12,426 matches
-
funcționat pe baza unor reguli scrise. Doar în ceea ce privește organizarea, o lege din 1617 plasa în mod expres alături de cele patru ordine "corpul ofițerilor" (Krigsbefälet). Adunările erau publice, numeroase și de aceea se producea multă dezordine. Curtea dădea însă dovadă de înțelepciune politică. Atunci când se manifestau încercări de împiedicare a luării hotărârilor, Carol al IX-lea (1599-1611), de pildă, trata pe cei "recalcitranți și separatiști" ca "inamici perfizi"552. Gustav al II-lea Adolf (1611-1632) și Axel Gustavsson de Oxenstiern, cancelarul său
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
poate să fie calea prin care pot fi descifrate aceste scrieri. Autorul" (subl. mea, E. I.). În acord cu această uvertură, textul propriu-zis se articulează în jurul simbolicii florii Nebuniei, emblemă identificatoare a celor aleși. Ea le-ar facilita accesul spre înțelepciunea supremă, unificând cele două mari solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
24: ORE și director general al Trustului de presă 24: ORE (din 1991). Debut publicistic în revista "Cronica" (1974) și editorial cu placheta de versuri După sentimente (1979). Cărți de poezie publicate: Play Back (ființa lucrurilor), Editura Albatros, București, 1983; Înțelepciunea Semnelor, Editura Junimea, Iași, 1989; Clopote pentru amândoi, Editura Moldova, Iași, 1995; Noi (despre cealaltă parte a lumii), Editura 24: ORE, Iași, 1997; Despărțirea de silabe, Editura Tipo Moldova, Iași, 2002; Pasărea fără aripi, Editura Tipo Moldova, Iași, 2003; Dezertare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii,/ nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!// !niciun rege-al înțelepciunii n-o pipăie,/ ci mâini brutale ca satârul. eu/ stau la marginea speței mele/ și cu durere-mi privesc// părțile rușinoase-ale trupului/ și ca un lumânărar/ implorația mi-o îndrept/ spre pâlpâirile capului meu galben:/ o, amintește-ți, cât de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orice aură salvatoare. În volumul Solitudine, scriitorul utilizează imaginea unei Atena sau a unei Minerva estropiate, simbol al pierderii oricărei șanse a umanului de a se salva într-o epocă în care scara axiologică este fatal răsturnată: "zeița ocrotitoare a înțelepciunii/ mi-a arătat brațele/ ce i-au fost smulse/ și mi-a șoptit/ nefericirea de a fi expusă/ într-un muzeu/ al antichităților umane". În Călcâiul cu săgeată, simbolistica este înlocuită cu enunțul descriptiv epurat de artificii stilistice, prin care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi specii considerate drept minore sau vetuste (romanța, fabula, sonetul) și își înmoaie penelul în cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea reală 131. Personalitatea Parizienei este un spațiu misterios al coincidentei contrariilor, care acționează potrivit logicii și dinamicii mitologice, al convertirii continue a unui conținut în opusul său132. O formulă uzitata a Parizienei la modă este, de exemplu, paradoxul îngemănării înțelepciunii cu o faima rea: "elle est cependant une femme à la mode, ce moyen n'a jamais manqué son effet: c'est d'être sage avec une mauvaise réputation" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Aceste contradicții întrețin misterul feminin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tout geste se traduit en să propre parodie: faux duel, faux art, faux amour" [apud Brombert, p.103, subl.n.]. Lumea lui Frédéric este dezvăluită, strat după strat. Peste tot domnesc falsul și aparențele. Un critic a spus cu multă înțelepciune: "Altădată, personajele adevărate se agitau în decoruri false; astăzi personajele false sunt acelea care se agită în decoruri adevărate" [apud, Banu, 2004, p.225]. Acest lucru este valabil mai ales când este vorba de un personaj atât de complex și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care-și pierd din inocentă, provoacă gânduri ascunse și dorințe necunoscute. De aceea lecturile sunt, uneori, controlate sau interzise. Parizienele totuși le citesc pe ascuns. Pasiunea pentru lectură dezvolta sensibilitatea Parizienei. Sub influența romanelor, ea începe să înțeleagă sensul onoarei, înțelepciunii, sentimentelor. Acest lucru însă creează o anumita contradicție între instincte și voință 285. În tradiția franceză, victime ale lecturii sunt mai ales femeile 286. Asemenea lui Cervantes, al cărui erou citește cu naivitate române cavalerești, Flaubert și Zola prezintă eroi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în cele patru colțuri ale pămîntului pentru a apăra marea noastră națiune"18. Această viziune a unui președinte agitînd pumnul dreptății în direcția celor patru cavaleri ai Apocalipsei nu este nicicum moștenirea realismului gîndirii