13,876 matches
-
și Vera, și Florinel, și soția acestuia, Fabyola dar ea plângea. Și bea, cum n-o mai făcuse niciodată. De ce nu-l lăsase să plece doar pe Mirel? De ce pleca și Coana Zitta și Costel? I se părea c-au abandonat-o definitiv pe ea. Doamne! Doamne! Eu nu mai reprezint nimic pentru ei? Cu ce le-am greșit? Ne-am despărțit duminică seara, târziu, spunându-i că ei nu pleacă pe cealaltă lume. Că mai pot reveni în țară. Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la propriul copil, și de câte ori revenea, mergea cu flori și aprindea o lumânare la cavoul Corinei i-a zis, odată privind chipul din fotografie al acesteia: Sărmanul nostru puișor, cum s-a răzbunat el pe noi, crezând că l-am abandonat! Doamne, Bițule, ce hotărâre neroadă am putut să luăm, fără să vă spunem și vouă! Ne-am dus și-am crezut c-acolo-s câinii cu colaci în coadă și curge numai lapte și miere. Știi că am stat mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spune orice, dar nu-i puțin lucru că deja Începusem și noi să credem ce spuneam. Cu bruma de experiență dobândită din Îndeletniciri vag Înrudite cu noua noastră meserie, cu predispoziția către inginerie a părințelului, exersată cândva În studii politehnice abandonate Înainte de a Începe cu adevărat, treaba prinsese a se urni până Într-atât Încât părea să meargă de la sine, și tot de la sine se prindea și Viorel În comedia asta costisitoare. Când a strigat-o pe femeia aia din mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care le ogoia rănile din suflet. Dar, ca un trăsnet, încă de dimineață, căzu vestea pe toate posturile de radio: „Rușii au rupt frontul la Iași.. .Înaintarea lor nu mai poate fi mult întârziată !”...”Moldova nu mai este apărată!..Este abandonată !”...” Rușii își fac de cap peste tot..!” În inima Ardealului și Banatului a început a se răspândi zvonurile, ca un vânt rece, că: „vin rușii !..vin rușii..!”. Și, veștile ca niște duhuri rele continuau să vină... „...Dimineață, în jurul orei 11
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
efuziunile de-acolo sunt fade, iar atracția iubirii corporale nu mai prezintă nici o importanță pentru mine. Acum mă atrage altceva, vreau să-mi descopăr esența. Simt în eul meu noi chemări și, ca să pot să le urmez, trebuie să-mi abandonez vechea existență. Agonism De câteva zile, aici, prin preajmă, colindă un copil străin, rătăcit nu știu cum pe malul mării. Se joacă de-a pescuitul, aruncându-și înfrigurat undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o carte postumă. Când îmi amintesc cărțile scrise la Roma, mă simt exact ca un amant care a fost privat de bunul său cel mai de preț. Dar asta e o impresie trecătoare. O neașteptată neputință m-a constrâns să abandonez impulsurile obscene ale cărnii. Sunt bătrân, ăsta-i adevărul. Poate chiar temerile bătrâneții m-au convins să părăsesc desfătările Romei. Bătrânețea e o moarte treptată care încetinește bătăile inimii și înfrânge încet-încet dorința de a trăi. Nu voiam să arăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe care-l jucam eu. A fost de acord, tacit, cu scenariul propus de mine. Condiția era să nu mai revin niciodată la Roma. Alge În timp ce merg singur pe plajă, dimineața, sunt doborât de mirosul de stârv al algelor vii, abandonate de mare, ca un cadavru inform depus pe țărm în timpul nopții. Dar duhoarea aceasta insuportabilă nu mă oprește totuși s-o inhalez în fiecare zi, ca și cum mi-ar înteți, în mod secret, ritmul vital. Calc cu piciorul gol pe mormanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
triumfă asupra abandonului meu. Acum, evident, nu mai simt dorința cu aceeași intensitate; virilitatea mea e cu siguranță slabită. Poate că metamorfoza asta corporală m-a făcut să-mi schimb ideile. În acele rare momente de dragoste cu Aia, mă abandonez complet, mă las târât de plăcere cu un elan tineresc, chiar ca un novice la primele lui experiențe. Trupul meu și cel al Aiei sunt foarte timide, de parcă am fi doi adolescenți. Mărturie Și totuși nu se poate trăi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de această comunicare spontană. Câteodată mi-e teamă să nu mă lase și să plece pentru totdeauna de la mine. E un gând chinuitor, care mă poartă înapoi în timp, până la amintirea aventurilor mele romane cu femei ușoare care m-au abandonat cu brutalitate. Dar fibra ei interioară nu-i îngăduie să se comporte lejer. Anti-Narcis A trebuit să trăiesc atâția ani în insula mea, în singurătate, ca să pot să renunț la acel Narcis ce-mi irosise partea cea mai importantă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru tine sunt săracă și mă consideri vinovată pentru că exist, eu am adormit cu vrăji ochii săi de flăcări și ți-am deschis calea către lâna de aur ca să o sustragi fără riscuri. L-am trădat pe tatăl meu, am abandonat lașă regatul și patria, am acceptat să te urmez fugară în exil, ca și cum aș fi fost un trofeu oarecare al tău. Fecioria mea a devenit prada unui bandit străin; dincolo de iubita mea mamă, am lăsat-o pe cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
