8,957 matches
-
În 1950, începe să publice în „Contemporanul” și în „Viața românească” fragmente din romanul Drum fără pulbere (apărut în volum în 1951), având ca temă construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră. Va fi compromisul cel mai mare pe care îl face tânărul prozator. A încercat, va explica el mai târziu, să încheie un pact cu diavolul roșu pentru a trece puntea. Puntea a trecut-o, compromisul moral și estetic a rămas. D. a plătit pentru el cu 42 de ani de exil. În
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și-i deschide calea spre inima și trupul împietritei Armanda. Naratorul, de față la toate acestea, comentează metamorfoza lui Sebastian Românu și bucuria lui obosită și ironică. Epica este, aici, mai legată și simbolurile slujesc bine parabola. Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai culorile unei lumi în apocalips, ci și mișcarea imprevizibilă a psihologiei individului în situații capitale (suferința erotică, sentimentul trădării, voluptatea etc.). De aici
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
formă și mai pregnantă, în romanele Drum fără pulbere și Pasărea furtunii. Se asociază la aceste scrieri, un număr mare de articole publicate în ziarele și revistele vremii, strânse, o parte dintre ele, în volumul Despre viață și cărți. Aici, prozatorul își exprimă, într-o manieră brutal ideologică, ceea ce în limbajul gazetăresc din acea vreme se cheamă „concepția de viață” și „gândirea artistică”. Gândirea artistică nu are mari complicații, ca și concepția de viață. Amândouă respectă, în chip ortodox, principiile realismului
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
scurte românești”. Drum fără pulbere concentrează toate fantasmagoriile literaturii angajate (varianta stalinistă) și ale „metodei unice de creație”. Masivul roman (666 de pagini) poate fi socotit, din acest punct de vedere, o performanță, un model negativ. Totul a început, explică prozatorul, printr-o vizită de documentare. Un mare proiect se anunță: un canal care să străbată și să fecundeze pământul sterp al Dobrogei și să lege, totodată, Dunărea de Marea Neagră, facilitând, astfel, circulația pe marele fluviu (ideea nu este nouă, se
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și indivizii care o ilustrează: cronică socială, portret interior, analiza pasiunilor, descrierea vieții intelectuale și a mondenităților lumii politice, dar și a cruzimilor și lașităților, instabilității ei morale. Stilul narațiunii este liber, decomplexat, prozaic, ironic când este nevoie, stil de prozator cultivat care știe că pasiunile se pot fixa printr-o analiză rece și elocventă. Iese, la urmă, o tipologie care se ține minte. Davida Cozianu, fată inteligentă, nu prea frumoasă, iubește în taină pe amantul mamei sale, Șerban Vogoride. Din
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Lăscăruș Lascari trece în partida lui Kogălniceanu și, șantajând pe Davida (știe de implicarea ei în complotul împotriva lui Vogoride), se căsătorește cu ea și ajunge guvernatorul Băncii Naționale. Davida naște cinci copii și se închide într-o ură devastatoare. Prozatorul îi face, întâi, un portret la tinerețe și altul înainte de moarte. Linii puține, pregnante, dure: „Există un portret al ei din 1860, o fotografie făcută după metoda, părăsită de atunci, a lui Daguerre. Și o altă fotografie din 1889, la
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
