9,175 matches
-
cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de peste an. Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să țină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să arate cel mai bine, iar pentru asta fac cozi la coafor și stau ore întregi săși probeze viitoarea rochie de Revelion prin cabinele magazinelor. Bărbații stau la rând să cumpere cât mai multă băutură și se dau de ceasul morții să găsească cel mai bubuitor artificier (cu cât petarda va bubui mai tare în „noaptea de cumpănă“, cu atât
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
milieul peste ecran, să nu se pună praful. Deasupra, milieul era susținut de un bibelou mai greu. Miar fi plăcut să fi fost un pește de sticlă, așa cum văzusem la mătușămea... Noi aveam o doamnă de porțelan alb, cu o rochie amplă, dar pe sub care, dacă te uitai, nu vedeai nimic. Doar o ștampilă CTC. Televizorul era un Venus. Cu lămpi și alb negru, desigur. Avea patru butoane de reglaj (volum, luminozitate, contrast și ton - cel de ton era practic de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o căsnicie. Îi spunea uneori: - Nai decât să crezi ce vrei tu. - Dar eu nu simt că suntem în doi, că formăm un cuplu, mă simt ca o femeie părăsită, neprotejată, neglijată. - Nu!? Atunci du-te lângă trotuar, ridică-ți rochia și spune ce îți trebuie. - Mă șochezi! - Dacă ești o momâie proastă! Apoi nu se mai uita la ea. Expresia de pe fața ei era una de crispare, cumplită și nimeni nu ar fi reușit să o descifreze. Avea un surâs
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce voia să-i spună, dar acum știa totul. B. Scrisoare de adio În ziua aceea la cină, Valentin era foarte furios. Își dădu seama de modul în care se uita la ea pe sub sprâncene, poate pentru că ea purta o rochie nouă, de un bleu sidefat, strânsă sub bust cu o panglică lată, așa că sânii, pe care îi considera comoara ei, ieșeau la iveală numi cât permite decența, foarte puțin și nicidecum întrun mod provocator. Dacă bărbatul de lângă ea i-ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
totul mai târziu. - Dacă spui tu... - I-am spus că ești o fată frumoasă. - O, mulțumesc! Cine ar fi crezut una ca asta, să spui tu așa despre mine! Bărbatul o privise ca și cum i-ar fi luat măsuri pentru o rochie, o cercetă din cap pânăn picioare, apoi spuse pe un ton nedumerit, dar cu bunătate: - Deocamdată e mulțumit cu ce i-am povestit eu. Ea încuviință din cap, șovăind o clipă. - Nici nu știi cât de mult mi-am dorit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Decizia îi aparținea. În curând va sosi doctorul în salon, iar atunci nu mai avea ce face. Trebuia să se supună deciziei sale. Trebuia să se hotărască repede. Nu mai avea mult timp la dispoziție. Iși trase pe ea o rochie cu un minijup acceptabil, o pereche de sandale cu tocul înalt, pe care nu le-ar fi dorit. Își lăsă părul liber pe spate, atingându-i urechile într-un mod plăcut. Înfofoli copilul întrun scutec și îl vârî în două
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea deranjantă din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film al lui Dan Pița), siguranța și coerența stilistice ale Falezelor de nisip nu pot decât să bucure. Pentru că există în acest film, dincolo de un demon al actualității perfect ținut în frâu, un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie să plece imediat, ori are timp să mai zăbovească puțin? Pînă mîine, mi-a răspuns, dezbrăcîndu-și paltonul, rămînînd într-o rochie bleu, cu o floare albă în piept. Doamne, Tamara, exclam eu, parcă e sărbătoare... E, și dacă nu e, surîde ea, s-o facem. Bine? Bine, răspund. Am băut lichior de cireșe, cafea și am vorbit mult, despre orice. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
după masă, cu vagon direct. Când ai să primești scrisoarea asta, cortul albastru cu picățele albastre și albe are să fâlfâie sub cerul mangaliot, pe plaja mică a pescarilor. Acum în casa plină de soare au început pregătirile de plecare: spălat, rochii. Mirosul bun de pâine umple sufrageria... Mă gândesc la Tine<footnote id=”2”>Majusculă în original.; te iubesc, scumpa mea; de data asta, îmi duc iubirea de mamă ca pe o imensă greutate, care depășește limitele corpului omenesc. Marți seara
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
el - pipă, eu - cele două țigări. Pe urmă a plecat, că era obosit de atâta alergătură prin oraș. Mâine are să aducă, sper, haine pentru Șucuran ca să-i completăm garderoba pe care am cercetat-o astă-seară, după plecarea lui Shaga: trei rochii frumoase, două superbe compleuri, fustă cu bretele și bluză, „bocanci“ Lapaut noi, ciorapi lungi și șosete de lână (trei perechi). Îți dai seama ce trusou și ce bucurie va fi pe ea. Ți-ar plăcea și îți va plăcea melodia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mouette, raportul asupra zilei de azi... Vreau să stau la Mangalia până la 28 septembrie; am cumpărat azi 10 litri de „petrolsyn“ și 3 de neofalină etc., ca să-ți fie casa frumoasă la întoarcerea mea. Shaga a plecat; a adus o rochie adorabilă pentru Șucuran, care are să fie gătită ca o regină turco-tătară. Am vorbit mult și, în timp ce doamna Georgescu îmi făcea bagajul (mantoul e foarte reușit), am stat de vorbă despre tine. 10/9/47 Abea ai plecat și am și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
