10,459 matches
-
bărbat. Citind și scriind despre zbuciumata epocă a lui Ștefan, de multe ori m-am gândit la chinuita epocă a zilelor noastre din ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama lui stă în contradicția dintre măreția scopului și modestia mijloacelor; uriașul efort, curajul nebunesc de a sfida soarta, imposibilul, moartea, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în joc soarta țării; de ce alegem acum depinde, poate, veacul, veacurile ce vor veni pentru Moldova", va spune Ștefan în zorile luptei de la Valea Albă. Roman-dramă, deasupra căruia planează destinul morții, dar și al vieții. Drama unui om, drama unei umanități. Conflictul lui Ștefan cu sine; conflictul lui cu lumea, conflictul lui cu destinul. Câmpul de bătălie nu este numai exterior, ci și în conflicte interioare, în adâncul sufletelor unde se dau bătălii tăcute, neștiute, dar nu mai puțin devastatoare, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poate zice altfel, pentru ochii lor, mai atenți decât se crede de obicei la ciobul de oglindă în care își verifică ținuta morală. Paradoxul e că lucrurile se petrec ca și cum ticăloșii aceștia ar fi convinși că ultimul rest din conștiința umanității e tocmai în posesia lor. (Pușa) În relațiile cu oamenii, L.L. avea remarcabila capacitate de a se comporta ca un robinet (din alte timpuri!) în stare de funcționare perfectă: se deschidea și se închidea cu mare ușurință, când și atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adevărat, infinit de bun, al Noului Testament, altul decât Dumnezeul cel drept, pedepsitor și nu o dată crud, al Vechiului Testament, Creatorul lumii, Demiurgul, l-a trimis pe pământ pe Iisus Hristos, Fiul Său, din pură mizericordie, pentru a salva o umanitate care nu-l privea în nici un fel, căci nu El o plămădise și îi insuflase viață. Din prea plinul milei Sale a voit să corijeze opera altuia, s-o mântuie. Mântuitorul a dat însă greș. Îndărătnică, sau prea slabă, omenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bine individualizate. De personajele sale, Giuseppe de Santis se apropie, atunci când este cazul (căci o brută rămâne totuși o brută, cum elocvent ne arată fostul soldat hitlerist, ucigașul profesionist al bandei), cu multă înțelegere, încercând să surprindă orice licărire de umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele voci imperative
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
decât a-l considera pe Anton Pavlovici Cehov (ah, cum își mai dau ochii peste cap cuconițele noastre de pe micul ecran pronunțând cuvintele „Anton Pavlovici”) drept un autor sentimental și duios. Dimpotrivă, în realitate, el face parte dintre marii necruțători. Umanitatea sa, decentă în manifestări, câtuși de puțin clamoroasă, e teribil de tristă și de disperată: o umanitate abandonată, din care Duhul Sfânt s-a retras. * Parabolă a nepăsării dure ca un zid în mijlocul căreia trăim și nu o dată și murim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noastre de pe micul ecran pronunțând cuvintele „Anton Pavlovici”) drept un autor sentimental și duios. Dimpotrivă, în realitate, el face parte dintre marii necruțători. Umanitatea sa, decentă în manifestări, câtuși de puțin clamoroasă, e teribil de tristă și de disperată: o umanitate abandonată, din care Duhul Sfânt s-a retras. * Parabolă a nepăsării dure ca un zid în mijlocul căreia trăim și nu o dată și murim? Marcel Mihalaș (cine altcineva ar fi putut s-o facă?) povestindu-mi cum, consultat în legătură cu modul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și se scrie, mai ales, despre marile personaje ale marilor sale romane sau povestiri. Lucru, în același timp, firesc: ca niște idoli cruzi, protagoniștii își cer drepturile, obolul ce li se cuvine, și nefiresc: scriitorul rus fiind creatorul unei adevărate umanități. Am încercat în Dicționarul meu să combat prejudecata reducerii lui Dostoievski la Stavroghin, Kirillov, Raskolnikov și la alți câțiva «mari» acordând atenție fiecărui personaj, oricât de neînsemnat în aparență. Cred că în bună măsură am reușit în această tentativă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a nației. Furia bestialității împotriva spiritului, ura dementă ̀ mpotriva culturii și inteligenței și-au găsit în uciderea lui Iorga o împlinire cutremurătoare : triumful oligofreniei. Atentatele contra culturii și făuritorilor ei sunt atentate la esența națiunii respective și la esența umanității ca atare. Lucrul acesta a fost simțit și ̀ înțeles atunci de cvasi unanimitatea conștiinței românești. Iorga spusese răspicat, mereu, ̀ în campaniile lui nu rareori pătimașe, nu rareori nedrepte la adresa unor persoane, dar totdeauna întemeiate pe realități verificabile istoricește
