82,461 matches
-
Coandă, un mare inventator în diverse ramuri ale tehnicii, constructorul primului avion cu reacție, a descoperit un nou fenomen caracteristic interacțiunii dintre un jet de fluid și un obstacol, numit efectul Coandă, de asemenea cu numeroase aplicații în tehnică. Primul tratat românesc de hidraulică îi aparține lui Dionisie Germani (1877-1948), fiind publicat în anul 1942. Alți cercetători români, ca acad. Dumitru Dumitrescu și acad. Cristea Mateescu, și-au înscris numele alături de mari hidraulicieni ai secolului XX. În timp, hidraulica s-a
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
i-a procurat un post la jurnalul național „Daily News”, o cunoștință a mamei sale, lordul Elgin, guvernatorul general al Canadei, l-a angajat că secretarul sau particular. În această calitate, l-a însoțit pe lord, la Washington în timpul negocierii Tratatului reciprocității canado-american. Apoi l-a însoțit în Quebec. Acolo a fost angajat o vreme că „supraintendent pentru problemele indienilor”. A voiajat până la Lacul Superior, si apoi pe Mississippi și la Chicago, publicându-și notele de călătorie în cartea „Minnesota și
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
a făcut o prima vizită de câteva săptămâni în Japonia, de care Oliphant a fost cu totul fermecat. Acesta țară i-a lăsat o impresie de paradis, locuitorii ei părând fără prihana. În timpul sejurului în Japonia s-a semnat un tratat anglo-japonez la Edo . În 1859 a publicat „Relatare a misiunii lordului Elgin în Chină și Japonia în anii 1857, 1858 și 1859”. Ediția franceză din 1860 a beneficiat de o prefață scrisă de François Guizot. În 1859, înainte de întoarcerea în
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
moarte, era cu mult mai apropiat de Alice, decât atunci când era vie, si, când a izbutit să scrie cartea denumită „Scientific Religion”, a susținut sus și tare că a fost inspirat de prezența ei. Acolo a publicat, între altele un tratat despre efectele curative ale sexului. În noiembrie 1887 a plecat în Anglia pentru a-și publică această ultimă carte. În vara anului 1888 a plecat în Statele Unite. Acolo s-a decis să se recăsătorească, noua sa soție fiind Rosamund Owen
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
partea Ioanei iar Ferdinand și Isabella au fost obligați să lupte în război cu el. Tânăra Isabella a fost o parte din negocierile lor pentru pace atunci când, în cele din urmă, Afonso și-a retras forțele din Castilia. În conformitate cu termenii Tratatului de la Alcáçovas, s-a convenit ca Prințesa Isabella să se căsătorească cu nepotul lui Afonso al V-lea, Dom Afonso, Prinț al Portugaliei, care era cu cinci ani mai mic decât Isabella. Tratatul prevedea, de asemenea, ca Ferdinand și Isabella
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
a retras forțele din Castilia. În conformitate cu termenii Tratatului de la Alcáçovas, s-a convenit ca Prințesa Isabella să se căsătorească cu nepotul lui Afonso al V-lea, Dom Afonso, Prinț al Portugaliei, care era cu cinci ani mai mic decât Isabella. Tratatul prevedea, de asemenea, ca Ferdinand și Isabella să plătească o zestre mare pentru fiica lor. În 1490 Isabella s-a căsătorit cu Afonso, Prinț al Portugaliei, moștenitorul lui Ioan al II-lea al Portugaliei. Deși a fost o căsătorie aranjată
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
franc. Pentru a preveni tot mai desele invazii ale succesorului lui Sigfred, Gudfred, este probabil ca francii să fi constituit "marca daneză", de la Eider până la fortificațiile Danevirke din nord. După ce regele Gudfred a fost asasinat, succesorul său Hemming a încheiat tratatul de la Heiligen cu Carol cel Mare în 811, în virtutea căruia Eider ar fi urmat să marcheze granița dintre Danemarca și Francia. Totuși, dispute între cele două părți vor continua vreme de peste un secol, până când regele Franciei Răsăritene, Henric I "Păsărarul
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
Prin urmare, Austria ar permite pe propriul teritoriu tendințe fasciste, anti-românești și s-ar subordona în probleme de politică externă hegemoniei SUA. Ridicarea reprezentanței Austriei la rangul unei legații sub însărcinatul cu afaceri de atunci Dr. Albert Filz, în urma semnării Tratatului de Stat în 1955 poate fi considerat drept urmare un „act simbolic”. Ulterior, erau necesare schimbări de personal la conducerile de vârf ale celor două state, care să ducă spre o îmbunătățire a relațiilor. De partea română, numirea lui Ion Gheorghe
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
(Tamilă: பதஞ்ஜலி, Sanskrită: पतञ्जलि) a fost compilatorul tratatului "Yoga Sutra", o colecție importantă de aforisme referitoare la practica Yoga. El a fost recunoscut și ca autor al comentariului referitor la gramatica sanscrită a lui Panini, numit "Mahabhashya", și al unei lucrări cu conținut medical. Deși nu se știe