sentimentale și momente de explozie a simțurilor, portrete care vin și revin, chiar după ce personajele au murit. O fotografie veche, o întâmplare de demult, o casă în care a locuit altă generație de Cozieni, toate aceste coincidențe sunt folosite de prozator pentru a redefini, îngroșa, îmbogăți tabloul de familie. Centrul acestei lumi imaginare este orașul N., oraș din câmpia dunăreană. Cleopatra trăiește cu bătrânul Lăscăruș, Eustațiu - soțul încornorat - consultă cărțile de astrologie pentru a vedea dacă pierde sau nu procesul cu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ucide sora pentru a-i lua bijuteriile; Dimitrie Cozianu, mic geniu financiar, membru al grupului „Corupția română” (din care fac parte profesorul Fănică Niculescu, Ghighi Duca, Titel Negruzzi, Cezar Lascari), abil politician; sculptorul Pius Dabija, un alter ego posibil al prozatorului (oricum cu multe date din biografia lui), cel care se salvează prin artă de eșecul social al clasei sale etc. Apare și un Petre Dumitriu (numele real al tatălui scriitorului), care trece printr-o întâmplare despre care D. a vorbit
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
se transformă, în acest caz, într-o suită de portrete și de pasiuni definite bine, într-un limbaj prozaic și exact, apropiat de acela al codului penal. Eroii au acces la idei și, chiar dacă ideile nu sunt totdeauna memorabile, efortul prozatorului de a introduce experiența intelectuală în epică este de luat în seamă. Pius Dabija și Rafael Gheorghiu discută despre artă și ascultă Passacaglia de Bach. Caracterele se nuanțează în funcție de opțiunile lor artistice. În finalul Cronicii..., D. anunță Colecția de Biografii
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
acestui erou matein finețea gândirii și chiar finețea viciului. Teoriile lui sunt primitive în latură intelectuală și nu au credibilitate, din pricina brutalității lor, în ordine psihologică și, deci, epică. Pare de aceea un Tănase Scatiu al perversității. Rămâne doar intenția prozatorului de a crea un personaj dominat de un conflict psihanalitic. El este, sub acest aspect, relativ nou în proza noastră, foarte pudică atunci când este vorba de complicațiile vieții sexuale. Fili moare în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
, Aurel (5.VII.1929, Turnu Măgurele), prozator. Absolvent, în 1953, al Academiei de Științe Economice din Leningrad, în 1967 își ia doctoratul în economie; funcționează apoi ca economist, iar în perioada 1969-1974 ca redactor-șef al „Gazetei finanțelor”. Debutează publicistic în „Tribuna” (1963). Încă de la început, D.
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
al Academiei de Științe Economice din Leningrad, în 1967 își ia doctoratul în economie; funcționează apoi ca economist, iar în perioada 1969-1974 ca redactor-șef al „Gazetei finanțelor”. Debutează publicistic în „Tribuna” (1963). Încă de la început, D. se dovedește un prozator preocupat de probleme sociale contemporane, descriind conflicte ce pot lua naștere într-o colectivitate dominată de lașitate și conformism. Primul volum, Miss ’65 (1967), alcătuit din schițe și nuvele, cuprinde în germene tematica abordată ulterior și în romanele Vacanța mea
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
eroul, victimă a propriei sale consecvențe principiale, trăiește acut sentimentul alienării, al neîncrederii în sine, dar, mai ales, în semeni. Finalul cărții încearcă, neconvingător, să sugereze posibilitatea reintegrării lui în colectivul ce și-a recunoscut vina. Din păcate, fibra de prozator a lui D. (existentă, fără îndoială) s-a dovedit mai puțin puternică decât promitea. SCRIERI: Miss ’65, București, 1967; Vacanța mea la București, București, 1969; Luni, după viscol, București, 1971. Repere bibliografice: Mihaela Drăgănoiu, Aurel Deboveanu, „Miss ’65”, GL, 1967
DEBOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286710_a_288039]
-
, Alexandru (pseudonim al lui Alexandru Hegheș; 17.III.1946, Arad), prozator. Este fiul Profirei (n. Rusu), coristă la Filarmonica „Banatul”, și al lui Alexandru Hegheș, profesor universitar. A urmat, în Timișoara, școala profesională (1960-1964) și liceul la fără frecvență (1972-1974). A practicat diverse meserii: frezor, strungar, corector la Întreprinderea Poligrafică „Banatul
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
