9,583 matches
-
el a spus: — Mă auzi? Din nou tăcere. Apoi, el a spus: Presupun că mulțumesc este cel mai important lucru pe care trebuie să-l spun. Ai fost foarte bună cu mine. A urmat o parte foarte sentimentală. Glasul îi tremura și începu să devină incoerent. O mare parte n-am înțeles; pe urmă a început să facă aluzie la un secret pe care-l păstrase față de ea, o poveste cu un restaurant pe care nu i-o explicase niciodată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
De jur-împrejurul ei copacii gemeau trosneau și foșnau în timp ce furtuna își dezlănțuia rafalele sălbatice, imprevizibile. Spre marea ei surprindere, ușa capelei era deschisă și o lumină pâlpâia înăuntru. Două lumânări ardeau pe altar. Fuseseră aprinse recent, deși capela însăși părea goală. Tremurând violent - pe jumătate de frig, pe jumătate de spaimă -, înaintă repede pe interval și deschise împingând o ușă mică, de stejar, care dădea spre o serie de trepte de piatră abrupte. Erau treptele care coborau spre criptele familiei, unde fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pat. Cuprins de o neliniște bolnăvicioasă, Michael se întoarse și o găsi stând în ușă în spatele lui, cu o expresie stranie pe față. — Repede, spuse el. Trebuie să intrăm în camera lui Roddy. — Prea târziu. Tocmai vin de acolo. Îi tremura glasul. Vino să vezi. Nu era o priveliște plăcută. Roddy zăcea în vârful patului, gol și nemișcat. Fusese acoperit din creștet până în tălpi cu vopsea aurie și era probabil mort de două, trei ore. — Presupun că s-a sufocat, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
obiecte de prim-ajutor, își aminti, care mai erau probabil în camera unde fusese găsit cadavrul lui Henry. Nu-i trebuia decât un minut sau două ca să le ia, dar dintr-un motiv oarecare, perspectiva asta o neliniștea. Se pomeni tremurând în timp ce parcurgea coridoarele și urca la al doilea etaj al casei, avu presentimentul că începuse să retrăiască evenimentele nopții precedente, impresie întărită în clipa când dădu ultimul colț și auzi sunetul televizorului, pus pe știrile de la ora unu. Deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de liliac, străduindu-mă concomitent să nu distrug mașina extrem de scumpă a altcuiva. Superbă viață! Exact cum o visasem. Am reușit să las mașina la garajul Mirandei și câinele În brațele portarului fără vreun incident neplăcut, dar mâinile Încă Îmi tremurau atunci când m-am urcat În mașina de serviciu, cu șofer, care mă urmase prin tot orașul. Șoferul mi-a aruncat o privire plină de simpatie și a făcut o remarcă Înțelegătoare cu privire la dificultatea de a conduce o mașină cu cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
găsesc cățelușa prin apartamentul ei cu optsprezece camere, să manevrez schimbătorul acela de viteze ca să scot mașina din parcare și să-mi croiesc drum prin cele vreo douăzeci de intersecții Înapoi la birou. — Bineînțeles, Miranda. Cincisprezece minute. Am Început să tremur din nou când am ieșit din biroul ei și m-am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și simplu și să fac infarct la Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luni Într-o săptămână. Ceea ce Îmi lăsa ceva mai mult de opt zile ca să găsesc și să mobilez un apartament Într-una dintre cele mai demente piețe imobiliare din lume. Am Închis telefonul și m-am trântit pe canapea. Îmi tremurau mâinile și am scăpat receptorul pe covor. O săptămână. Aveam la dispoziție o săptămână ca să-mi Încep munca În postul pe care Îl acceptasem, acela de asistentă a Mirandei Priestly. Ei, dar stai așa! Uite ce mă deranjase de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