tradiție înjositoare injustă. Acestea sunt reflecțiile Aiei care plânge continuu, cuprinsă de o durere mocnită, în timp ce citește mai departe scrisoarea, reținând fragmentele ce i se par mai autentice: O, tată insultat, bucură-te! Bucurați-vă și voi, cetățeni ai Colchidei, abandonați de mine! Umbră a fratelui meu ucis de mine, primește sacrificiul expierii: după ce am pierdut regatul, patria și casa, sunt eu însămi abandonată de soțul meu care era totul pentru mine. Am putut să-mblânzesc balaurii și taurii înfuriați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
i se par mai autentice: O, tată insultat, bucură-te! Bucurați-vă și voi, cetățeni ai Colchidei, abandonați de mine! Umbră a fratelui meu ucis de mine, primește sacrificiul expierii: după ce am pierdut regatul, patria și casa, sunt eu însămi abandonată de soțul meu care era totul pentru mine. Am putut să-mblânzesc balaurii și taurii înfuriați și asupra unuia singur, soțul meu, n-am avut nici o putere. Eu, ce cu filtrele mele magice am stins incendii implacabile, nu sunt capabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
văd, ochii mei se umplu de lacrimi. Pe zei, eu te rog, pe lumina flăcării nestinse, pe toate bunurile și pe cei doi fii, bunul nostru comun cel mai de preț, redă-mi patul conjugal pentru care eu, nebună, am abandonat totul. Respectă-ți cuvântul dat și redă-mi ceea ce eu ți-am dat. Eu nu apelez la tine contra taurilor și a oamenilor și nici nu-ți cer ca un taur să adoarmă îmblânzit de mâna ta. Tu ești cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
râvnind o participare mai intensă la actul integrării cosmice. Mă complac: simt frisoanele nemuririi. Simulacre Considerasem întotdeauna amorul ca pe un soi de întrecere între doi parteneri; cine atinge primul plăcerea, luând-o înaintea celuilalt, fiind satisfăcut sexual, poate să abandoneze partida. Acum am înțeles că plăcerile fizice sunt doar niște biete simulacre. În actul erotic nu participă doar corpul. Pofte La Homer, zeii, întocmai ca și oamenii, freamătă râvnind la plăcerea acuplării. Adesea se supun bucuroși unor ciudate procese de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dezorientat; întocmai ca atunci când întreprinzi o călătorie către locuri necunoscute și te întrebi ce anume să iei cu tine și ce-ar fi mai bine să lași. Chiar și amănuntele sunt o sursă de îngrijorare. Și totuși, dorința de a abandona totul e mai mare, tot așa cum mare este și teama că un eveniment neprevăzut ar putea să-ți împiedice desprinderea. Într-o împrejurare ca asta, simți dorința să-ți iei rămas bun de la cei pe care-i iubești, chiar dacă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dezolante ale acestor arbori maiestuoși care par să agonizeze. Culoarea și mirosul morții dau contur melancolic peisajului... Moartea manifestată în natură pare irevocabilă; și, în schimb, nu e decât un nou preludiu al vieții. Hiperboreea Aproape am uitat de ce am abandonat Urbea. M-am îngropat în tihna thanatică, oferită de acest locus amoenus. Trebuie să mă duc mai la nord, să continui expediția Argonauților ca să pot ajunge în Hiperboreea. Acolo poposesc marii poeți. Zbor împreună Am avut un vis îngrozitor. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aiei, am avut revelația unei autentice inițieri. Unica salvare posibilă se naște în interiorul tău, și numai cu condiția de a-ți depăși teroarea în fața morții. Indecizie O cumplită neliniște mă sfâșie. Dacă nu voi muri imediat, întreaga colectivitate mă va abandona. Dacă însă voi muri, nu voi mai fi Ovidiu, ci voi deveni un instrument anonim prin care se va comunica voința transcendentă. Trebuie să înțeleg ce anume vreau cu-adevărat. Să rămân marele poet Ovidiu sau să devin mesager? Aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