politice a lui James Madison, a înțelepciunii lui Abraham Lincoln sau a idealismului lui Franklin D. Roosevelt. Președintele Bush vorbea probabil în numele preistoriei americane, de la o tribună înălțată în pădurea crudă a puritanismului și neafectat de prea multe lecturi, afișîndu-și propria ignoranță ca fiind virtutea unei forțe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o idee pentru care vremurile sunt acum propice". (Ashwani Kumar) India visează din nou. De la Vede și Upanișade la rezultatele excelenților săi cercetători, ale modernelor sale laboratoare din domeniile informației, comunicațiilor, biotehnologiilor și geneticii e o întreagă vîrstă budică a înțelepciunii. În ultimii ani, ,,continentul purpuriu" (Guy Deleury) și-a construit o solidă reputație în domeniul noilor tehnologii ale informației și comunicării. 900.000 de profesioniști în informatică desfășoară o activitate laborioasă în centrele de cercetare și filialele multinaționale instalate mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Mauron: 2001, 24). Intertextualitatea eminesciană a fost supralicitată, în detrimentul privirii către opera însăși. O ilustrare în acest sens poate fi susținută de indianism, ca unul din intertextele cele mai acceptate. Amita Bhose arată în cărțile ei consubstanțialitatea eminesciană la spiritul înțelepciunii indiene, care umbrește teza influenței și încurajează legitimarea conferită de afinități. Ceva mai recent, o (deja) regretată tânără cercetătoare din India a operei lui Mihai Eminescu face apropieri între texte poetice eminesciene și scrieri indiene, dar se menține în spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cu spiritul culturii indiene. Sergiu Al-George merge până la nivelul prediscursiv al operei lui Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi tare a orientalistului român și prietena lui, Amita Bhose, ajunge chiar mai departe, regresiv spre rădăcinile cugetării, până la fondul comun de înțelepciune românesc și indian. Încifrată în scriitură, înțelegerea lumii de dincolo de lume conotează revelarea eternității grave din fiecare lucru, după cum Eliade, mai târziu, semnalează sacrul ascuns în fiecare element profan. Dacă Sergiu Al-George, venind din cultura românească, vede în Eminescu un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
punctează undeva în cuprinsul lor o aserțiune călinesciană pe care doresc să o contraargu menteze. Așa se întâmplă și cu aprecierile pe care G. Călinescu le face pe marginea cunoașterii de către Eminescu a limbii sanscrite și a scrierilor esențiale ale înțelepciunii indiene. Criticul este de părere că lui Eminescu i-a fost accesibilă (mai întâi, doar din fragmente publicate în opere de sinteză) numai Rigveda-Samhită, mai puțin celelalte două clase de texte, Brăhmanas (comentariile) și Aranyakas și Upanișadele (meditații de anahoreți
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat o Bhărata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființă. [...] 61. Stăpânind toate simțurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile în stăpânire, acela are înțelepciune neclintită. 62. În omul ce-și îndreaptă mereu gândul spre obiectele simțurilor, se naște legătura cu ele; din legătură se naște dorința, iar din dorință apare mânia; 63. Din mânie ia ființă tulburarea minții, din tulburarea minții pierderea ținerii de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dorință apare mânia; 63. Din mânie ia ființă tulburarea minții, din tulburarea minții pierderea ținerii de minte distrugerea minții, iar prin distrugerea minții se distruge [și] el (Bhagavad-gïtă)15. Eminescu dovedește, prin sistemul filosofic dezvoltat în paginile prozei, consubstanțialitate cu înțelepciunea indiană, ceea ce aproape închide orice discuție în termeni de pesimism schopenhauerian. În orice caz, "pesimism" nu este termenul adecvat pentru a surprinde atitudinea eminesciană manifestată în pagini cu ecouri indiene. Cunoașterea lui Dumnezeu reprezintă scopul vieții în viziunea indiană și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întărește nelegiuirea, atunci eu mă creez [cu trup] (Bhagavad-gïtă)17. Sinteza gândirii din Upanisade este identitatea ătman-Brahmăn, sine individual-sine universal. "Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne..." (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 55). Apropierea cugetării eminesciene de înțelepciunea indiană se justifică pe deplin datorită faptului că ele se suprapun în puncte esențiale, ceea ce face cu atât mai vizibilă coincidența. Vom reveni în cuprinsul prezentului studiu la raportul ătman-Brahmăn, la motivul roții sau la cel al viorii, în încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un alt fel Schopenhauer. Or, din perspectiva raportării la Absolut, Eminescu, care oricum rămâne el însuși, se apropie mai mult de Kant decât de Schopenhauer" (Munteanu : 1997, 87). Elevul lui Amita Bhose, Mircea Itu, identifică în proza eminesciană elemente de înțelepciune indiană circumscrise oniricului, cu bogăția lui de teme și motive romantice, mai explicite în [Archaeus]. G. Călinescu analizează pe scurt nuvela aceasta, cât pentru un fragment, fie el și filosofic (sau cu atât mai mult, dat fiind creditul restrâns pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
