8,200 matches
-
secretarului ei literar, Horia Petra-Petrescu. Între membrii comitetului de conducere al Societății se află Iosif Blaga, Gh. Dima, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, iar director artistic este A.P. Bănuț. Horia Petra- Petrescu consideră în Cuvânt înainte (1/1913) că prin mișcare teatrală se înțeleg „toate manifestările culturale cari se dau la manifestații publice: declamări, cântări, concerte, conferențe”. În rubrica intitulată „Cronică” sunt consemnate evenimente cultural-artistice în care sunt angajați artiști români. Conținutul publicațiilor periodice ale momentului este relatat la rubrica „Revista presei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
În rubrica intitulată „Cronică” sunt consemnate evenimente cultural-artistice în care sunt angajați artiști români. Conținutul publicațiilor periodice ale momentului este relatat la rubrica „Revista presei”. Aici se fac anual substanțiale rapoarte de activitate și analize de bilanț, care configurează mișcarea teatrală din Transilvania și reprezintă o prețioasă sursă documentară pentru cercetătorii din domeniu. Alte rubrici: „Piese teatrale vrednice de jucat”, „Greutățile începutului”, „Din autorii dramatici străini”. Se publică versuri de Horia Petra-Petrescu. Proza nu figurează în sumare, în schimb sectorul publicisticii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
periodice ale momentului este relatat la rubrica „Revista presei”. Aici se fac anual substanțiale rapoarte de activitate și analize de bilanț, care configurează mișcarea teatrală din Transilvania și reprezintă o prețioasă sursă documentară pentru cercetătorii din domeniu. Alte rubrici: „Piese teatrale vrednice de jucat”, „Greutățile începutului”, „Din autorii dramatici străini”. Se publică versuri de Horia Petra-Petrescu. Proza nu figurează în sumare, în schimb sectorul publicisticii e mai bine ilustrat. Semnează frecvent Horia Petra-Petrescu, care dă Câteva amintiri despre I.L. Caragiale, pentru ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
1-4/1914). Numărul 1/1914 cuprinde și Jubileul de 25 de ani de activitate literară a lui Caragiale, ca și Starea teatrului românesc înainte de Caragiale, articole aparținând aceluiași publicist. Tot lui îi aparțin un amplu articol intitulat Este mișcarea noastră teatrală un lux?, precum și pledoariile pentru câteva producții dramatice „vrednice de jucat”, printre acestea figurând Conul Leonida față cu reacțiunea și Năpasta de I.L. Caragiale. Virgil Onițiu scrie articolul La chestia teatrului de la țară, Reinhard Strecker se ocupă de jubileul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
I.L. Caragiale. Virgil Onițiu scrie articolul La chestia teatrului de la țară, Reinhard Strecker se ocupă de jubileul lui Richard Wagner, se analizează activitatea de compozitor și dirijor a lui Gh. Dima. Neobositul Horia Petra-Petrescu mai publică textul conferinței Mișcarea noastră teatrală și zbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, un medalion St. O. Iosif și Câteva amintiri, urmat de un alt medalion, Ilarie Chendi. Sunt de reținut și un articol al lui Radu Negură, Teatrul nostru, fragmentele intitulate Din vorbirile lui Iosif
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
pentru anul 1914, precum și un medalion Otto Ludwig. De reținut sunt și Știința, religia și arta - un discurs al prelatului Miron Cristea, Teatrul și cinematograful de Gligore Ion și Regizorul viitorului - o traducere după Gordon Craig. Un repertoriu intitulat Piesele teatrale originale cari au apărut în decursul anilor 1848-1873 (în România) figurează în numărul ultim al R.t. Publicația găzduiește numeroase fragmente traduse și comentate din piesele Wilhelm Tell de Schiller, în tălmăcirea lui St. O. Iosif, și Înainte de răsăritul soarelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289265_a_290594]
-
Fondatorul și directorul "Neamului româneasc": Nicolae Iorga"161. Avînd în vedere toate acestea, evenimentele din 13 martie 1906 erau inevitabile. Iorga și-a intitulat cronica: Lupta pentru limba românească 162. Prin 1906, Iorga a condamnat în mai multe rînduri reprezentațiile teatrale în limba franceză de pe scenele românești; tuna și fulgera împotriva frivolei Madam Flirt 163. Era împotriva frivolității în egală măsură în care condamna adoptarea culturii franceze în locul celei românești. La începutul lui martie, "Obolul" (o societate filantropică din care făceau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Woodrow Wilson cît și cu Nicolae Iorga) erau "oameni ai secolului al XIX-lea" tipici. Toți trei ar fi puși în fața unei lumi diferite de cea dorită sau preconizată de ei pentru omenire. Chiar înainte de Ziua Armistițiului, România a "reintrat" teatral în Războiul Mondial de partea Aliaților, iar generalul Prezan a ordonat Armatei Române să ocupe Transilvania. Cîteva zile mai