost înconjurat de vagi pete trandafirii, suspendate într-un mediu cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în această nețărmuire nu! eu eram nețărmuirea, strigam fără glas, implorând sfârșitul, și tocmai atunci n-am destrămat, dar, revărsându-mă pretutindeni, deodată, mă readunam înmiit, ba metamorfozat într-o stâncă, ba culminând undeva, în strălucirea unui alt soare, mă pomeneam zvârlit în negrele și roșiile depărtări, concentrat în cea mai profundă suferință". Fiecare dintre noi a visat astfel. Fiecare a avut un vis, sau vise, pe care n-am putut și nu suntem în stare să le descriem. Sunt sigur
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în timp ce haosul tânjește după ordine. Dar pentru moment trebuie înțeleasă închinarea intuiției în fața deducției. Bulgăr de lut azvârlit dintr-o praștie oarbă, globul durerii îmi poartă în haos iubirea... Glasul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți. Ce nemărginită iubire, abisul mă soarbe la sine, abisul îmbrățișează sfera aceasta, care e lacrima Lui. Plânsul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți 881. Mai există un argument care confirmă faptul că raționamentul subconștientului nostru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iubirea... Glasul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți. Ce nemărginită iubire, abisul mă soarbe la sine, abisul îmbrățișează sfera aceasta, care e lacrima Lui. Plânsul pe ape nu-l auziți, nu-l credeți, nu-l pomeniți 881. Mai există un argument care confirmă faptul că raționamentul subconștientului nostru este pur deductiv. Dacă acesta ar fi fost inductiv, atunci ar fi avut și capacitate de a pune în discuție legile și principiile constructive pe care are misiunea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Saturnaliilor se desfășurau după ritualul străvechi și cântecul, dansul și teatrul, deci versul încununau momentul sublime al morții simbolice. Caverna prin care Ceres a coborât în infern pentru a-și căuta fiica se numea lume. De aceea vorbind despre suflet pomenim ades de moarte, unde sufletul nu se stinge, ci doar pentru un timp trece printr-o perioadă de acoperire, vremelnică și fără să-i fie răpit dreptul la veșnicie. În misterele lui Mithra, cele șapte porți prin care sufletele trebuiau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]