10,007 matches
-
însă care nu contravin legilor naturii (9, p. 18). Toate acestea se înțeleg și se deprind mai ales în contactul direct cu viața, cu realitatea simplă adevăratul educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru el spinii din trandafiri (8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
respect și ar fi o mare greșală să cerem copiilor comportare de adulți dar și să tolerăm adulților comportare de copii. Îmi amintesc de un foarte vechi cântec, plin de înțelepciune, care spunea cam așa: „Copilule, nu căuta zadarnic primăvara trandafiri, căci nu vei găsi. Mai târziu vor fi pretutindeni. Primăvara culege ghiocei și viorele care mai târziu nu vor mai fi”. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Granița Tinerețea mea am trăit-o în condiții severe, cu multă muncă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu toate animalele. El a umblat vreme îndelungată pe planeta noastră, prin nisip, pe stânci și prin zăpezi, până când, într-un sfârșit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, duc spre oameni. Bună ziua, spuse el. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriți. Bună ziua, ziseră trandafirii. Micul prinț îi privi. Toți erau aidoma cu floarea lui. Cine sunteți? Noi suntem trandafiri, ziseră trandafirii. Vai! făcu micul prinț. Și se simțea foarte nefericit. Floarea lui îi povestise că era, în univers, singura în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
a umblat vreme îndelungată pe planeta noastră, prin nisip, pe stânci și prin zăpezi, până când, într-un sfârșit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, duc spre oameni. Bună ziua, spuse el. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriți. Bună ziua, ziseră trandafirii. Micul prinț îi privi. Toți erau aidoma cu floarea lui. Cine sunteți? Noi suntem trandafiri, ziseră trandafirii. Vai! făcu micul prinț. Și se simțea foarte nefericit. Floarea lui îi povestise că era, în univers, singura în felul ei. Și iată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
într-un sfârșit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, duc spre oameni. Bună ziua, spuse el. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriți. Bună ziua, ziseră trandafirii. Micul prinț îi privi. Toți erau aidoma cu floarea lui. Cine sunteți? Noi suntem trandafiri, ziseră trandafirii. Vai! făcu micul prinț. Și se simțea foarte nefericit. Floarea lui îi povestise că era, în univers, singura în felul ei. Și iată că se mai aflau aici cinci mii, toate semănând cu ea, într-o singură grădină
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sfârșit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, duc spre oameni. Bună ziua, spuse el. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriți. Bună ziua, ziseră trandafirii. Micul prinț îi privi. Toți erau aidoma cu floarea lui. Cine sunteți? Noi suntem trandafiri, ziseră trandafirii. Vai! făcu micul prinț. Și se simțea foarte nefericit. Floarea lui îi povestise că era, în univers, singura în felul ei. Și iată că se mai aflau aici cinci mii, toate semănând cu ea, într-o singură grădină! Aici însă
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten, îmblânzește-mă! Du-te să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ți iei rămas bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să mai vezi o dată trandafirii. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. Întoarce-te apoi la mine, să-ți iei rămas bun, iar eu îți voi dărui o taină. Micul prinț se duse să mai vadă o dată trandafirii. Voi nu semănați întru nimic cu floarea mea, voi încă nu sunteți nimic, le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit, precum nici voi n-ați îmblânzit pe nimeni. Sunteți așa cum era și vulpea mea. Nu era decât
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
știa. Și tot așa va vedea o femeie pe soțul ei, care este unic în felul său, deși în jur sunt sute de mii de alți bărbați, care însă pentru ea, nu au nici o valoare, la fel ca miile de trandafiri din grădina descoperită de Micul Prinț. Se poate merge mai departe cu înțelegerea, la copiii noștri care și ei sunt pentru noi unici în lume, în ciuda existenței în jur a sute de mii de copii, chiar în cazul copiilor adoptați
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
parte a lor copiate după modelele europene. Țelul continua să rămînă instituirea unei administrații eficiente condusă de birocrați cinstiți devotați slujirii intereselor statului. Scopurile generale erau stabilite în primul mare document al perioadei reformelor, decretul imperial intitulat Gülhane (Grădina de trandafiri) din noiembrie 1839. Fiind în esență o declarație de intenții, acest document promitea instalarea unui guvern bazat pe garantarea siguranței vieții, a onoarei și proprietății, a egalității în fața legii și a unui sistem de impozitare echitabil. O echipă de oameni
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
vizualizare a liceului. Uneori îmi apropii mâinile și le lipesc de zidul rece, mereu rece dar prietenos și sincer. Și acum străbat cu plăcere drumul bătătorit de la faleză pe Karl Marx, azi Bulevardul Independenței, în parfumul și ambianța tufelor de trandafiri albi și galbeni. Cred că este mirosul cu care pot asocia acei ani frumoși și generoși. Vara lui ’80 a adus câteva schimbări semnificative și mi-a lăsat sufletul adolescentin oarecum pustiit și ușor rătăcit. În vara aceea colegii greci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