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
Panini, numit "Mahabhashya", și al unei lucrări cu conținut medical. Deși nu se știe mai nimic despre viața lui, locul nașterii lui este considerat a fi Gonarda (templul Koneswaram), el însuși descriindu-se ca "Gonardiya" de-a lungul vieții sale. Tratatul "Yoga Sutra" a devenit popular în lume datorită preceptelor referitoare la practicarea de Raja Yoga și la baza filozofică a acestei practici. În tradiția hindusă, yoga presupune contemplarea interioară, un sistem al meditației și al eticii. Deși lui Patañjali i
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
acestei practici. În tradiția hindusă, yoga presupune contemplarea interioară, un sistem al meditației și al eticii. Deși lui Patañjali i s-au atribuit cele două lucrări, "Yoga Sutra" și "Mahabhashya", au existat numeroase dezbateri privind veridicitatea acestei teorii. Cele două tratate au fost atribuite pentru prima oară aceluiași autor în "Rajamartanda" a lui Bhojadeva, un comentariu din secolul al X-lea referitor la Yoga Sutra, precum și în alte lucrări ulterioare. Această legendă este considerată de cercetători îndoielnică, întrucât stilurile literare și
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
fost atribuite pentru prima oară aceluiași autor în "Rajamartanda" a lui Bhojadeva, un comentariu din secolul al X-lea referitor la Yoga Sutra, precum și în alte lucrări ulterioare. Această legendă este considerată de cercetători îndoielnică, întrucât stilurile literare și conținuturile tratatelor "Yoga Sutra" și "Mahabhashya" sunt complet diferite, iar singura lucrare medicală atribuită lui Patañjali s-a pierdut. Alte argumente se referă la faptul că nu există deloc trimiteri între textele celor două tratate și niciun indiciu care să arate vreo
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
cercetători îndoielnică, întrucât stilurile literare și conținuturile tratatelor "Yoga Sutra" și "Mahabhashya" sunt complet diferite, iar singura lucrare medicală atribuită lui Patañjali s-a pierdut. Alte argumente se referă la faptul că nu există deloc trimiteri între textele celor două tratate și niciun indiciu care să arate vreo legătură între ele, spre deosebire de cazul lucrărilor autorilor indieni mai târzii. În afara de "Yoga Sutra" și "Mahabhashya", două surse îi mai atribuie lui Patañjali o revizuire a lucrării medicale "Carakasaṃhită" (scrisă de Caraka): Cakrapăṇidatta
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
surse îi mai atribuie lui Patañjali o revizuire a lucrării medicale "Carakasaṃhită" (scrisă de Caraka): Cakrapăṇidatta, care a realizat în secolul al XI-lea un comentariu referitor la Charaka, și textul "Patanjalicarita", din secolul al XVI-lea. Deși există un tratat scurt referitor la practica yoga în lucrarea "Carakasaṃhită", este de notat faptul că acesta nu se aseamănă deloc cu "Yoga Sutra", prezentând o metodă de a practica total diferită de cea a lui Patañjali. Tradiția Yoga este străveche, existând referințe
Patañjali () [Corola-website/Science/328089_a_329418]
-
datorită marii lor mobilități pentru operațiuni de recunoaștere, pentru operațiuni în adâncimea teritoriului inamic pentru dezorganizarea aprovizionării, sau ca forță de anagardă, pentru atacuri împotriva populației locale. Datorită statutului lor de forțe neregulate, ei nu se simțeau obligați să respecte tratatele de pace și deseori organizau operațiuni de jaf asupra localităților și garnizoanelor de graniță. Aceste acțiuni erau folosite nu doar pentru obținerea de pradă, dar și pentru testarea sistemelor defenisive ale potențialilor inamici și pentru descoperirea punctelor slabe ale acestora
Achingiu () [Corola-website/Science/328070_a_329399]
-
înainte de a deveni regi. După dispariția ducatelor de origine, Carolingienii au administrat aceste regiuni prin comiți (conți) și prefecți, iar uneori au distribuit conducerea către un membru al dinastiei, precum a operat Ludovic Germanul în Bavaria. După divizarea imperiului prin tratatele de la Verdun (843), Meerssen (870) și Ribemont (880), Regatul francilor răsăriteni a fost format din Bavaria, Alamania și Saxonia, alături de părțile estice ale teritoriului franc. Regatul a fost divizat în 864-865 între fiii lui Ludovic Germanul, în mare în baza
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
care s-a întrunit pentru prima oară seimul electiv, și-a folosit influența pentru a impune principiul potrivit căruia toți nobilii au dreptul de își alege regele, iar acesta va fi ales cu majoritatea voturilor. În această perioadă scrie un tratat politic despre această nouă procedură electivă ("Modus electionis"). A fost prietenul lui Mikołaj Sienicki și Hieronim Ossolinski, devenind în scurt timp liderul facțiunii care reprezenta interesele nobilimii mici și mijlocii (șleahta) al cărei obiectiv era de a reforma sistemul politic