momentul În care mașina a tras În fața clădirii. Am amenințat că sparg ușile turnante dacă Eduardo nu mă lasă să trec fără spectacol. Când am ajuns la etajul nostru, transpirația Îmi trecuse deja prin bluză. Mâinile au Început să-mi tremure când am intrat În biroul nostru și discursul pregătit cu grijă (Bună, Miranda. Mă simt bine, mulțumesc de Întrebare. Tu ce mai faci? Uite ce e, voiam doar să te anunț că am Încercat foarte serios să găsesc magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai durează mult și... — Te-am sunat ca să-ți spun că vreau masa de prânz și o vreau acum. Nu prea e loc de nuanțe subtile. EMILY-ÎMI-VREAU-MASA-DE-PRÎNZ. ACUM! Și cu asta mi-a Închis telefonul În nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut scăpa mai repede nici dacă mi-ar fi luat foc. Sebastian, care părea gata să leșine din cauza celor petrecute, s-a aplecat imediat, a ridicat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simțit chiar vinovată pentru că nu-l plăceam. — Bună dimineața, domnule Tomlinson. Ce vă aduce aici atât de devreme? l-am Întrebat eu.Vă informez cu părere de rău că Miranda nu a venit Încă. A chicotit, iar nasul i-a tremurat ca unui rozător. — Da, da, nu vine decât după prânz, cred. Andy, a trecut prea mult timp de când noi doi am stat de vorbă. Spune-i tu domnului T: Cum merg lucrurile? — Stați să iau lucrurile astea, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am obținut chiar eu confirmarea și sunt sigură. Te așteaptă cu plăcere. OK. Îți urez un zbor plăcut. Da, am confirmarea. Îl trimit chiar acum prin fax. OK. La revedere. A pus receptorul În furcă și am avut impresia că tremură. — De ce nu pricepe femeia asta? I‑am spus că ora ei la coafor și cosmeticiană e confirmată. Și pe urmă i‑am spus din nou. De ce trebuie să i‑o tot repet de cincizeci de ori? Și știi ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi terminat, dar, ca de obicei, instinctul meu a dat greș. — Alooo? E cineva acolo? Procesul de conectare a unui telefon e cumva prea dificil pentru amândouă asistentele mele? — Nu, Miranda, bineînțeles că nu. Îmi pare rău, dar... Vocea Îmi tremura puțin, nu reușeam defel să mi‑o controlez cu totul. —... dar nu prea reușim să Îl găsim pe domnul Lagerfeld. Am sunat deja În cel puțin opt... Nu prea reușim să Îl găsim? m‑a maimuțărit ea batjocoritor, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
peste umerii ei, În așa fel Încât au rămas la vedere numai buclele negre. — Ce se petrece aici? a Întrebat Lily cu voce răgușită, străduindu‑se să‑și mențină ochii deschiși. S‑a Întors și m‑a văzut pe mine tremurând de furie În pragul ușii, pe Alex În diversele lui posturi de autoritate masculină și pe Băiatul Ciudățoi care se precipita să‑și lege șireturile adidașilor lui Diadora albastru cu galben‑canar, ca să iasă dracului de acolo Înainte ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
măsură să mă ajute. Tâmpita asta pe care mi‑a trimis‑o e retardată mintal. Privirea mi s‑a Îndreptat spre fata cea tristă care se ascundea În hol, cu o Înfățișare la fel de Înspăimântată ca un hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și se chinuia să nu izbucnească În plâns. Am presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a continuat să tremure. M‑am uitat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hamster Încolțit, și care tremura din toate Încheieturile și se chinuia să nu izbucnească În plâns. Am presupus că Înțelege englezește, așa că i‑am aruncat privirea cea mai Încărcată de simpatie de care eram capabilă, dar ea a continuat să tremure. M‑am uitat prin cameră și m‑am străduit cu disperare să țin minte tot ce turuise Miranda. — E‑n regulă, am zis eu În direcția aproximativă de unde Îi auzisem vocea - dincolo de varianta ceva mai mică a unui pian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
totdeauna. Asta‑i tot. Am plecat În zbor pe coridor, mai repede decât fugisem vreodată pe tocuri și am deschis celularul Înainte de a ajunge În camera mea. A fost aproape imposibil să formez numărul lui Briget, așa de tare Îmi tremurau mâinile, dar am reușit cumva să Îl formez până la urmă. A răspuns una dintre asistentele ei. — O vreau pe Briget! am urlat eu, iar vocea mi‑a sunat răgușit. Unde e? Unde e? Vreau să vorbesc cu ea. Acum! Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Început eu, iar vocea mi‑a reverberat În propriile urechi. Nu Îmi dau seama dacă era din cauza microfonului sau din cauza sângelui care Îmi vâjâia În cap, dar nu conta. Singurul lucru pe care mi‑l amintesc cu claritate este că tremuram incontrolabil. — Numele meu e Andrea Sachs și sunt asistenta Mi... ăă, lucrez la Runway. Din păcate, Miranda, ăă, doamna Priestly a trebuit să plece pentru moment, dar aș dori să primesc acest premiu În numele domniei sale. Și, firește, În numele tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cum se numea consiliul sau președintele lui - tuturor celor prezenți pentru, ăă, această mare onoare. Știu că vorbesc În numele tuturor celor de la revistă atunci când spun că suntem cu toții onorați. Tâmpită ce eram! Mă bâlbâiam, trăgeam Întruna la „ăă...