9,763 matches
-
de familie. Încerca să-i găsească soluția de evadare. Acesta aștepta, crispat, În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul s-a mai muiat!». Nu de nemții din jur Îi era frică. Întregul Reich nazist n-ar fi izbutit să-i schimbe cu o iotă comportarea. Era gata, oricând, să-și riște
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Dacă mai este cineva care a fost scăpat din vedere, să i se acorde și lui 500 lei. VI. Te rog să strângi mâna, din partea mea, proprietarului tipografiei, d. Vestemean, în a cărui întreprindere cartea a eșit așa de frumos. Salută din parte-mi organizația legionară Sibiu, care s-a înscris cu o frumoasă pagină în istoria legionară prin toate lucrările care s-au tipărit acolo. C. Z. C. Justificarea luptei legionare După tipărirea cărții Căpitanului și expedierea ei în toată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
multă amabilitate. Fiind obosit, după ce abia ameliorat în urma accidentului suferit, venise pe drum aproape 24 de ore, se întinse pe o sofa. În acest timp a apărut generalul Bengliu, unul din marii ucigași de legionari, ca să-l vadă. L-a salutat și i-a urat cam forțat bun-sosit. A aflat că și Horia Sima fusese arestat în Clopodia veche, la un sălaș de țigani, unde se adăpostise și care îl vânduseră jandarmilor. Pe capul lui fusese pus un premiu de trei
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îi găsise vestea cântecului și a biruinței noastre. Am pornit înapoi prin Brașov, la vale. De astă dată pe străzi era mai multă lume și însuflețirea creștea. Trecând prin fața Palatului Telefoanelor, ocupat de legionari, ai noștri erau la ferestre, și salutându-ne cântau și ei. Între cei care au apărut la ferestre am recunoscut pe Popa Nicolae și Crăcea Nicolae de la Teleorman. Am trecut apoi pe strada Lungă spre gara Bartolomeu, până la cazarma din apropiere. Acolo au căzut, mușcând cu dinții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
grupului care pleca la Rostock, cerând tuturor să-l ajute și să-l asculte. Cu multă emoție ne-am strâns mâinile și apoi legionarii au intrat în autobuzul, care trebuia să-i transporte la Rostock. Am privit lung după ei, salutând cu brațul în sus, până ce vehiculul nu sa mai văzut. (Prizoniei ai Puterilor Axei, pg. 21) De fapt acest grup nu a fost încartiruit în Rostock ci într-un sat, așezat la 3-4 km distanță, numit Kritzmow, unde se amenajase
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în vizitele sale la Sâmbăta, la Vurpăr sau în alte părți, cum privirile oamenilor, cunoscuți sau necunoscuți, se încrucișau cu ale sale, radiind bucuria revederii și abia reținându se să nu-l îmbrățișeze sau alții care treceau pe lângă el îl salutau totuși cu multă condescendență. Toate aceste manifestări încurajatoare pentru el, nu-i dădeau dreptul să se simtă izolat sau părăsit de societate, ci dimpotrivă. În 1968 când se produsese luarea de poziție a României, contra invadării Cehoslovaciei, prin discursul lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o întind atunci când am mai putut. Doar avusesem scara din balcon la îndemână. N-aveam cum să le fac față ăstora. Pitic nici nu s-a sinchisit să mă privească. Nu cred că i-a trecut prin cap să mă salute. A scos un pachet de țigări și o brichetă și le-a pus pe masă. Benson & Hedges și o brichetă aurie. Dupont. Aveam impresia că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu nu am idee. Și cu toate că nu mi s-a spus mai nimic, am parte numai de necazuri. Știm că habar n-ai de nimic. Se folosesc doar de tine. — Atunci nu văd ce căutați aici. — Am venit să te salutăm. Am zis că poate-i mai bine să afli de existența noastră, zise Pitic, lovind cu colțul brichetei în masă. Poate n-ar strica un schimb de opinii de-acum încolo. Ce zici? — Pot să-mi dau frâu liber imaginației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mine cu câțiva ani. La o primă privire, mi s-a părut diferit de Paznic din toate punctele de vedere. Avea mâinile subțiri, gâtul firav, pielea fină. Era palid, fără barbă, cu început de chelie, îmbrăcat foarte îngrijit. L-am salutat. — Bună ziua! S-a uitat la mine, cu buzele strânse, și a dat ușor din cap. Nu vă deranjez? am întrebat. Trebuia să vorbesc foarte tare din pricina vâjâitului. Bărbatul a clătinat din cap și apoi a arătat cu degetul spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zbârcită, părul ca un tufiș crescut într-un loc neașteptat, fața acoperită pe alocuri cu pete maronii. Așa cum îl vedeam acum, nu era decât un bătrân obosit. Până și oamenii de știință geniali îmbătrânesc și mor. La revedere! l-am salutat eu. Am coborât pe funie până la suprafața apei. Am luat-o eu înainte și am semnalizat cu lanterna când am ajuns. Nu pot spune că-mi făcea plăcere să înot în bezna aceea, dar n-aveam de ales. Apa îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
