8,879 matches
-
mai departe, să văd monumentele. În centru, catedrala O. L. Vrouw, 123 de metri Înălțime, secolul XVI, cînd spaniolii au distrus În mod firesc orașul ce și-a revenit abia peste două sute de ani. Biserica Saint Paul, primăria. Pe străduțele Înguste, deschise În microscopice piațete, se Înșiră restaurante cochete, cu prețuri inaccesibile. Casa lui Rubens. Închisă. Muzeul Groot. Deschis. Intrăm, Rembrandt, Rubens (aproape trei săli), Brueghel, Frans Haals, Jan Steen, Jacob Isaaksz Ruisdael, Jan van Eyk, Adriaen van Ostade, Împresurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o dată cerul. Să nu ne apuce ploaia. N-a început să bureze decât după ce-au ajuns în șosea, și au traversat-o ca să nu-i ajungă din urmă camioanele rusești. Umblau la vreo două sute de metri, pe un drum îngust, paralel cu șoseaua. - Dacă se întețește ploaia, șopti Iliescu la o haltă, avem noroc că găsim mai ușor apă. Dar dacă plouă câteva zile în șir, cresc apele, se umflă fluviul și o să fie mai greu la trecere. Ploua mărunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deja că i se face somn. — Avem nevoie de el, i-am spus. Trecuserăm deja de vasele mici ancorate În față la Cabañas și de schifurile care pescuiau mihalți În adînc pe lîngă Morro, și am Îndreptat vasul spre marginea Îngustă și Întunecată a golfului. Eddy a scos două muște, iar negrul prinsese deja momeli În trei undițe. Curentul era din ce În ce mai repede și, cum ne apropiam de margine, Îl puteam vedea curgînd roșiatic, punctat de vîltori. Dinspre est adia o briză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-un loc din care putea vedea ușa din spate. Nu surprinse pe nimeni. Se strecură Înapoi În fața casei și, Încercînd să nu fie văzut, se uită În josul străzii. Un negru, cu o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste, Îmbrăcat Într-o haină gri de alpaca și pantaloni negri, se Îndepărta pe sub dafinii de pe trotuar. Enrique rămase la locul său, dar nu mai văzu pe nimeni altcineva. RĂmase acolo un timp, privind În jur și trăgÎnd cu urechea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ridică, se duse pînĂ-n fața casei și, stînd la adăpost, În umbra de lîngă zid, se uită În stînga și-n dreapta, pe stradă. La colț, sub un copac, stătea un bărbat cu o pălĂrie turtită și cu boruri Înguste. Nu putea să vadă ce culoare au haina și pantalonii lui, dar era clar că-i un negru. Enrique se trase repede În fundul verandei, dar acolo nu era pic de lumină, În afară de cea aruncată pe cîmpul plin de buruieni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am traversat terenul viran. — O să ți-l arăt. Hai pe verandă. Urcară, Enrique ducînd coșul În mînĂ. Îl așeză lîngă pat și apoi se duse la marginea verandei și se uită. Negrul cu pălĂria de paie turtită și cu boruri Înguste plecase. — Așa..., făcu Enrique În șoaptă. — Așa, ce? Întrebă fata, care-i apucase brațul și se uita și ea afară. — Așadar a plecat. Ce-i de mîncare? — Îmi pare rău c-ai stat singur toată ziua. Mi se pare așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
polițiștii Își balansau armele urmînd raza reflectorului cu urîtele, scobitele și eficientele guri de foc ale Thompson-urilor. La umbra unui copac, În spatele mașinii pe care era montat reflectorul, stătea un negru. Purta o pălĂrie de paie turtită și cu boruri Înguste și o haină de alpaca. Pe sub cămașă, purta la gît un colier din mărgele albastre voodoo. Stătea-n tăcere și urmărea raza reflectorului. Lumina trecea În continuare peste cîmpul părĂginit unde fata stătea Întinsă, cu bărbia Înfiptă-n pămÎnt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În buzunarele diagonale, apoi țeava și mînerul În buzunarele mari cu Închizătoare și magaziile În buzunarele lor Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer, și cele patru mașini intrară pe drumul principal, care ducea spre Havana. Înghesuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iei. Da’ am făcut În așa fel Încît să nu dai tu de necaz din cauza asta. Și i-am mai și Împiedicat să te prindă. Ajunseseră pe culme și de aici puteau să vadă din nou lacul, chiar dacă acum părea Îngust și arăta mai mult ca un rîu mare. — De-aici o luăm prin mijloc, pînĂ dăm de poteca aia pe care se transportă buștenii. Acum trebuie să faci stînga-mprejur, dacă vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Tabăra Număru’ 1. Coborî dealul și cînd ajunse aproape de malul pîrÎului Își tăie o creangă de salcie de vreun metru și o aranjă din cuțit fărĂ s-o decojească. Vedea În depărtare apa curată și repede a pîrÎului. PÎrîul era Îngust și adînc, iar pe maluri creșteau mușchi pînĂ În buza mlaștinii. Apa limpede și Închisă la culoare curgea repede, făcÎnd bulboane la suprafață. Nick nu se apropie prea tare, pentru că știa că malul se Întinde deasupra apei și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu foarte mare grijă de malul pîrÎului adînc și Îngust. În locul pe care și-l alesese, malurile erau atît de apropiate, că dacă Întindea undița putea atingă celălalt mal; apropiindu-se, ascultă apa curgînd repede. Se opri În dreptul malului, ferindu-se să nu fie văzut de orice-ar fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară și peștele se ivi deasupra apei, tras de fir. Apoi urmă o zbatere nebună În apele Înguste și adînci, iar păstrăvul fu smuls din apă și, zbătÎndu-se-n aer, zbură peste umărul lui Nick și căzu pe