9,812 matches
-
acestei facultăți, în caz de urgență, rămânea totuși de dovedit. Pe moment, uitase de Ashargin. Periculoasă omisiune. Remarca directă făcută de Enro referitoare la femei, era prea mult pentru sistemul nervos instabil: Inima-și acceleră bătăile, genunchii începură să-i tremure și mușchii să-i freamăte. Se clătină și ar fi căzut dacă dictatorul nu ar fi făcut semn femeilor. Gosseyn întrevăzu mișcarea în mod marginal. O secundă după aceea, niște mâini puternice îl susțineau. Când fu din nou în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva de văzut. - Perfect, domniță. Ăsta ți-e sfârșitul. Femeia era pierdută. - Cred, zise ea tremurând, că Discipolul vrea să vadă în ce măsură poți să te aperi. Ea îl privi imploratoare. Aceeași întrebare și-o punea și Gosseyn cu aceeași îngrijorare. Vru s-o liniștească, dar se abținu. Nu avea de gând deloc să îl lase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru Gosseyn așteptarea se sfârșise. Jurig, în explozia lui, îi arătase soluția. Își dădu seama că tremura. Știa ce avea de făcut. Discipolul însuși îi va furniza soluția la momentul oportun. Nu era de mirare că Leej nu voise să accepte previziunea ei, a gesturilor ulterioare ale lui Gosseyn. În aparență nu spuneau nimic. - Crac! Un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-l mai văzu nimeni, se transportă în pădure. Leej, la trei metri, era aproape în fața lui. Tresări când apăru și bâigui ceva de neînțeles. Urmărea pe fața ei momentul în care-și va veni în fire. Nu așteptă mult. Ea tremura, dar nu de excitare. Ochii umezi se luminară și se înviorară. Îi prinse brațul cu degete tremurătoare. - Repede, zise ea, pe-acolo. Va trece aerulota mea. - Ce va trece? zise Gosseyn. Dar ea plecase deja, părând să nu-l audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui sări dinaintea unor noi aspecte ale situației. Își puse o serie rapidă de întrebări vitale. În momentul în care cunoscu faptele, se similariză în compania lui Yanar în sala de control și nu-l scăpă o clipă, în vreme ce acesta tremurând, scotea hărți și îi arăta cercul mare cu o rază de 50 de kilometri descris de navă în jurul insulei Discipolului. Gosseyn modifică direcția spre insula Crest, la câteva sute de kilometri la nord vest. Apoi se răsuci pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nici cel mai mic simț critic, cel puțin din punct de vedere științific. Prezicătorii își fondau știința pe insulele lor. Așadar, în naivitatea lor, admiteau chiar afirmațiile Discipolului. - Leej! Gosseyn vorbi fără să se uite la ea. - Da, zise ea, tremurând. - L-ai văzut vreodată pe Discipol ca om. și fără machiaj? întrebă el sarcastic. - Nu. - Știi pe cineva care l-a văzut? - O, da! Yanar, și încă mulți alții. El a mai crescut de când era copil, să știi. Îi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Unu, doi, trei", numără el cu siguranță: și fără să mai aștepte, o similariză în spațiul strâmt cu formă de umră. Izbucni o flacără mai albă decât soarele. Materia obscură o absorbi fără efort. Înghiți până la ultimul watt și rezistă, tremurând puțin, dar fără probleme. Rezista. Discipolul spuse atunci: - Se pare că ajungem la un impas. Această realitate se impunea și pentru Gosseyn, prea lămurit de propriile deficiențe. Fără să arate, Gilbert Gos-seyn era ridicol de vulnerabil. O descărcare neașteptată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
superi, zise Gosseyn, dacă răspund la această întrebare mai târziu? Tocmai am luat o hotărâre într-o anumită chestiune. Leej dirija nava aeriană în noapte. Se făcea și mai palidă pe măsură ce asculta instrucțiunile. - Nu cred că ai dreptul, zise ea, tremurând, să-mi ceri să fac asta. Gosseyn zise: - Aș vrea să-ți pun o întrebare. - Da? - Când erai în temniță cu Jurig ce s-ar fi întâmplat dacă mă omora? Discipolul te-ar fi salvat? - Nu, nu eram decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