“‑uri și tremuram din toate Încheieturile și Începusem să devin deja conștientă că mulțimea Începuse să se agite. Fără un alt cuvânt, am coborât de o manieră cât mai demnă de pe podium și abia după ce am ajuns la ușa din spate mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o voce normală care, pentru prima dată de când aterizasem la Paris, nu tremura incontrolabil, dar nu cred că voi putea să fiu prezentă la petrecerea de mâine seară. Înțelegi, nu‑i așa? Sunt convinsă că va fi o petrecere minunată, așa că te rog să te bucuri de ea. Asta‑i tot. Și, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe spate, iar rîsul, care i se oprise În gît, clocotea copilărește, plăcut - și nu era rîsul ei convențional, „de societate“, care o frapa Întotdeauna pe Helen prin moliciunea lui. Își duse mîna la gură să-năbușe sunetul. Stomacul Îi tremura În timp ce se scutura de rîs, iar buricul i se Îngustă. — Buricul tău Îmi face cu ochiul, zise Helen rîzÎnd. E teribil de impertinent... Buricul Impertinent! Sună ca numele unei cîrciumi de pe litoral, nu crezi? Își mișcă picioarele căscînd. Obosise mîngîind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întinși, fumînd Împreună, uitîndu-se din nou spre copaci. VÎnturelul dispăruse; nu mai știau dacă prinsese sau nu șoarecele sau dacă se dusese după altul. Albastrul cerului părea subțiat. Era luna septembrie - sfîrșit de septembrie - și nu mai era vară: ea tremura - i se făcuse frig. El Îi frecă brațele, dar se ridicară curînd, băură ce mai rămăsese din ginul cu portocale, apoi Își aranjară hainele. El Își Întoarse pe dos buzunarele pantalonilor pentru a-i scutura de iarbă. Îi luă apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la această imagine, la moară, pîrÎu și tăcerea care le Învăluia. Nu-i Piccadilly... Reggie curățase mașina Înainte de a pleca, scoțînd toate petalele și smocurile de iarbă care se scuturaseră de pe gardurile vii. Înghiontise fluturele cu degetele, pînă cînd acesta tremurase și Își luase zborul. Viv Își Întoarse privirile spre vitrinele luminate ale magazinelor, spre cutiile cu ciocolată și fructe false, la sticlele de parfum și lichior - aceeași culoare a apei folosind la fel de bine, probabil, pentru „Nights of Parma“ și „Irish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că se luptă cu sine, de parcă ar fi fost un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se așezaseră pe țărm; acum se ridicau și reveneau pe plajă, alungați de flux. Păreau neverosimil de tineri. RÎnjeau, dar și tremurau, ca niște cîini. Și mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se muiaseră În apă și se tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai uite la ei În timp ce urcau treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai insistent: — Ce s-a Întîmplat, Pearce? Nimic, răspunse Duncan În cele din urmă. — Nimic? Arăți ca dracu’. Ia-o. Își scoase batista și i-o dădu lui Duncan. Șetrge-te pe față, transpiri. Ți-e mai bine? — Da, un pic. — Tremuri ca varga! Ce s-a Întîmplat? Duncan Își scutură capul, apoi zise șovăielnic: — O să ți se pară o prostie. Limba i se Încleiase În gură. — Nu-mi pasă. — Vezi, acolo-i un bărbat - Fraser se Întoarse să se uite. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
n-o să pot. Stătură fără să-și spună o vorbă, de parcă amîndoi erau epuizați. Fraser Își scoase chibriturile și pipa. Acum flacăra era mult mai strălucitoare, pentru că se Întuneca. Își coborî mînecile și-și prinse butonii, iar Duncan simți că tremură. Urmăriră mișcările fluviului. Doar În cîteva clipe, suprafața apei Își pierduse aspectul agitat, neliniștit. Țărmul se Îngustase deja, apa se strecura Înainte de parcă ar fi fost limba aspră a unei pisici - măcina pămîntul cu fiecare lovitură și clipocit. Apoi trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]