10,656 matches
-
despre ce? În așteptarea a ce? Dacă natura adevărului transpare din grija manifestă de a-și arăta cât mai puțin din măreția lui, atunci aici Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare a fost bine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnezeu a nimerit-o. Era locul cel mai potrivit pentru așa ceva. În afara cupolei strălucitoare de pe Stâncă, care merita să fie suflată cu aur pentru a da o mai bună idee despre poarta raiului, unde piuie turturelele și se odihnesc, sub stânca lui Abraham, sufletele musulmanilor în așteptarea Judecății de Apoi interdicția de reprezentare a fost bine respectată. Privită din exterior, moscheea Al-Aqsa, cenușie și nu prea înaltă, nu pare cine știe ce. Măreția i-o dă însă interiorul, cu coloanele de marmură, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar sub controlul coroanei hașemite. Ai nevoie de dublul acord al Wafq și al israelienilor pentru a trece pe această poartă îngustă. Să lăsăm la o parte finele mozaicuri turcoaz, carourile lăcuite și arcele cu bolțari alternând ale cupolei de pe Stâncă, delicata fântână Al-Qods (a se vedea imaginile din ghidul dumneavoastră obișnuit, toate sunt excelente). Să fie oare umbra lecției date marilor învățați? Ceea ce surprinde cel mai mult, este stolul vesel, lipsit de griji și gălăgios al școlărițelor în uniformă ieșind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atât prin decalc, cât și prin sfidare. Islamul are trei locuri sfinte, după cum Dumnezeul creștin are trei persoane. Cele cinci rugăciuni cotidiene al căror orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci slujbe monastice. Stânca lăsată descoperită și înconjurată de o palisadă de lemn, pe care musulmanii disting amprenta piciorului Profetului corespunde băncii de piatră din Ghetsimani și stâncii Înălțării "de unde Domnul Nostru s-a înălțat la cer", pe care alți credincioși, cu vederea nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
orar e afișat cu litere fluorescente roșii la intrarea în moschee reiau cele cinci slujbe monastice. Stânca lăsată descoperită și înconjurată de o palisadă de lemn, pe care musulmanii disting amprenta piciorului Profetului corespunde băncii de piatră din Ghetsimani și stâncii Înălțării "de unde Domnul Nostru s-a înălțat la cer", pe care alți credincioși, cu vederea nu mai puțin pătrunzătoare, recunosc, asemeni lui Ignațiu de Loyola, urmele picioarelor sale. Emulația se poate manifesta și în sens contrar: interdicția privitoare la vin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu riscul unor noi pericole, două milioane și ceva de refugiați. Maaloula, la cinzeci de kilometri de Damasc. Un deputat francofon îmi face onorurile orașului său. La origine, un sat ca un cuib de vulturi pe versantul muntelui, săpat chiar în stâncă și ghemuit parcă sub cupola mănăstirii Sfinților Sergiu și Bacchus, de la numele a doi martiri sirieni din secolul al III-lea. Ține astăzi de ordinul salvatorian fondat în 1862, în Liban, de către episcopul Tyrului și Sidonului, și avându-și vatra
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu stau în picioare decât datorită poveștilor cu care le sprijinim, datorită reflexiilor memoriei comune pe care le proiectăm asupra lor ca pe un ecran, și aglomerărilor pe care acești agenți în adormire nu fac decât să le ocazioneze. Aceste stânci anodine și venerate, aceste mănăstiri lustruite și mirosind a nou, infinit mai seci și mai reci ca cele din Provența sau din Normandia sunt pseudopodele unei comunități pretențioase și credincioase, pe care noi le privim cu atât mai multă emoție
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu franchețe pe colină. Net delimitat, covorul vegetal corespunde exact cu domeniul creștin, ortodox de data asta, cu cele două biserici rusești ale sale. În latura Iacob, pe morminte se pun pietre. În latura Isus, crizanteme. Aici Dumnezeu se numește "stânca lui Israel"; dincolo se vorbește de "Arborele vieții". Condiția creștină își are rădăcinile în humus, pe când Legea mozaică este gravată pe dalele de piatră ori e întipărită pe un meteorit, pe Piatra neagră de la Mecca. În fața acestui plan bicolor, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
