82,461 matches
-
Ioan I Zápolya și Ferdinand I. Ei au împărțit regatul în două în 1538. Habsburgii au preluat controlul asupra părților de nord și de vest (așa-numita Ungarie Regală), cu capitala la Pressburg (Pozsony, Bratislava contemporană), în conformitate cu prevederile secrete ale Tratatului de pace de la Oradea. Ioan de Zápolya și-a asigurat controlul asupra părții de est a regatului - Regatul Ungariei Răsăritene. După 1541, părțile centrale și de sud ale regatului au fost anexate de Imperiul Otoman pentru următorii 150 de ani
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
istoricii maghiari văd în Regatul Ungariei Răsăritene (Transilvania) o continuare directă a regatului medieval ungar, unii cercetători consideră că acest punct de vedere ar tinde doar să apere interesele naționale maghiare și nu ar reprezenta exact realitatea istorică. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Karlowitz, care punea capăt Războiului dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman în 1699, turcii au cedat cea mai mare parte a Ungariei Otomane. Noile teritorii cedate de otomani au fost alipite Regatului Ungariei și Dieta din Pressburg și-a
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
dreptului Habsburgilor la tron. Soarta a devenit potrivnică ungurilor până la urmă, după ce Habsburgii au făcut pace în vest și și-au direcționat forțele împotriva lor. Războiul s-a încheiat în 1711, când contele Károlyi, general al trupelor ungare, a semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul împăratului de reconvocare a Dietei din Pressburg și acordarea de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
devenit potrivnică ungurilor până la urmă, după ce Habsburgii au făcut pace în vest și și-au direcționat forțele împotriva lor. Războiul s-a încheiat în 1711, când contele Károlyi, general al trupelor ungare, a semnat Tratatul de la Sătmar / Szatmár (azi, Satu Mare).. Tratatul prevedea acordul împăratului de reconvocare a Dietei din Pressburg și acordarea de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după semnarea tratatululi de la Szatmár. Carol a
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
aproape trei ani. În tot acest timp, s-au făcut cercetări în arhivele din Constantinopol, Londra, Paris și Washington pentru găsirea unor dovezi care să permită trimiterea lor în judecată. Cooperarea sultanului a fost considerată o condiție necesară îndulcirii termenilor tratatului de pace și pentru evitarea dezmembrării teritoriale a Imperiului Otoman. Turcia era controlată în acea perioadă de două guverne aflate în compețiție interenă pentru autoritatea asupra țării - cel de la Ankara al naționaliștilor și cel de la Constantinopol al sultanului. Atitudinile celor
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
29 octombrie 1848, care a fost revocată la 4 noiembrie 1849, apoi înlocuită cu o versiune nouă în octombrie 1859. La 27 noiembrie 1847 el a moștenit ducatul de Anhalt-Köthen de la vărul său îndepărtat Ducele Henric. Ca urmare a unui tratat încheiat cu ducatul Anhalt-Bernburg în mai 1853, ducatele s-au unit și s-au numit Anhalt-Dessau-Köthen, pentru că moștenirea lui Leopold peste toate ducatele Anhalt părea inevitabilă. Moartea unui alt văr îndepărtat, Ducele Alexandru Karl, la 19 august 1863 a dus
Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt () [Corola-website/Science/327051_a_328380]
-
campanie, alăturându-se Armatei Califatului, iar generalului Kazım Karabekir a început să îi fie tot mai greu să își țină sub control trupele. Poziția generalului Mustafa Kemal și a susținătorilor săi s-a schimbat radical după ce guvernul sultanului a semnat tratatul de la Sèvres, care oficializa împărțirea Imperiului Otoman între puterile învingătoare. Mustafa Kemal și guvernul lui au trimis generalilor instrucțiuni pentru organizarea apărării patriei, iar influența de care se bucurase sultanul în rândurile turcilor de rând a dispărut rapid. Armata Califatului
Kuva-yi Inzibatiye () [Corola-website/Science/327055_a_328384]
-
implicarea romană în afacerile elene și doar câțiva ani mai târziu a hotărât a luptat de partea lui Antiohie al III-lea, împăratul Imperiului Seleucid, în războiul sirian. Înfrângerea lui Antiohie în 189 î.Hr., a obligat liga să semneze un tratat de pace cu Roma. Deși a continuat să existe cu numele, puterea ligii a fost distrusă de către tratat și niciodată nu a constituit o forță politică semnificativă sau militar.
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
Antiohie al III-lea, împăratul Imperiului Seleucid, în războiul sirian. Înfrângerea lui Antiohie în 189 î.Hr., a obligat liga să semneze un tratat de pace cu Roma. Deși a continuat să existe cu numele, puterea ligii a fost distrusă de către tratat și niciodată nu a constituit o forță politică semnificativă sau militar.