privi mâinile și corpul. Mâinile-i erau firave, osoase corpul slab și îmbrăcat în uniforma de stat major al Celui Mai Mare Imperiu. Ashargin! Atât de acută fu senzația încât Gosseyn simți cum corpul pe care-l ocupa începu să tremure și să se contracteze. Cu prețul unui efort, anihila această slăbiciune, dar era copleșit de deznădejde gândindu-se la propriul corp, de acolo, din sala de pilotaj al lui Y 381 907. Zăcea, probabil, inert. În acest moment, Oreldon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Privi în jur cu ochii tulburi și, încet, începu să se obișnuiască. Încet, fiindcă nu era propriul său sistem nervos, perfect antrenat pe care se străduia să-l stăpânească. Dar n-avea importanță, creierul i se limpezi și nu mai tremură. După un minut, deși valurile de slăbiciune nu-și încetară pulsațiile, realiză ce anume făcea Ashargin când îl copleșise. Mergea cu un grup de amirali ai flotei. Îi văzu dinainte-i. Doi dintre ei se opriseră și-l priveau. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Ashargin. Printre care și ignorarea ordinelor directe ale lui Enro însuși. Ca și săptămâna trecută, ușa culoarului nu era închisă cu cheia. Trecea o femeie cu o găleată. Gosseyn trase ușa după el și făcu un semn femeii. Ea tremură, îa vederea uniformei fără îndoială, nefiind obișnuită să fie luată în seamă de un ofițer. - Da, domnule, îngăimă. Apartamentul doamnei Ni-rena, domnule? Două etaje mai jos. Numele este scris pe ușa apartamentului. Ajunse acolo fără să se întâmple nici un obstacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Când noaptea cea neagră își lasă cortina, Când soarele însângerat își stinge lumina, Când bolta cerească se umple de stele, Apari Tu,Luceafărul inimii mele. Cobori încet de sus și-mi pătrunzi în gând Iar sufletu-mi tresare,de necunoscut tremurând Căci ziua întreagă de doru-ti suspinând Te lasă să-l veghezi,Tu înger blând. Venit-ai de sus din înaltul ceresc Să mă înveți pe mine cum să iubesc Să am sentimente,cum n-am mai avut Mă mistu-i de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93443]
-
convulsii febrile, infecție acută de căi respiratorii superioare în nopțile de iarnă era foarte frig focul din sobă nu prididea, mama așeza câte zece cearceafuri albe imaculate peste mine, din tălpi până în vârful nasului dar nu îmi erau de ajuns, tremuram prin visele mele, pe unde vedeam uneori un prinț urcând o cărare, pe atunci nu știam că ești tu, nu știam că prințul acela cu ochi căprui mari, de copil poartă un nume. oh, ce calde sunt păturile cu care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru soți, ajută-l pe soțul tău să treacă din sufletul lui în sufletul tău, pe podețul de lemn mâncat de cari, prinde-i brațul slab, trage-l de partea ta, strânge-l în brațe, fii el. șase deasupra: pământul tremură, nu intra în panică, cheamă-ți armatele de dragoni aurii, pe care le-ai hrănit trei ani în munți și nu le-ai aruncat până acum în luptă, mângâie fiecare din cei o mie de dragoni adolescenți pe bot cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
momentul în care la poarta ta se va prezenta un con ducător vremelnic cu asemenea întrebări, pe care le va scoate dintr-o borsetă care nu se remarcă ușor. șase în al patrulea loc: coapsele tale sunt jupuite, picioarele tale tremură. mergi și scaldă te în lacul kanas, în portocalia lui după amiază, lasă furnicile albe să umble pe coapsele tale, lasă tigrul qilin să te lingă tămăduitor. ai muncit prea mult, dar te refaci într-un timp foarte scurt. remușcările
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