tîrziu, Germania a cerut armistițiu, și Iorga putea publica un editorial cu titlul: Franța conduce!120. O dată cu pătrunderea armatei române în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fost mituit de Deterding. Iorga a răspuns prompt la această acuzație dînd ziarul în judecată pentru calomnie. Ziarul liberal bucureștean "Viitorul" a luat partea lui Tzigara-Samurcaș în permanentul conflict al acestuia cu Iorga. Iorga a reacționat la aceste articole dîndu-și teatral demisia din postul de rector al Universității București. Chestiunea a fost imediat transferată competenței tribunalului 29. Iorga își amintea cu cuvintele următoare de Crăciunul petrecut în plină criză al anului 1930: "Străzile erau acoperite cu zăpadă, noroi și mizerie. Oamenii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ar trebui să-l vindece pe Goga de ambițiile lui dictatoriale". Iorga știa că Armand Călinescu, în calitate de ministru de Interne era reprezentantul personal al (deci omul) regelui. Iorga l-a avertizat pe Călinescu că "Goga, cu înclinația lui evidentă spre teatral, trebuia ținut în frîu". Iată de ce l-a numit Carol pe Călinescu în guvern și acest lucru era exact ceea ce făcea el. Goga susținea că primul act era scoaterea în afara legii a presei "evreiești". La scurt timp unul după altul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
PRN (Partidul Renașterii Naționale), și, potrivit "Poruncii vremii" , au fost introduse uniforme pentru fiecare funcționar și fiecare profesie. Cum era de așteptat, numai Maniu și Mihalache au refuzat să poarte noile însemne fasciste. Iorga, cu disprețul lui față de asemenea elemente teatrale, s-a opus purtării uniformei, dar Călinescu (fostul lui student) știa cum să-l facă să se alinieze 58. Constituția Corporatistă avea cîteva articole importante. Unul dintre acestea stabilea că membrii guvernului trebuie să fie aleși de rege și că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anilor ’30 a consolidat și a ilustrat puterea discreționară a lui Stalin, iar epurările din anii postbelici serveau unui scop similar În Europa de Est. Procesele din anii ’30 de la Moscova, mai ales cel al lui Nikolai Buharin din 1938, fuseseră inovații teatrale sui generis, șocante prin spectacolul lugubru al unei revoluții care Își devora nu doar copiii, ci și părinții. În schimb, procesele și epurările din deceniile următoare erau cópii nerușinate ale trecutului sovietic (de parcă regimurile-satelit nu meritau nici măcar o aparență de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revolte: față de trecut, față de autoritate, față de personalități și evenimente de interes public. În variantele sale mai inteligente, disprețul pentru gravitatea tradiției se inspira din valul de satiră politică declanșat cu aproape două decenii În urmă de tinerii britanici dezabuzați: revista teatrală Beyond the Fringe, emisiunea nocturnă That Was the Week That Was de la BBC și săptămânalul Private Eye. Exploatând creșterea publicului de televiziune și reculul constant al cenzurii de stat, Monty Python și epigonii săi Îmbinau abil farsa, remarcile porcoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au arestat Cortes. Într-o mișcare bine coordonată, generalul Jaime Milans del Bosch, comandant al trupelor militare din Valencia, a declarat starea de urgență, cerându-i regelui să dizolve parlamentul și să instaleze un guvern militar. Analizate astăzi, acțiunile par teatrale și bâjbâite, dar Tejero și Milans del Bosch aveau de partea lor tradiția și precedentul. Mai mult, parlamentul Însuși (sau variile partide politice și simpatizanții lor) nu putea face mare lucru pentru a bloca o lovitură de stat militară, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
distanțat de complicitatea roman-cosmopolitană a predecesorilor săi cu modernitatea, secularismul și compromisul. El a dus o campanie elaborată de apariții internaționale - spectacole atent coregrafiate În vaste spații deschise, cu crucifixe supradimensionate și un arsenal Întreg de lumini, sunet și pauze teatrale. Era un Mare Papă care ducea Credința În lume: În Brazilia, Mexic, Statele Unite, Filipine, În Italia, Franța și Spania, dar mai ales În Polonia. Abandonând precauta Ostpolitik a predecesorilor săi, Ioan Paul al II-lea a ajuns pe 2 iunie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii ’70, Însă de data aceasta avea la dispoziție chiar mai puține opțiuni. Faptul că opoziția fusese trecută În ilegalitate nu Însemna că se evaporase. Publicațiile clandestine au continuat să apară, tot așa cum au continuat și prelegerile, discuțiile, reprezentațiile teatrale și alte manifestări Împotriva regimului. Deși interzisă, Solidaritatea a continuat să existe În umbră, În special după eliberarea din Închisoare a celui mai cunoscut purtător de cuvânt al său, Lech Wa³êsa, În noiembrie 1982 (și după ce, În anul următor, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