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de Planeta nebunilor (1979) și cu osebire de poemul care împrumută titlul culegerii. Superbul poem se deschide sub zodia „omului mulțimilor” al lui Edgar Allan Poe, pentru ca apoi să se desfă șoare o vastă viziune profetică, apocaliptică, adresând un avertisment umanității în ultimul ceas sub iminența pieirii ei, nu în ordinea demografică, statistică, dar în cea propriu-zis umană. Morala vestitei fabule a lui La Fontaine îi dădea câștig de cauză furnicii doar prin antifrază, în mod ironic, dar a fost comun
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau dotate cu rațiune. Existau două triburi de creaturi: păsările sau tribul înaripat și animalele. Primul era organizat și avea un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
jucat un rol important, devenind sacră. S-au luptat zile în șir, dar până la urmă păsările au ieșit victorioase. Când războiul s-a terminat, cu toate că mai erau câteva animale răufăcătoare, păsările au dominat consiliul și lumina a fost admisă. Atunci umanitatea a putut trăi și dezvolta. Vulturul era șeful luptelor drepte, și oamenii au început să poarte pene ca emblemă a înțelepciunii, justiției și puterii”... Această istorie despre creația pământului e departe de a fi terminată, dar e la fel de fascinantă ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
celor care au fost demult. Ochii mei doriseră atât de mult să vadă ruine - nimic mai covârșitor de frumos decât prezența ruinelor în mijlocul de jar al vieții. Bucăți de viață desăvârșită, vestigii de triumf din trecut, mister al resturilor de umanitate, structuri fotonice ale unui timp creator etern. În drum spre hotel m-am trezit în fața statuii lui Marcus Aurelius pe calul lui furios, ridicat pe piedestalul înalt, încât trebuie să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
al colonialismului, spunându-mi că este pentru ținerea separată a raselor, apartheid. Câți oameni sau câte egouri sunt într-un singur om? Acest lucru mă cutremură - eu însămi fiind pradă uneori unor rătăciri în care îmi este amenințată adânca mea umanitate, iubirea pentru ființele create de un singur Creator. Sunt într-o stare de spirit ciudată, recitind ce am scris acum câteva zile despre prima călătorie în Italia, și apoi în Scandinavia, la Copenhaga și la Stockholm, unde René m-a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a unit într-o voință, pentru a-l răsturna pe dictator. Soluția de a-l răsturna a eșuat, și atunci s-a ales războiul - fără ca nimeni să-și aducă aminte că războiul nu rezolvă conflictele, ci numai rănește adânc întreaga umanitate -, în scopul de a-l zgudui și a-l pune pe spiralele conștiinței înalte. Creierul meu parcă s-a detașat într-o curbă a lui Arhimede, un labirint ciudat în care gândurile venind din altă parte se plimbă neliniștite. Am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Ne vom revedea, nu știu când și unde, dar ne vom revedea, într-o bună zi... Aceste cuvinte cheamă lacrimile în ochii mei, e vorba, în general, de pierderea vieților omenești care sunt părți dintr-un corp mai mare al umanității. Azi-noapte, din nou cu René, în pat. N-am mai citit din scrisorile lui pentru că ele m-au contaminat cu iubirea veche, transformându-mă parcă în prezent într-o persoană necunoscută. Dar textele lui sunt prețioase și din alte puncte