, Doru (6.VII.1945, București - 20.IV.1989, Bărăganu, j. Ilfov), prozator. Este fiul lui Etti (n. Benchas), educatoare, și al lui Paul Davidovici, avocat; este frate cu scriitoarea Victoria Dragu. A urmat Liceul Militar din Breaza și Câmpulung Moldovenesc, Școala Militară de Aviație de la Buzău și Academia Militară din București. A
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
la bordul avioanelor de vânătoare au contat în alegerea subiectelor, dar esențial rămâne stilul cărților atât de diferit de la una la alta și, totodată, atât de adecvat tematicii abordate. Apropiat frecvent de Antoine de Saint-Exupéry (și datorită similitudinii de destin), prozatorul a alternat lirismul cu scriitura nervoasă, tehnica decupajului cinematografic cu amplitudinea construcției, lăsând impresia trăirii la maximă intensitate. Scrise de cele mai multe ori la persoana întâi, romanele se constituie ca un fel de jurnal unde persoanele și ființele dragi (mama, sora
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
DELEANU, Nicolae (16.IX.1903, București - 10.IV.1970, București), prozator și ziarist. Este fiul lui Ștefan Deleanu, muncitor. Își întrerupe studiile liceale în 1916, din cauza greutăților materiale; lucrează ca ucenic într-un atelier de armurărie. Se întoarce la liceu în toamna lui 1918 și este exmatriculat peste câteva luni pentru că
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
DELEANU, Marcu Mihail (21.II.1940, Boiu, j. Mureș), prozator. Este fiul Anicăi (n. Hegbeli) și al lui Mihail Marcu, țărani. Urmează școala elementară în satul natal și liceul la Sighișoara (1953-1956). Prin adopțiune, în 1958 numele de familie va fi Deleanu. După absolvirea Facultății de Filologie din Timișoara (1963
DELEANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286719_a_288048]
-
DASCĂLU, Bogdan Mihai (20.XII.1977, Timișoara), prozator și dramaturg. Este fiul Doinei Bogdan-Dascălu și al lui Crișu Dascălu, scriitori. Urmează cursurile Liceului „Nikolaus Lenau” (1992-1996), aici fiind și redactor-șef al revistei „Axis” (1994-1996). Este absolvent al Facultății de Litere din Timișoara, secția germană-franceză, în anul 2000
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
, Ion (7.III.1947, Târgu Logrești, j. Gorj), poet, prozator și traducător. Este fiul Auricăi (n. Stănescu) și al lui Marin Deaconescu, funcționar. Face Liceul „Tudor Arghezi” din Craiova (1961-1965) și studiile universitare în cadrul Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Craiova (1965-1968), continuate, între 1968 și 1972, la Facultatea
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
, Paul I. (pseudonim al lui Daniel Paul Ionescu; 15.II.1910, București - 7.X.1983, București), prozator. D. a fost, după cum menționa el însuși într-un text parțial autobiografic, „feciorul mai mic al lui Ioan Ionescu, conțopist la un minister”, care „comitea și el, în secret, poezie”, și al Elizei. Autor precoce al unor încercări literare, editează
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu ș.a.m.d., rareori purtând nume „neutre” stilistic. Dintre scenele reconstituite cu vervă nu lipsesc nunta de mahala („cu dar”, bineînțeles), încăierarea conjugală ori între vecini, expediția micilor „șmecheri” pe bulevard, unde, păcălind diverși „fraieri”, văd un
DANIEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
, Mircea (7.IV.1943, Hotin), prozator. Este fiul Adelinei (n. Malinovschi) și al lui Zaharia Daneliuc. Absolvent al Facultății de Filologie, secția limba franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1966), va urma și cursurile Facultății de Regie Film a Institutului de Artă Teatrală și
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
DAN, Pavel (3.IX.1907, Tritenii de Sus, j. Cluj - 2.VIII.1937, Cluj), prozator. Este fiul Nastasiei (n. Tescariu) și al lui Simion Dan, țărani. Începe în 1914 învățătura în localitatea natală, iar din 1919 este licean la Turda. Aici este remarcat și stimulat de profesorul Teodor Murășanu, care îi va publica din primele
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]