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
a pierdut proprietățile pământești. În 1920, Ștefan Bartoszewicz, cumnatul lui Szymanowski, care lucra că funcționar la Ministerul Comerțului din Varșovia, a cumpărat pentru familia Szymanowski o vilă abandonată în orașul Bydgoszcz de germani (în urma unei emigrări în masă, după decizia Tratatului de la Versailles cu privire la recunoașterea independenței Pomeraniei poloneze și a Voievodatului Polonia Mare). Între 1921 și 1924, a locuit în acea casă (situată pe strada Koziteluskin, Nr. 5 din cartierul Bielawy) împreună cu mama sa, Anna Szymanowska, cu sora, Stanisława, si cu
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
îndeplinește funcția de stolnic. În 1660, devine staroste de Małogoszcz, iar in anul 1668, vistiernic al Marii Coroane. În acea perioadă, a participat la multe misiuni diplomatice și negocieri - în Ungaria (165), Suedia (1655), Austria (1656). Semnătura sa apare în Tratatul de la Oliva. Între anii 1667-1683, Morsztyn devine staroste de Tuchola. A luptat în seria de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, denumită "Potopul", precum și în Răscoala lui Hmielnițki. Se căsătorește în 1659 cu Katarzyna Gordon, fiica lui Henryk Gordon
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
și perestroika. Regimul totalitar a fost presat de către Statele Unite, Europa și opoziția poporului. După ce Nicolae Ceaușescu a fost executat în Revoluția din 1989, Alia a înțeles că el putea să fie următorul dacă nu implementa schimbări radicale. El a semnat Tratatul de la Helsinki (care fusese semnat de către alte țări în 1975) care garanta unele drepturi umane. El a permis pluralismul politic, și cu toate că partidul său a câștigat în alegerile din 1991, era clar că schimbările nu pot fi oprite. În alegerile
Istoria Albaniei () [Corola-website/Science/328128_a_329457]
-
în baza unui testament falsificat. El se bucura de sprijinul luiIoan Ducas atunci când a revenit pentru a conduce revolta din 1155-1156, însă generalul bizantin Mihail Paleologul a murit la Bari, iar regele Guillaume "cel Rău" a înfrânt trupele imperiale. În conformitate cu tratatul de la Benevento din 1156, Papa Adrian al IV-lea i-a garantat lui Robert dreptul de a părăsi regatul nestingherit, însă răsculatul și-a reluat planurile asupra teritoriului diocezei de Penne. În 1157, el a fost încurajat în acțiunile sale
Robert al III-lea de Loritello () [Corola-website/Science/328156_a_329485]
-
de Corbeil), dar și istoria, dreptul și teologia. Romuald a accedat la poziția arhiepiscopală salernitană după moartea lui Guglielmo de Ravenna. Romuald a fost un diplomat în numele regilor Guillaume I și Guillaume al II-lea ai Siciliei. El a negociat tratatul de la Benevento din 1156 și s-a numărat printre semnatarii tratatului de la Veneția din 1177. Deși a luat parte la conspirația împotriva amiralului Maio din Bari, el nu și-a pierdut favorurile regale și chiar a îndeplinit ritualul de încoronare
Romuald de Salerno () [Corola-website/Science/328137_a_329466]
-
la poziția arhiepiscopală salernitană după moartea lui Guglielmo de Ravenna. Romuald a fost un diplomat în numele regilor Guillaume I și Guillaume al II-lea ai Siciliei. El a negociat tratatul de la Benevento din 1156 și s-a numărat printre semnatarii tratatului de la Veneția din 1177. Deși a luat parte la conspirația împotriva amiralului Maio din Bari, el nu și-a pierdut favorurile regale și chiar a îndeplinit ritualul de încoronare al lui Guillaume al II-lea. Cu toate acestea, el și-
Romuald de Salerno () [Corola-website/Science/328137_a_329466]
-
al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului". Rușii au ocupat în patru rânduri Principatele Române, în timpul fiecărei ocupații având grijă ca Mitropolia Proilaviei să mai piardă din teritoriile aflate sub jurisdicție canonică, o desființare lentă desăvârșită practic prin dispozițiile Tratatului de la Adrianopol din 1828, chiar dacă ea a fost desființata în mod formal abia în ianuarie 1840. Pentru înțelegerea specificului acestei mitropolii este necesară cunoașterea cadrului juridic și religios în care a trebuit să-și desfășoare activitatea, unul total diferit de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
10 Aprilie 1774, rușii au părăsit teritoriile ocupate, iar turcii și-au reinstalat controlu în raiale. În această conjunctură și-a reluat existența și Mitropolia Proilaviei, sub conducerea noului mitropolit Ioachim, care i-a urmat lui Daniil, mort în 1773. Tratatul de la Kuciuc-Kainargi aduce mai multă libertate religioasă pentru creștinii din Imperiul Otoman, libertate care avea acum și un garant oficial, Imperiul Rus. În acest context, mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonică și misionară. În 1775, el face
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]