coregrafului american William Forsythe pentru un public german entuziast), subvențiile pentru artă În Franța aveau ca scop conservarea și etalarea tezaurului național: celebra exception culturelle. Era un adevăr general acceptat că marea cultură păstra În Franța o funcție pedagogică; canonul teatral, mai ales, era inculcat sistematic prin programa națională de Învățământ. Jane Brown, directoarea unei școli londoneze care le-a interzis elevilor În 1993 să meargă cu clasa la reprezentația piesei Romeo și Julieta (pe motiv că piesa este politic incorectă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
hotărăsc să intre în grevă, sprijinindu-se pe autoritatea Societății pentru Protecția Animalelor (O tragicomedie în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
grevă, sprijinindu-se pe autoritatea Societății pentru Protecția Animalelor (O tragicomedie în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele versificate în care predomină șarja lexicală. Se distinge dintre acestea Romeo și Julieta la Mizil (1907), poveste a unor intrigi amoroase și electorale pline de pitoresc dintr-o urbe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
a umple un gol în „beletristica acestui oraș”, inițiatorii publicației se declară „tradiționaliști” și îi iau drept călăuze pe scriitorii marcanți ai celor „trei mari orientări tradiționaliste: sămănătorism, poporanism, ortodoxism” (În loc de program). Rubricile obișnuite sunt „Carnet dobrogean”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Ateneul popular”, „Cronica științifică”, „Reviste, ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu Georgescu, T. Moisescu, Dimitrie Batova, George Danubia (George Dan), Boris N. Deșliu ș.a., iar proză scriu Mircea Mărdărescu, Simeon Dumitriu, Dorin Moisescu, P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
simte o inadecvare a decorativismului lui Loghi la pânza de mari dimensiuni. "Zugrav de firme pe pânză și de decoruri pentru culise, domnul Loghi sau Kimon, nu putem distinge, dă tabloului pe care îl crede cel mai genial, o înfățișare teatrală. Rama uriașă se odihnește pe o scenă cât tabloul de mare, construită cu toată arta secession-ului de tâmplărie. La fiece ramă prisosește o bucată pe care autorul a scris oarece, în latinește sau în elinește, cu pirogravură. La confecționarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ies din spectrul naturalului pentru că Loghi pare să rupă contractul mimetic, pentru a transforma suprafața pânzei în multicolorul unei aripi de fluture, utilizând un albastru turcoaz, un galben șofran, tonuri de mov și de roz, auriu sau verde, un ecleraj teatral și elegant în același timp. Nu fără maliție, criticul Bachelin sugerează și similitudinea cu lenjeria intimă "a frufruurilor multicolore, a jupoanelor elegante și a desuurilor parfumate dezvelite cu cochetărie" a damelor de consumație. Din accentele coloristice rezidă o exuberanță particulară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
manieră literaturizantă care se constituie, pe un alt versant, ca o trăsătură simbolistă, în măsura în care pictorul încearcă să redea situații emblematice, decupaje ale unei coregrafii hieratice. "D-sa pictează cu predilecție scene din povești cu zâne clorotice, feți frumoși cu gesturi teatrale, convenționale, ce-și plimbă spleen-ul într-un mediu, tot teatral conceput, cu lacuri, lună, nori, stânci, castele etc. Fauna și flora din tablourile d-sale au un caracter nedeterminat în corelațiile lor de volum, formă și culoare, probabil ca să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
trăsătură simbolistă, în măsura în care pictorul încearcă să redea situații emblematice, decupaje ale unei coregrafii hieratice. "D-sa pictează cu predilecție scene din povești cu zâne clorotice, feți frumoși cu gesturi teatrale, convenționale, ce-și plimbă spleen-ul într-un mediu, tot teatral conceput, cu lacuri, lună, nori, stânci, castele etc. Fauna și flora din tablourile d-sale au un caracter nedeterminat în corelațiile lor de volum, formă și culoare, probabil ca să mărească impresia lucrului supranatural"433. Kimon Loghi este analizat ca un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ritualizează cele mai simple gesturi, prinzându-le într-un medalion de armonie și solemnitate, precum într-o serie de picturi decorative ale lui Puvis de Chavannes, spre exemplu, Sorbona (1886-1887), decorul amfiteatrului mare de la Sorbona, apropiind pictura de un decor teatral. Așa cum remarcă și Rodolphe Rapetti, acesta reușește să realizeze integrarea conceptului de planeitate murală în tablou: "este evident că aceasta merge în sensul unei estetici personale, dizolvând frontierele între aceste două categorii, producând nediferențierea printr-un transfer în pictura de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]