răvașele celor zece zile împreună. apa îngheață în stropitoarea ta de petunii magice, apa fierbe în furtunul tău de udat trifoi cu cinci foi. apa ta, băută de când v-ați despărțit, se întoarce în izvoarele muntelui-sacru-al rugilor-celorcare-călătoresc. apa lacului kanas tremură, într-o elegie. șase deasupra: după ce a vibrat o vreme săgeata galbenă, înfiptă în pridvorul tău, vezi, în răsărit, un costu maș roșu, de sărbătoare, care se apropie de grădina suspendată a dragostei tale, în el trebuie că este trupul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița de piatră cu pereții plini de oase. − Nu cred în fantome, nu există fantome, își făcu ea curaj și leșină. Afară, ceilalți copii din grup mai aveau ceva timp să mănânce, să bea, să se ducă la baie
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
mele, se hotărî să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne vesti stupid: "Bine, o să vă spun mâine domnului profesor!" Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul cu-rat, copacii lăsau umbre lichide. Argeșul tremura sprinten, luminând argintiu pietricelele. Atmosfera poetică, amândoi singuri, abia scoțând câte o vorbă. Ne simțeam aproape. Și atunci un regret m-a chinuit: n-o cunoșteam mai bine ca să am curajul unei sărutări. După cum se vede, pe atunci aveam gustul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum un păzitor și-ar păzi porcii. Când se convingea că nimeni nu-l mai stingherește, chema un lăutar și punea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
momente grave, cu toate intențiile bune și emoția sinceră, te manifestezi invers de cum ar trebui. Mă întreb iar dacă îi plăcea natura. O duceam, în entuziasmul meu, pretutindeni după mine, pe dealuri, prin păduri, pe munți, la mare, exclamam, țipam, tremuram de plăcere sau eram melancolic când, imperial, se cobora soarele să se culce. Îmi întrerupeam extazul nu-mai pentru a întreba: "Nu e așa că e frumos?" Și mi se răspundea identic: "Da!" Cum pot să știu, așadar, întrucît îi plăceau aceste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
case străine, în camere necunoscute, în mijlocul naturii sau profitând de întuneric, în preajma cunoștințelor. N-a avut amorul nici o practică pe care Irina să n-o cunoască și la care să nu se preteze. N-am văzut-o numai umilită, ci tremurând, plîn-gînd. În vreun tren, alături de mine, în noapte, tresărea când îmi lune-ca mâna pe toată pielea caldă. Dar cu toate momentele aceste ascuțite, n-aș fi renunțat pentru ele la vreun bilet de concert. Dânsa mărturisea că nu asta o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dânsa, nici sa încep cu alta, și, fiind zilnic sub influența mea, s-ar fi crezut fericită așa. A făcut tot posibilul și a mai rămas câteva zile după plecarea alor ei. Apoi am condus-o până la o stație intermediară. Tremurând toată de deznădejde, strîngîndu-se lângă mine convulsiv, în întunericul vagonului îmi lua mâna și mi-o săruta în neștire. Și, la despărțire, sub lumina felinarului din gara umilă de provincie, am văzut-o cu obrazul ud de lacrimi, cu cearcăne
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe un bețișor de abanos, la capăt cu un funduleț de mătase. Am râs nebunește la imaginea grotescă. Mă rezimasem de o stâncă, și de aș fi fost Pantagruel, aș fi dărâmat dealul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pat cu o bomboană... Irina, lângă mine, citește ce scriu. O amuză. E bună, așa de bună cum nu se mai poate. O simt caldă. Dar sunt chinuit. Pe vapor mi-am găsit dezlegarea. Cu Irina alături, singuri în noapte, tremurând sub frig, am plâns împreună. Și ne întrebam: Nu e așa că suntem fericiți?" Am plâns mult, pentru durerile de odinioară și pentru cele ce au să vină. Pe cer, din toate părțile, cădeau stele... I-am spus că mi-e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]