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nici un caz nu prin conștiință numai! Poate doar prin contemplarea artei și asceză. Prin acestea două îmi redescopăr puterea voinței - a-i urma pe alții e periculos. Îi văd pe prietenii mei ca „hoți de energie”, aruncându-și pe mine „umanitatea”, adică mizeriile propriei vieți, în loc să se ocupe singuri de ele. Uneori, la plecare, unii nu uită să țină îndelung mâna pe mine, ca și cum „s-ar descărca” de tot ce e rău în ei, asta îngreunându-mă cu povara unui terapeut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mă cu povara unui terapeut de profesie. Sunt aproape toți, cu mici excepții, fără credință, deci fără puterea de a se „vindeca singuri”, și atunci fac (inconștient?) transferul acesta teribil care mă apasă. După plecarea lor rămân cu „balastul urâtei umanități” care nu luptă pe cont propriu, ci, precum plantele și animalele parazitare, se agață, din lene, de alții. În natură trebuie să fie o cauză profundă că unele plante și animale sug viața din altele, dar Omul, aproape un zeu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
seama pe deplin de originalitatea și diversitatea pozițiilor și punctelor lor de vedere, posibilități de a-și uni eforturile pentru a depăși neîncrederea și a crește Încrederea de a rezolva problemele care le separă și de a coopera În interesul umanității, Recunoscând indivizibilitatea securității În Europa, precum și interesul lor comun În dezvoltarea cooperării Între ele și pretutindeni În Europa și exprimându-și intenția de a continua eforturile lor În acest sens, Recunoscând legătura strânsă care există Între pacea și securitatea În
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
iunie 1990”. Acest act legislativ, adoptat de fostul parlament la 8 decembrie 1992, stabilește că, Începând cu data de 7 noiembrie 1917, pe teritoriul actualei Republici Moldova, regimul comunist sovietic, totalitar, de ocupație a comis un șir de crime contra umanității: genocid, represiuni politice, foamete organizată, sute de mii de oameni nevinovați supuși represiunilor pentru convingerile lor politice sau religioase, din motive naționale sau sociale, zeci de mii de oameni deportați În Siberia, condamnați la moarte, la privațiune de libertate, omorâți
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
sociale, zeci de mii de oameni deportați În Siberia, condamnați la moarte, la privațiune de libertate, omorâți prin Înfometare sau internați În instituții de psihiatrie. Și dacă această lege a stabilit culpabilitatea regimului comunist sovietic În comiterea unor crime contra umanității, atunci hotărârea parlamentului ales În februarie 1994 nu a Însemnat decât o revenire la concepția sovietică și o reabilitare a expansionismului rus și panslavist. Partidul de guvernământ, susținut de românofobii și antiunioniștii de toate culorile, continuă ofensiva cerând deschis Întoarcerea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și primejdioase, monahii săraci și tăcuți te apropie de un alt tărâm pe care nici o Închipuire nu o poate plăsmui. Bisericile, ruga călugărilor și sihaștrilor, credința celor care au trecut pe aici au rezistat vremurilor de barbarie și au Încurajat umanitatea În fața răului, a pornirilor de distrugere și dezumanizare când creștinitatea răsăriteană era sugrumată de cuceritorii otomani și de alții. În acele vremuri obștea monahală și lăcașurile ortodoxe erau sprijinite de creștinii de la Dunăre și Carpați. În anul 1985 fiind Înpreajma
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
bunăstare a insularilor a venit de la americani, la sfârșit de secol XX, care au construit pe insulă o pistă "de rezervă" pentru aterizarea navetelor spațiale, terminată în 1988. În 1995, Insula Paștelui avea să fie declarată de UNESCO "patrimoniu al umanității"! Cu Robinson Crusoe făcusem cunoștință încă din fragedă copilărie și de atunci bănuisem că nu e o poveste cu totul și cu totul "inventată" și că ceva trebuie să fi fost "cu adevărat"! Și aveam dreptate! Se pare că Daniel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fiind temperat de medicamente mai eficiente, oarecum "educative". Adevărul este că astăzi nici psihiatrii, nici bolnavii nu mai sunt destul de nebuni. * Paradoxal adevăr, real impas. Orice încercare de a te apropia de bolnav nu este numai un simplu act de umanitate. Nici acest act nu trebuie minimalizat; dimpotrivă, numai pe această cale se poate ajunge la bucuria meșteșugului; există o mare bucurie a profesiei, nu este o vorbă. Dar dincolo de a ajunge la acest grad de necesară temperatură profesională, împrietenirea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]