onoare. Eu am ales Iași, ei au studiat în București, viața ne-a ordonat cumva alegerile, iar acestea au stabilit perspectivele. Au rămas amintirile, dulci amintiri în acorduri de „Andante, andante” din repertoriul formației ABBA și parfumul acela discret de trandafiri albi și galbeni în amestec cu mirosul și tăcerea Dunării. Restul e doar uitare, o dulce uitare. VI. Doamne, tineri mai eram Vara lui ’83 și admiterea la facultate mi-au consumat ceva din potențialul capacităților intrinseci, viața oferindu-mi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și ciulin. Există câteva locuri speciale în inima mamei pe care le vizităm, le revedem, ori de câte ori revenim în Brăila. Mă gândesc aici la centrul vechi al orașului, faleza Dunării, liceul care-i produce atâta nostalgie, Bulevardul „Karl Marx” înțesat de trandafiri, tei și salcâmi, Grădina Mare și, nu în ultimul rând, cimitirul nostru de cartier, Sfântul Mina. Fiecare loc are povestea sa, însă două repere rămân sacre în sufletul mamei mele, cimitirul și clădirea liceului de pe faleza Dunării. Prin ochii mei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
așteptat de bătrâni, dar în special de tineretul satului. Cu săptămâni înainte, băieții de însurătoare rezervau lăutari ca în acea seară să și aleagă sortita. Cea mai mare plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
într-o duminică frumoasă de august, aproape de Sfânta Maria, am vizitat mănăstirea Probota. Împrejmuită de un zid măreț, care parcă ocrotește în brațele sale sfântul locaș, biserica ne-a întâmpinat ca o mireasă. Călcând sfioși pe aleea pietruită, înconjurată de trandafiri parfumați ca de catifea și de covoare de iarbă verde, am intrat în biserică. Aici era o lume nouă: mirosul de smirnă și de busuioc însuflețea picturile, chipurile sfinților spunându-ne prin priviri că aici e casa Lui Dumnezeu. După
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
glas de femei și fețe Încrețite de babe, dar cu superbe echipaje cu cai negri sau bălani, după pofta mușteriului, mândria ora șului și uimirea musafirului european: m-am nimerit, mai acum cincisprezece ani, cu o blondă cu obrajii de trandafiri, În ultima caretă, de nunți și Înmormântări, mânată de bătrânul birjar poreclit, nu știu de ce, „Christos“, care știa să-mi spună atât de multe despre „Flora“ și despre „Enescu“, cu salonașele lor intime pentru domnii și cucoanele en mal d
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii române de G. Călinescu. și am tresărit, ca mai toți contemporanii mei de atunci, În fața femeilor stil 1900-1910, voalate și cu rochii lungi până-n călcâie, abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tiș a Măriucăi; pierdere după care vezi bine că m-am refăcut curând, ea Însă nici astăzi, după cincisprezece ani. Neli era o apariție de lumină blondă, cu părul ei de cel mai pur blond cendré și cu obrajii de trandafiri și buzele roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peste șervețelele cu semnăturile unor Hemingway sau contele de Luxembourg și melancolizau la vremurile bune de odinioară, iar domnul Arvinte scotea dintr-o cutie de pantofi de sub pat note de plată cu chifle, halbe de bere și mici de la Parcul Trandafirilor și i se umezeau ochii. Pe una dintre note, și anume pe aceea de la restaurantul Cișmigiu, unde a dus-o o singură dată pe Gina cea mofturoasă de la biroul Cadre, domnul Arvinte a citit o însemnare ciudată. După cele opt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să apună, mama îi spuse: Copilul meu, știi că mâine este Sărbătoarea Maicii Domnului, și că va trebui să faci un dar mai frumos Maicii noastre cerești? - Și ce lucru trebuie să-i dau? întrebă copilul. Vrei să-i dau trandafirul frumos ce ne umple casa de un plăcut miros? - Delicat gând, fiul meu, însă Prea sfânta Fecioară vrea un dar și mai frumos. - Ei bine, vrei să-i jertfesc pasărea din colivie, ce ne cântă așa de plăcut? - Nu, dragul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a o încredința Mariei pentru ca ea să o păstreze curată și frumoasă. A doua zi, mama își vede copilul stând îngenuncheat la picioarele icoanei Maicii Domnului și spunând cu glas tare: „Maica mea cerească, eu am voit să-ți dau trandafirul meu, pasărea frumoasă și chiar hainele mele cele bune, însă mama nu a voit. Tu îmi ceri inima, eu ți-o dau toată, o pun în mâinile tale. Tu să o prezinți lui Isus, să o păstrezi curată, nevinovată și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu numele lui Ion Săracu. Pe el se afla un buchet de flori - nu flori de câmp, ci trandafiri. Încă proaspeți, iar ziua era caniculară, nu trecuse mult timp de când fuseseră lăsați acolo. Cu puțin înaintea noastră, pe la mormântul lui trecuse cineva. Dar cine? În mijlocul cimitirului era o căsuță de beton. Cineva scrisese pe perete cu vopsea roșie: „Căpușe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alta, ci așa cotropită de spaime cum mă simțeam, numai nevoia mea prostească de a pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine le-am povestit celorlalți din cercul nostru intim despre trandafirii de pe mormânt și despre căsuța cu femeia legată. Dar despre câini și cireșe am tăcut amândoi fără a ne fi vorbit mai înainte. Iar buruienile le-am trecut sub tăcere numai eu, așa cum mă obișnuisem s-o fac încă mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de cer? Spune-mi frate-al meu și mie În a câta galaxie Te-ai oprit, sălaș să ai La conacul tău din Rai? Stai în grădina cu flori Toată noaptea, până-n zori, Stai pe bancă și respiri Parfumul de trandafiri. Dară gândul nu te lasă Se-ntoarce mereu acasă Furișându-se tiptil La nevastă și copil. Restul timpului ce faci? Ai prieteni, ai ortaci Și îngeri frumoși și draci Cum din păcate mai sunt O mulțime pe pământ? Dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]