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
însemnate din Asia Mică ca recompensă pentru sprijinul lor în timpul războiului. Delegația italiană de la Conferința de Pace de la Paris, înfuriată de opoziția SUA la ocuparea de către italieni a Dalmației, (al cărei control urma să îl primească în conformitatea cu prevederile Tratatului de la Londra din 1915), și de ocuparea de către Grecia a Anatoliei occidentale a părăsit Conferința și nu s-a mai reîntors decât pe 5 mai. Absența negociatorilor italieni i-a permis lui Lloyd George să îi convingă pe francezi și
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
au debarcat la Antalya și a format o administrație militară la scurtă vreme după efectuarea propriei debarcări. Venizelor plănuia anexarea Smirnei și la un moment dat a părut că acest deziderat este atins în momentul în care a fost semnat Tratatul de la Sèvres din august 1920.. Pe 15 mai 1919, 20.000 de soldați eleni au debarcat la Smirna și au preluat controlul asupra orașulului și a regiunii învecinate sub acoperirea vaselor grecești, francize, amereicane și britanice , fiind întâmpinați ca adevărați
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
mai (la patru zile de la debarcarea elenă). Kemal a concentrat toate forțele naționale în jurul noului guvern de la Ankara, care a încetat să mai recunoască autoritatea administrației otomane din Constantinopol, care avea să fie silit pe 10 august 1920 să semneze Tratatul de la Sèvres. Prin acest act, Imperiul Otoman ceda în mod oficial către Grecia teritoriile pe care elenii le ocupaseră deja. Italia a fost profund nemulțumită de pierderea teritoriilor care îi fuseseră promise și și-a schimbat poziția politică, manifestând o
Ocuparea Smirnei () [Corola-website/Science/327070_a_328399]
-
inițiat construirea gimnaziului mai târziu numit "Bernhardinum" după fiul său. Georg I a deschis, de asemenea, biblioteca ducală pentru public, a reformat practicile bisericii (protestante) în principatului lui și a inițiat noi politici sociale. Sub un pseudonim el a publicat tratate filosofice. Ca urmare, mulți dintre colegii săi prinți l-au considerat un model de conducător și ducatul său în cadrul statului german a fost considerat locul unde absolutismul luminat a atins apogeul. La Langenburg la 27 noiembrie 1782, Georg s-a
Georg I, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/327087_a_328416]
-
Expansiunea teritorială a Statelor Unite se referă la creșterea teritorială a Statelor Unite după obținerea independenței sale în 1783. Tratatul de la Paris (1783) cu Marea Britanie definea granițele originale ale Statelor Unite. Din cauza unor ambiguități ale tratatului, controlul asupra "Machias Seal Island" și "North Rock" rămânea o dispută între SUA și Canada. Alte ambiguități teritoriale (precum "Northeastern Boundary Dispute" și teritoriul disoptat
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
Expansiunea teritorială a Statelor Unite se referă la creșterea teritorială a Statelor Unite după obținerea independenței sale în 1783. Tratatul de la Paris (1783) cu Marea Britanie definea granițele originale ale Statelor Unite. Din cauza unor ambiguități ale tratatului, controlul asupra "Machias Seal Island" și "North Rock" rămânea o dispută între SUA și Canada. Alte ambiguități teritoriale (precum "Northeastern Boundary Dispute" și teritoriul disoptat "Indian Stream") au fost rezolvate prin Tratatul Webster-Ashburton din 1842. Achiziția Louisianei finaliată în 1803
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
granițele originale ale Statelor Unite. Din cauza unor ambiguități ale tratatului, controlul asupra "Machias Seal Island" și "North Rock" rămânea o dispută între SUA și Canada. Alte ambiguități teritoriale (precum "Northeastern Boundary Dispute" și teritoriul disoptat "Indian Stream") au fost rezolvate prin Tratatul Webster-Ashburton din 1842. Achiziția Louisianei finaliată în 1803, a fost negociată de Robert Livingston în timpul președintelui Thomas Jefferson. O suprafață de pământ de aproximativ 2.100.000 km² (echivalentul a circa 828.000 de mile² sau 529.911.680 de
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
dolari americani (ai timpului respectiv, astăzi cca. 233 milioane de dolari). West Florida a fost declarată de președintele James Madison ca fiind posesiune a SUA în 1810. Valea Râului Roșu al Nordului a fost obținută în 1818 de la Marea Britanie, prin Tratatul din 1818 (era parte a Rupert's Land, teritoriu britanic deținut de Hudson's Bay Company. Restul teritoriului "Rupert's Land" a fost cumpărat de Canada de la Marea Britanie, fiind cea mai mare achiziție canadiană de terenuri, comparabilă cu cumpărarea Louisianei
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