FOAIA SOCIETĂȚII „RENAȘTEREA”, revistă literară și științifică apărută la București, bilunar, între 1 ianuarie și 15 august 1874. Rezultat al strădaniilor și ambițiilor unui grup de tineri literați bucureșteni, foaia era salutată cu entuziasm de Al. Macedonski, acesta văzând în apariția revistei un bun prilej de a cere oficialității sprijinirea „tinerei generații”, din care, bineînțeles, făcea parte și el. Scopul publicației, declarat într-un prospect care cuprinde și țelurile Societății „Renașterea”, este
FOAIA SOCIETAŢII „RENASTEREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287049_a_288378]
-
și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt murdari, soioși / Toți poeții au păduchi și sunt pletoși”. Mesajul tânărului scriitor e limpede: poeziile nu se mai scriu pe mătase și în odăi
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
și, mai ales, supunrea față de obiectivele politice ale momentului, Împotriva oricărei proclamații de autonomie artistică și a oricărei căutări solitare a frumosului” scrie Todorov la pagina 66. Or, dincolo de comandamentele politice, menținerea unei relații puternice cu realitatea mi se pare salutară În Încercarea de a deturna arta de la drumul propriei distrugeri. Avangarda era antidemocratică prin excelență, numai În reluare, În varianta pop-art-ului american ea revine În societate, mai degrabă ca s-o dezamăgească, dar cu un scop totuși nobil: pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
hiper, ultra sau supra, ultimul folosit de antropologul Marc Augé - poate fi, dimpotrivă, belșug, bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital poate fi celebrată sau, dimpotrivă, tematizată ca sursa unei fascinații meduzante cum face Paul Virilio. Poți saluta delocalizarea, imaginația ta poate urca În spirale către eterul marilor cuvinte, În deliruri poetice, poți plonja Într-o Matrice SF, sau, dimpotrivă, de pe poziții esențialmente moral/metafizice, poți arăta cît de nocivă este ea (să ne gîndim la critica spațiului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Om. Michel Houellebecq scrie cu Înfrigurarea Omului occidental, cu atît mai nervoasă cu cît monopolul imaginarului tern al prudenței și bunăstării devine insuportabil. “La moarte!”, Își strigă el exasperat, iar spectatorii se Înghesuie să-i vadă agonia și să-l salute pe noul rege. Din 1998 Încoace, controversatul star francez care trăiește de ceva timp În Irlanda și În Spania, și-a văzut Înscris numele pe patru noi volume - Interventions (1998), Renaissance (1999), Lanzarote (2000) și pe edițiile de buzunar ale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e după colț (1972) analizează avatarurile unor forme de pasiune aflate la granița dintre așteptare și împlinirea ei. În A murit pasărea albastră, bunăoară, pe fundalul fricii de moarte, devenită obsedantă în cazul lui Pop, iubirea pare să fie modalitatea salutară de supraviețuire. În realitate, legătura indestructibilă dintre Cris și Tom se sfârșește într-un joc amăgitor, ce destramă valoarea oricărei declarații. Pasiunea devine dorința covârșitoare de a-l supune și domina pe celălalt. Ceea ce definește personajele feminine din această proză
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
pe ideea de mesianism, într-o retorică expresionistă - în care eul exacerbat e comparabil cu vibrantul „noi” al lui Goga -, sunt în acest sens edificatoare. Alte câteva plachete - Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) - probează că, salutând cu Whitman Firul de iarbă, trimițându-și „gândul departe”, întrezărind „Reșițe noi cu coșuri pân-la cer”, locomotive „cum n-au mai fost pe pământ / pentru graba aspră a puterniciei românești”, poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Pe lângă boi, Trei, Doamne, și toți trei..., Cântec, 1891). Renunță în 1891 la postul de funcționar în Ministerul Cultelor și va trăi din scris, lucrând în redacția unor publicații și la manuale școlare. În 1893 apare volumul Balade și idile, salutat cu entuziasm de I.L. Caragiale în „Moftul român”. O broșură scoasă la Iași de Gr. N. Lazu, Adevărul asupra poeziilor d-lui Gh. Coșbuc, îi contestă originalitatea. Este începutul unui lung proces literar: Anton Bacalbașa, Al. Macedonski îl vor acuza
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Ludwig Klages, pe care îl consideră „un fel de Nae Ionescu monumental al celor de aici”. Toate acestea se desfășoară pe fondul național-socialismului german din ce în ce mai agresiv, care se simte peste tot, inclusiv în mediul academic: „Toți profesorii intră în sală salutând cu brațul ridicat. Când Spranger a citat cuvântul lui Hegel că vremurile lipsite de război sunt vremuri de marasm, toată sala enormă a pornit-o pe un frecat entuziast al podelelor (glasul de aici, al poporului). Rectorul a spus în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Dragnea, Al. Dima, O. Vuia, Ilie Olteanu, D.B. Ionescu, Vasile Cotruș, Ilie Dăianu, Ionel Neamtzu. Articolul Aron Cotruș sau Retrăirea istoriei semnalează apariția la Madrid a volumului Rapsodie valahă, încercând încadrarea autorului în ideologia legionară. Tot în acest sens este salutat gestul lui Ion Barbu de a se fi adresat tinerilor poeți în revista „Pan” printr-un articol (Către poeți), din care se reproduce un fragment. M.Pp.
INALŢAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287538_a_288867]
-
spiritualității continentale, ramură străbătută de aceeași sevă și încărcată de aceleași roade, chiar dacă pământul în care s-au împlântat rădăcinile e altul.” Destinatarul scrisorii, mișcat nu doar de gestul ca atare, ci și (mai ales) de convingerile „cerchiștilor” de la Sibiu, salută în gestul lor eliberarea conceptului estetic „de sub hipoteci inacceptabile”, analoagă propriilor eforturi făcute de-a lungul unor decenii și înscrisă în descendența critică maioresciană. „Să fiți oare Dvs. elementele tinere, din care se va selecta a patra generație postmaioresciană de
CERCUL LITERAR DE LA SIBIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
lui Marcel Iancu (30/1923), a literaturii lui Ion Minulescu (85-88/1942). În 1942, când Panait Istrati revine în țară, Tudor Arghezi, G. M. Zamfirescu și C. Tavernier se alătură celor care, în alte periodice, îi fac „o caldă primire, salutându-l ca pe un mare prozator”. Mai colaborează cu versuri Zaharia Stancu, Horia Furtună, Ion Pillat, N. Milcu, Dem. Bassarabeanu, G. Voevidca, F. Aderca, Artur Enășescu, V. Demetrius, Eugen Constant, Aron Cotruș, iar cu proză, G. M. Zamfirescu, Radu Boureanu
CLIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286300_a_287629]
-
în cazul focus-group-ului este unul extrem de important (cum, de altfel, se poate sesiza și din varietatea și însemnătatea întrebărilor cuprinse mai sus); pe lângă aceste considerente teoretico-relaționale, putem avansa și anumite determinante practice ale activității moderatorului, printre care: - la începutul activității salută participanții și se prezintă (în acest scop, este utilă desenarea unei hărți/diagrame a locurilor din sală); - moderatorul trebuie să obțină informații despre participanți și să valorizeze orice poziție exprimată; - împreună cu participanții, stabilește un set de reguli; - explică obiectul întâlnirii
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lirismul de atmosferă și cerebralitatea monologului interior. A. nu cultivă notația în sine, ci valorile ei de atmosferă. Ambianța crepusculară, propice visării și reflecției, alunecarea în fantastic, ritmica timpului sunt sugerate prin sonoritate și imagine. În Mircea cel Bătrân, poetul salută vitejia și gloria străbună, dar rațiunea refuză exaltarea și redimensionează conturul unei vârste a faptei războinice strălucite, prin comparație cu izbânzile progresului: arta, științele, viețuirea înfrățită a națiilor în pace. Totuși sugestia de impasibilă clepsidră cosmică, de mecanică oarbă a
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
unui eveniment traumatic, prin ventilarea reacțiilor și rearmonizarea lor și pregătirea pentru eventualitatea unor experiențe similare. în esență, este vorba de un mijloc de prevenție care are mai ales valențe informative și educaționale. Inițierea ei, imediat după episodul respectiv, este salutară doar dacă și victimă se arată aptă pentru o asemenea intervenție. Intervalul dintre 48-72 de ore, din momentul consumării incidentului, este ideal (Dyregrov, 1989, apud Deahl, 2000) chiar dacă unii specialiști au recurs la PD după câteva luni. PD vizează câteva
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]