malul din spate. Nick Îl văzu strălucind În soare și apoi Îl găsi zbătÎndu-se printre ferigi. Era puternic și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un moment dat păși Într-o băltoacă - pîrÎul curgea pe sub pămÎnt acolo. Un păstrăv mare țîșni violent, stropind În jur și tulburînd apa. Era atît de mare Încît nu vedeai cum de are loc să se miște În pîrÎul Ăla Îngust. — Tu de unde-ai mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse doi păstrăvi mai mici În locul pe care-l căutase. Și Ăștia erau frumoși și aveau un trup ferm - Îi curățĂ pe toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dea cu amnarul - a răspuns pe același ton Pâcu. Calea spre târg s-a dovedit grea. In unele locuri troienele, asemenea spinărilor unor bivoli, ședeau de-a curmezișul drumului...Atunci doar cu lopețile în mână puteau să facă o pârtie îngustă...Pe când coborau spre Fântâna cu ciutură, Pâcu i-a făcut atenți pe cărăuși. Voi vedeți ce văd eu colo pe iazul de la Găinării? Cei întrebați și-au pus mâna streașină la ochi, să se apere de soare, și au privit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Castel, dacă Prințul e acolo, dacă vin și ceilalți, dacă ne primește Prințul pe toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc pe Ana unde vrea ea... Acum pantofii ei înaintează rapid și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
toți și dacă acceptă să ne sfătuim cu el... Brrr. În sfârșit, am ajuns pe creastă. Bate vântul tare, dar ne ținem bine pe cărarea asta îngustă, și eu și Ana. Pe coada mea stufoasă că e o cărare foarte îngustă dar nu mă clatin deloc. Nici spre dreapta, nici spre stânga. Pantofii albaștri o duc pe Ana unde vrea ea... Acum pantofii ei înaintează rapid și nu-i poate clinti nimeni și nimic din drumul lor. Deci, amândoi, și eu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zgârii și nici nu găsesc urmă de șoarece sau de alte bunătăți în astfel de locuri. Ce ziceți, copii, am avut curaj? Fuga în Carpați, Ticuță! Mă pregătesc, prieteni, să urc din nou pe creastă, să pășesc pe acea cărare îngustă pe care mergeam cu Ana data trecută. Parcă văd: acum e soare, e cald, nu sunt nicăieri șoareci, voi vedea din nou capre negre, urși, ursuleți, tăuri, adică lacuri de munte, în care se reflectă cerul albastru, flori mândre și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aruncă cu toată puterea ulciorul între coarne. Când zgomotul cioburilor se stinse, nimic nu se-ntâmplase! Buimac, se ridicase sprijinit în coate, și după o clipă de derută, izbucni într-un râs nestăpânit. Speriase o vacă! Uitase că pe drumul îngust pe care rareori treceau căruțe, oamenii își lăsau vitele la păscut. Numai toamna, când începea culesul viilor și recoltatul legumelor, drumul era circulat. Uite așa, din cauza unui gospodar care-și lăsase vaca la păscut, s-alesese cu o spaimă grozavă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cap până-n picioare, îl privi lung și într-un târziu îl sfătui să ia tramvaiul pe care scria Copou, apoi să mai întrebe, că va avea pe cine. Oarecum lămurit, o luă pe jos, pe lângă linia tramvaiului. Merse pe strada îngustă din fața gării tot înainte, o luă la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
toate gâzele primăverii! Pe-nserat, când reveni spre dormitor după plimbarea zilnică prin livada școlii, pe aleea cu castani o zări din nou pe fata de la bibliotecă. Era frumoasă, într-adevăr frumoasă! Părul blond închis, îi era strâns cu o panglică îngustă, avea ochi albaștri adânci, și vădea distincție în orice mișcare. Era, cu siguranță, cea mai frumoasă fată pe care-o văzuse vreodată. Fapt explicabil, fiindcă până atunci, când ieșise în oraș, fusese preocupat doar de arhitectura clădirilor care ascundeau cine
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tata; dar fratele, cu ai lui? Casele lor or fi rezistat? Erau întrebări rămase fără răspuns. Fură mutați pe poziție de apărare pe Prut. Ioan ajunse cu plutonul său în zona StănileștiVetrișoara. Găsi acolo niște cazemate din beton cu fante înguste, cu confort minim, însă cu armament sofisticat, bine orientat pentru destinația inițială apărarea și rezistența îndelungată în caz de atac. Primi, cu o inexplicabilă neîncredere în curier, ordinul transmis de mareșalul Antonescu: “Români, vă ordon, treceți Prutul!“. În seara zilei
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și ce ai făcut mai departe? - a Întrebat Despina. ― Prima grijă a fost să văd ce s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coada ochiului. O lumină. Se aplecă și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei poteci înguste. În tot sistemul solar nu exista nimic asemănător cu acel miez. Părea mic, dar asta era o iluzie a senzațiilor omului. Cărțile care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau doar o parte din secretele lui. Ei știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de uimire. Acum sunt conștient de asta, dar atunci abia dacă i-am băgat în seamă. N-am coborât cu picioarele pe pământ decât în clipa când m-am întâlnit cu două doamne care veneau din direcție opusă, pe același îngust trotuar de lemn. Abia atunci mi-am dat seama că aveam în fața ochilor, în carne și oase, persoane care trăiseră la începutul secolului. Purtau fuste lungi până în pământ, care foșneau la fiecare pas. Era o zi caldă, dar se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]