mai mare achiziție canadiană de terenuri, comparabilă cu cumpărarea Louisianei de către SUA). În schimb SUA a cedat Mării Britanii teritoriul său de dincolo de paralelă 49, fiind printre puținele cedări de teritoriu pe care le-a făcut SUA pe continentul nord-american. Tratatul Adams-Onís din 1819 cu Spania prevedea cedarea a East Florida și a statului liber Sabine de către Spania și încetarea oricăror pretenții spaniole asupra comitatului Oregon. Articolul III al tratatului a dus la achiziționarea unei mici zone din centrul statului Colorado
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
de teritoriu pe care le-a făcut SUA pe continentul nord-american. Tratatul Adams-Onís din 1819 cu Spania prevedea cedarea a East Florida și a statului liber Sabine de către Spania și încetarea oricăror pretenții spaniole asupra comitatului Oregon. Articolul III al tratatului a dus la achiziționarea unei mici zone din centrul statului Colorado. Statele Unite au primit drepturi teritoriale asupra Floridei Spaniole (Florida de Est și de Vest britanice între 1763-1783) în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor localnicilor față de guvernul spaniol în valoare
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
și de Vest britanice între 1763-1783) în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor localnicilor față de guvernul spaniol în valoare totală de de dolari și al renunțării la revendicările teritoriale din Texas la vest de răul Sabine și din alte zone spaniole. Tratatul a fost definitivat la 22 februarie 1819, la Washington, D.C., după care a fost ratificat și a intrat în vigoare la 22 februarie 1821. Comisia americană înființată pentru a adjudeca revendicările a luat în considerație circa 1800 de astfel de
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
la Washington, D.C., după care a fost ratificat și a intrat în vigoare la 22 februarie 1821. Comisia americană înființată pentru a adjudeca revendicările a luat în considerație circa 1800 de astfel de revendicări și le-a evaluat la . Întrucât tratatul limită plata la 5 milioane de dolari, comisia a redus suma de plată în fiecare caz proporțional cu 8,33%. Tratatul Adams-Onís a rezolvat disputa privind trasarea de granițe clare, dând Statelor Unite Florida și Louisiana și Spaniei tot teritoriul de la
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
a adjudeca revendicările a luat în considerație circa 1800 de astfel de revendicări și le-a evaluat la . Întrucât tratatul limită plata la 5 milioane de dolari, comisia a redus suma de plată în fiecare caz proporțional cu 8,33%. Tratatul Adams-Onís a rezolvat disputa privind trasarea de granițe clare, dând Statelor Unite Florida și Louisiana și Spaniei tot teritoriul de la vest de Louisiana din Texas până în California. Nouă granița a fost stabilită de la Golful Mexic spre nord pe râul Sabine până la
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
întări aceste revendicări vechi de 250 de ani, spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, Spania a înființat un avanpost militar și comercial în Columbia Britanică de astăzi și a efectuat „acte de suveranitate” în Alaska de astăzi. Ca urmare a tratatului Adams-Onís, Statele Unite au obținut de la Spania drepturile asupra Țării Oregon de la nord de paralelă 42. Tratatul Webster-Ashburton din 1842 a finalizat granița dintre Statele Unite și Canada (care era colonie britanică în acel timp). Anexarea Texasului din 1845 reprezintă anexarea Republicii
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
înființat un avanpost militar și comercial în Columbia Britanică de astăzi și a efectuat „acte de suveranitate” în Alaska de astăzi. Ca urmare a tratatului Adams-Onís, Statele Unite au obținut de la Spania drepturile asupra Țării Oregon de la nord de paralelă 42. Tratatul Webster-Ashburton din 1842 a finalizat granița dintre Statele Unite și Canada (care era colonie britanică în acel timp). Anexarea Texasului din 1845 reprezintă anexarea Republicii Texas de către Statele Unite ale Americii că al douăzeci și optulea stat component. Teritoriul Oregon a fost
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
reprezintă anexarea Republicii Texas de către Statele Unite ale Americii că al douăzeci și optulea stat component. Teritoriul Oregon a fost controlat în comun de SUA și Regatul Unit în urmă Convenției anglo-americane din 1818 până la 15 iunie 1846 când pe baza Tratatului Oregon a fost împărțit teritoriul de-a lungul paralelei 49 (a se vedea disputa limită Oregon). Insulele Sân Juan au fost revendicate și în ocupate comun în perioada 1846-1872 de SUA și Marea Britanie din cauza unor ambiguități ale tratatului. Arbitrajul a
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]