na, Lisette, Piticu, Marcu (Studio 42), Călin și o d-nă Reck. E grupul cu care mă văd de zece ori pe zi. Șucuran e pe primul plan al vieței mele de aici; e f. amuzantă. Dan i-a trimis o rochie foarte lungă, pe care o poartă Amidée; ea însă a oprit cordonul alb de pichet cu agrafă argintie, pe care îl pune pe piele înainte de a intra în apă; i-a mai trimes și o pereche mică de chiloți bărbătești
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai ales ce m’a indignat e că pretindea că o sufocă mediul „Profesorului“ - și alerga după mediu și „profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
profesor“. Respir; am spus ce aveam de spus. Astăzi pe plaje, scosesem costumul - costumul tău gofrat - și vântul mi-a smuls rochia, rămânându-mi numai o mânecă îmbrăcată, atât bate vântul de tare; la dejun mi-a ridicat până la brâu rochia écrue (cea transformată din matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că ai plecat la Paris. Așa bun, așa bun! Spui la ea noi mult ghindit, mult, draga“. Și în timpul acesta, lumina focului, sfârâitul uleiului de floarea soarelui, și eu mâncam clătite cu sirop de vișine, cu un prosop pus peste rochie de Muedin, care mă îmbia: „La noi așa e bine, pus șervet“. Mașalah! Astăzi când vorbiam cu M. Rosetti, așa de but en blanc: „Am primit o carte poștală de la Georges“. Am înlănțuit conversația natural, dând și eu vești; a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
albastru al pomilor tăi de Crăciun. Nu va fi rămas poleit pe el râsul tău zglobiu din toți anii trecuți? Azi, orânduind camerele pentru noua repartiție, am deschis armoirul și am găsit în partea dulapului rochile tale, așezate de tine: rochia sac și cea betterave, cu un ac cu gămălie în ea, pus de tine. Cred în tine, Monica, dar uneori nu mai cred în mine, deși sunt hotărâtă să rezist cu toate puterile și peste putere, să te aștept. Acum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-ți scriu, dar m’am gândit la tine cu dragoste adâncă. Am fost și supărată și răcită tare; mi-am pus ventuze și azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu tonalități predominante de roșu închis, aceea care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că ești într-o cameră cu 23 de grade. Am dormit regește! Duminică dimineața la ora 9, la gară! până la amiază. În loc să ajung la 12.20, am ajuns la 4. Abia am avut timp să mă spăl, să-mi schimb rochia și să primesc lumea care sosea pentru prima ședință. 25 de persoane. S-a insistat asupra drumului nou al literaturii actuale; președintele nostru a fost la înălțimea misiunii sale, a încrederii acordate și a vechii noastre prietenii și colaborări. Cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
durerea mea lancinantă. Nimeni și nimic nu mă poate distra; o muzică, la radio, te evocă și mă doare, o floare, o crăiță, un lucru de al tău mă oprește în loc. Azi, cum fetița lui Zamfi rescu venise cu o rochie de mătase extrem de subțire, am vrut să-i dau jerseul tău negru ([de la]Maria B[otta]) și nu am îndrăsnit; i l-am dat pe al meu cel negru. Știi ce noroc ai avut cu bagajul tău? Acum nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dau jerseul tău negru ([de la]Maria B[otta]) și nu am îndrăsnit; i l-am dat pe al meu cel negru. Știi ce noroc ai avut cu bagajul tău? Acum nu mai e voie să scoți din țară decât 2 rochii de vară, 2 de iarnă, 1 mantou, o jachetă, 2 perechi de pantofi, tot numai câte două. A venit Pauline să ducă rândurile acestea. E deprimată cum nu-ți închipui. În atmosfera în care trăiește, nu-i de mirare că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
emel]. Am luat un filet și le-am pus 10 ouă, o pâine, o sticlă de vin excelent de la Slatina, vechi de 6 ani, două bucăți de brânză albă de Brăila și 5 cornuri cu marmeladă. M’am îmbrăcat cu rochia marron, jerseul negru și manteau-ul marron, pălăria marron, poșeta nouă și am pornit-o încărcată la ei; am ajuns la 2.25, dar prea devreme, cred, pentru ceasul dejunului lor. Am găsit pe doamna Bi[emel], cordială, caldă și afectuoasă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai fost cu noi, iubita mea. O atmosferă de familie: Anne-Marie drăgălașe, intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și cum se constată că a crescut și rochia e prea scurtă, a spus: „J’aime les robes courtes ; j’ai entendu que si l’on porte longuement ses robes plus courtes, cela rend les jambes belles
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
intimă, amuzantă; la un moment dat trebuia să conducă un gros-bonnet la concertul de la Ateneu dat de o franceză, Colette (?), și cum i se pusese pe ea o rochie verde de catifea, și cum se constată că a crescut și rochia e prea scurtă, a spus: „J’aime les robes courtes ; j’ai entendu que si l’on porte longuement ses robes plus courtes, cela rend les jambes belles et je veux avoir de belles jambes“. Ochii lui Bi[emel]!! „Eh
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mă gândesc, mă gândesc, mă gândesc la tine. Nu-mi ajunge să-ți spun numele o dată; nu-mi ajung fotografiile rămase. De ce nu a fotografiat Georges odaia ta și pe tine? Cum te piepteni? Când îmi scrii, spune-mi „am rochia gris, sau... “. Ați primit scrisoarea pentru Cinci? Scrisorile mele numerotate, le-ai primit pe toate? Ai fost atât de drăguță că mi-ai descris camera ta. Fă-mi un plan al micului tău apartament, sau pune-l pe Georges să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]