visele copiilor. În naiva sa religiozitate el credea că, pe când visele oamenilor vrâstnici erau născute din dorințele lor egoistice, visele copiilor care nu cunosc asemenea dorințe, nu puteau fi decât insuflarea îngerului păzitor. În aceste el încifra un fel de-nțelepciune care-n faptă nu era în ele și care era adaosul minții lui. [...] Visele Anei erau însă într-adevăr atât de frumoase, ca niște povești, și era ușor de a pune în ele un înțeles mai adânc" (Eminescu : 2011, II
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
viață, suferă enorm, fie datorită convalescenței (Cereno are, de exemplu, plămînii afectați, tușește și leșină frecvent în fața lui Delano), fie datorită lipsei de apă și hrană. Totuși, ei formează o mică societate simbolică (dominată de negri), unde americanul descoperă subtilitățile înțelepciunii arhaice, ca într-o inițiere ritualică. Simptomatic rămîne episodul bătrînului negru, care face noduri marinărești, de-a lungul unei frînghii, "pentru ca alții să le dezlege." Mai mult, proprietarul transportului de sclavi (Aranda), prieten bun înțelegem cu Don Benito, mort la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
bogată). Jill îi atenuează lui Rabbit predispozițiile conservatoare (de individ aparținător suburbiilor ameri cane, din anii cincizeci-șaizeci), introducîndu-l ulterior amicului ei treficant de stupefiante, negrul Skeeter. Acesta e un filozof empiric, dispus să-și convertească tumultoasa experiență de viață în înțelepciune epicureică. Prin el, Rabbit scapă de stereotipurile rasiale, începe să fumeze marijuana și descoperă istoria afro-americanilor, din care citește (cu voce tare) seara, înaintea unui public exotic, format din Nelson, Jill și Skeeter însuși. Tînărul traficant de droguri are umor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
interior, poeta caută refugiu în spiritualitate, singura punte statornică de legătură, între contingent și transcendent. Ca la majoritatea autorilor, însă, spiritualitatea se menține doar interioară, intimă, fără să se reverse și asupra trăirii propriu-zise, exterioare: "Iată, cocorii trădează, copacii renunță,/ Înțelepciunea se-ntinde./ Prevăzătorul meu tată,/ Vei fi mulțumit?/ Iată, vorbă cu vorbă/ Să nu vorbesc am fost învățată,/ Dar, Doamne, îmi făgăduiești/ Că în tăcerea aceasta/ Îmi vei păstra memorate cuvintele,/ Că păsările vor mai ști să se întoarcă,/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
XXI va fi religios sau nu va mai fi deloc”. Nu știm În ce măsură afirmația aceasta se justifică. Malraux Însuși, Într-un interviu din 1975 contesta sensul, Îndeobște atribuit cugetării, după care, dacă omenirea Începutului de mileniu III nu va avea Înțelepciunea să-și subordoneze viața spiritului religios atunci nu va avea nici o șansă să supraviețuiască. În realitate, insistă Malraux, el a vrut să spună că „relația ciclică dintre om și Dumnezeu va produce la Începutul secolului XXI o nouă Înțelegere cu privire la
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
În aceste condiții, dominanta identitară națională nu se clădește pe respingerea altor modele culturale cu care cultura majoritarilor se Înfruntă, ci pe o fericită sinteză a pluralității Într-o realitate culturală coerentă și cu valoare de universalitate. În momente de Înțelepciune devenim pe deplin conștienți că identitățile noastre naționale se nasc nu din opoziție cu alte modele culturale ci din Întâlnirea care ne Îmbogățește În toate privințele. Să ne păstrăm Încrederea că aceste momente de luciditate vor prevala În fața situațiilor În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
adesea, extrem de dificil. Mai mult, tendința de a Înfăptui binele, cât mai aproape de valoarea lui absolută, În practică generează manifestări fundamentaliste, intolerante față de slăbiciunile celorlalți - mici sau mari, dar, indiscutabil, umane - care pot avea consecințe antiumaniste. Deciziei politice Îi revine Înțelepciunea de a accepta că esența toleranței constă În pragmatizarea binelui; altfel spus, dacă nu ești În măsură să-i faci aproapelui tău un bine, măcar fă-i cât mai puțin rău. Astfel, „cel mai mic rău de făcut” este În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]