către purtătorii rozariului? În Galileea, țara lui Isus, Muntele Fericirilor e un buchet rotunjit și toscan, de culoarea macului de câmp și a narcisei galbene. Muntele Nebo, din țara lui Moise, în Iudeea, e un munte pleșuv și povârnit, cu stânca și grohotișul neumbrit de verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu o claritate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și a Manifestului suprarealismului. Mozaicuri roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende și citate cu litere aurite, povestesc pe pereții absidei scenele Patimilor. Acest kitsch, care-mi amintește de Baletele rusești, servește de fapt la punerea în valoare a unei stânci zisă și ea a agoniei, o bancă de piatră incastrată nu departe de altarul principal și de marea orgă laterală. Abia o zărești în penumbra ambiantă. Întreaga biserică servește de sipet nu pentru vreo bijuterie sau vreo piatră prețioasă cizelată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
profane Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif [...] și luând trupul, L-a înfășurat în giulgiu curat de in și L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus [...]. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a săptămânii (Duminică), a venit Maria Magdalena și cealaltă Marie, ca să vadă mormântul. Și iată s-a făcut cutremur
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înșiși le lasă necurarisite până la sfârșit"; spre seară "se poate auzi muzică bună". Impresionează semnele civilizației tehnice: "ascensor, calorifer, lumină electrică, automobil, aeroplan, tren, sobe cu gaz aerian, cabine telefonice în toate părțile pe străzi, radio la fiecare casă". Pe stânci, în jurul stațiunii, inscripții amintind că "acolo a stat un Kronprinz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege". Un episcop slovac tăcut, cu care se vede cotidian în sufragerie, devine subiect de portret. "Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ziduri negre înconjură Agapia veche din deal. Simt puternic mirosul rășinei brazilor. În liniștea zilei, coborâm spre Agapia din vale. Se aude sunetul ascuțit, nou, sălbatec al fierăstrăului cu abur care despoae munții. La un cot al potecii, într-o stâncă mare, piatra lui Aron Vodă, e săpată o legendă: Aron Vodă pe când învăța ca băiat carte la moșu-său la Agapia Veche, într-o noapte, pe când se întorcea pe furiș acasă, a fost prins de moșu-său și bătut acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pieptul lui întâiu, piept la piept apoi, înlănțuiți căzuți ca într-o veșnicie de fericire, ca într-un întunerec al păcatului, al înfiorării. Și după ce moșul Silvan călugărul, după vorbele care cutreerau de la o vreme chiliile, șoptite repede, tăie lângă stâncă drumul lui Aron, cu cârja noduroasă, tânărul se pierdu, fugi prin întuneric, și nu mai dete prin aceste locuri decât când ajunse stăpânitorul țării după cum legenda spune. Totuși o dată, numai o dată a mai venit, chiar în zorii neguroși ai nopții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
când în când în bătaia soarelui lucește ca o linie de argint, un păstrăv. Umblând la drum cu o călăuză, se burzuluiește vremea, începe să tune și să trăsnească pe codri; pâraiele vin, cu zgomot cărând bolovani și sfărămături de stânci. Bistrița vine deodată tulbure și rea. Plutele întârziate în amurg trag la mal la adăpost. Se face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nenorocire și de nemărginită tristeță. Fără îndoială, în om trăiește o fiară. Vai de el, când gratiile au fost rupte și bestia adulmecă sânge... Tunul bate la Iampol și mai departe. Nistru curge însă liniștit și limpede în albie de stâncă, și dincoace grânele se coc, cu luciri de aur, supt un cer de pace, care îmi apare supremul bine, între marele și micile năcazuri ce ne bântuie. 28 iulie. Judecățile d-rului Georgescu la Cotigenii Mari Hindichi = șanț de despărțire Poiana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cavè sadè, tatlî, caimaclî. Cafe dulce cu caimac. Bulgarii, mai ales cei mai în vârstă știu toți turcește. Mâncăm luferi și stavrizi, pești de mare. Primarele nu bea cafea, nu fumează. Îi place grozav însă pokerul. Mai departe, la Caliacra. Stâncă măreață care înaintează mult în mare. Trecem prin două porți, în parte dărâmate. Spre uscat deci, au fost clădite ziduri de cetate. În partea cealaltă, țărmul calcaros al mării e oblu ca și zidurile numai că e mai înalt, 30-40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
marinarilor. Aici s-ar fi aflând și fereastra fecioarelor, pe unde s-au aruncat în mare patruzeci de fete creștine, când au cuprins Turcii cetatea. Pe trepte și cărări priporoase, în partea de sud, ajungi până jos. Etaje de peșteri. Stânci calcaroase. Țărmul se încovoaie, alcătuind un fel de golf liniștit. Taliane pescărești. Țărmul priporos împodobit de tufărișuri dese de smochini, care înfloresc de trei ori pe an. Nu coc. Se face din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de golf liniștit. Taliane pescărești. Țărmul priporos împodobit de tufărișuri dese de smochini, care înfloresc de trei ori pe an. Nu coc. Se face din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La nord, de-un verde închis. Acolo subt stâncă bat și mugesc valuri. Delfini se joacă în mare număr în jurul promontoriului întovărășiți de zboruri de pescari, care într-una țipă și se ceartă. La întoarcere pe câmpul bolovănos, zboruri nenumărate de libelule calul dracului minuscule biplane. Popândăi traversează într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se simtă onorată și înduioșată de adâncă mulțămire, mai cu seamă că mărimile lumii veneau să bea apa lor dela Sprudel și Mühobannen. Părea că onoarea apelor se răsfrânge asupra întregei lor existențe; de aceea la marginea târgului, pe multe stânci bine îngrijite, se poate ceti că acolo a stat un Kronprintz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege privind apusurile de soare și contururile munțișorilor. Au rămas nume pe stânci, numele unor oameni care nu priveau nici soare, nici contururi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asupra întregei lor existențe; de aceea la marginea târgului, pe multe stânci bine îngrijite, se poate ceti că acolo a stat un Kronprintz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege privind apusurile de soare și contururile munțișorilor. Au rămas nume pe stânci, numele unor oameni care nu priveau nici soare, nici contururi de munți, ci erau atenți la mizeria lor interioară căreia doctorii îi dădeau un nume latinesc. S-au dus toți și s-au dus toate pe o cale ne-nturnată. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soare, nici contururi de munți, ci erau atenți la mizeria lor interioară căreia doctorii îi dădeau un nume latinesc. S-au dus toți și s-au dus toate pe o cale ne-nturnată. S-au dus ca apele. Se macină și stâncile; trebuie grija necontenită a meșterilor pietrari să adaoge ciment și a altor meșteri care sprijină povârnișurile râpelor, pentru ca să mai rămâie, pe câțiva ani și câteva clipe, pomenirea trecătoare a acelor măriri căzute. Când toate se vor nărui, va fi rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
clipe, pomenirea trecătoare a acelor măriri căzute. Când toate se vor nărui, va fi rămas totuși ceva, o imagine și un fir de lumină într-un vers ori într-o frază a lui Goethe. Goethe nu-i scris pe nici o stâncă. Se pregătește și aici lumea de Crăciun. Mâncare multă pretutindeni, ca și cum n-ar fi de față mustrarea apelor medicinale. În toate casele se aduc brăzișori pentru "Tanenbaum". Se jertfesc animale, paseri și brazi pentru cel care a propovăduit cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drumușoarelor sunt reținute pe alocuri de scoabe mari și bare de fier care le unesc și le rețin. Crăpăturile sunt astupate cu ciment. Oamenii corijează și cred că înfrumusețează opera lui Dumnezeu, în realitate își urmăresc interesul, căci drumușoarele și stâncile și peisagiul fac parte din pânea cea de toate zilele a oamenilor din partea locului. Femeia de care vorbesc, bine îmbrăcată și cu înfățișare de târgoveață onorabilă, după ce adunase uscăturile de pe acel loc viran, tăia cu un fierăstrăiaș de mână crengile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
el e păzitorul care priveghează asupra celor sărmani cu duhul și dă putere celor slabi. "Du-te și te înfățișează pe munte dinaintea Celui-Veșnic. Și iată că Cel-Veșnic trece și dinaintea lui se arată vifor care desrădăcinează munții și sfarmă stâncile. Iar Cel-Veșnic nu e în acel vifor. Iar după vânt pornește cutremur de pământ. Cel-Veșnic nu e în cutremurul de pământ. Și după cutremurul de pământ pojar. Cel-Veșnic nu-i nici în focul pojarului. După foc, un glas ușor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]