împrăștiate oseminte omenești: cranii, membre de diferite mărimi, coaste, vertebre, era tot ce mai rămăsese din sacerdoții satului. Timpul conservase urmele osoase în nisip și aproape le ștersese, acoperindu-le cu argilă roșie. Nu se știe de ce locul a fost abandonat, căutându-se un altul, mai ferit de ochiul oamenilor. „În pământul acesta pustiu cadavrele preoților erau depuse pe ascuns; se spunea că au coborât în lumea de dincolo și că, într-o zi, după patru ani, aveau să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am plâns bezmetic. Ca un prost. Nimicire Tulburat și deconcertat: așa mă aflu în fața scrisorii ei, a mesajului ei obscur. După atâția ani de viață în comun, nouă ani în care m-am pregătit să înfrunt probele inițiatice, m-a abandonat așa, lăsându-mi doar câteva cuvinte scrise. Mi se pare o mare trădare, și o lașitate, pe deasupra. Mă simt sufocat de disperare. Nu mai reușesc să aud vocea mării, nici să văd albastrul cerului. Am început să-mi detest casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Articolul 1 Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și a Anului Nou se acordă daruri copiilor din unitățile de învățământ special, copiilor orfani și abandonați din unitățile de asistență socială, precum și asistaților din căminele de bătrâni și pentru pensionari. Articolul 2 (1) Pentru copiii din unitățile de învățământ darurile se acordă prin aceste unități. Pentru copiii de la Centrul social "Gavroche" de integrare familială pentru copii
HOTĂRÂRE nr. 1.030 din 14 decembrie 1999 privind organizarea Pomului de Craciun. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126299_a_127628]
-
categorii de bunuri: a) bunurile confiscate de unitățile vamale, devenite proprietate privată a statului, în virtutea legii și a hotărârilor judecătorești; ... b) bunurile pentru care au expirat termenele legale de reținere în vederea restituirii de către unitățile vamale; ... c) bunurile care au fost abandonate în unitățile autorității vamale; ... d) bunurile pentru care au expirat termenele de păstrare, conform legii, si care se află în locuri unde se exercită controlul vamal sau supravegherea vamală. Articolul 2 Sunt exceptate de la procedura de valorificare în condițiile prezenței
METODOLOGIE din 29 decembrie 1999 privind introducerea în circuitul economic de către unităţile autorităţii vamale a bunurilor şi mărfurilor intrate în proprietatea privată a statului, care îndeplinesc condiţiile de valorificare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126561_a_127890]
-
suprafață poate să meargă pînă la "renunțarea la identitate" (de genul abandonării, la propriu, a numelui și prenumelui), fiind, de fapt, o disimulare care ar putea rezulta dintr-o necesitate de a ascunde, de a camufla diferențele, fără a le abandona. Majoritatea copiilor au o tendință semnificativă spre conformism; astfel, ei aderă la regulile școlare, la limba care le este impusă, dar într-un mod superficial, pentru ca nu vor sa fie considerați niște "trădători" în raport cu mediul lor familial. Integrarea implică păstrarea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în acest mod comportamentul social devenind inteligibil și predictibil, ceea ce, desigur, este neadevărat. Tocmai datorită acestui imperativ, al citirii cu moderație a tendințelor semnalate de studiile de psihologie socială, se impune să recunoaștem și relativitatea culturală a postulatelor considerate "universale", abandonînd atitudinea de lene intelectuală, des exersată de psihologia clasică. Prezentăm în tabelul 2 cele mai relevante studii ce pornesc de la paradigma inițială a lui S. Asch. Se remarcă faptul că membrii culturilor colectiviste ce petrec mai mult timp împreună și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
obținerea suportului social, păstrarea sănătății fizice și psihice) (Goodwin et al., 1999; Hargie et al., 2001; Goodwin, Gaines, 2004), la aceste națiuni, din nefericire, riscurile autodezvăluirii s-au materializat deopotrivă în trăirea sentimentelor de vulnerabilitate, a fricii de a fi abandonat de cei din jur, a temerii de a deveni victima agresiunilor sau a sentimentelor de pierdere a controlului și a propriei individualități (Matsushima, Shioni, 2001). Cînd se analizează procesul afirmării identității individuale, dar și a celei colective, trebuie să avem
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
împărtășit și în prezent de mulți dintre locuitorii acestei regiuni geopolitice. în pofida acestor inerții, se constată însă că reprezentanții generațiilor mai tinere (începînd cu "generația 35", a celor care aveau 20 de ani la căderea Zidului Berlinului) decid treptat să abandoneze perpetuarea mitului "străinului" care amenință "existența noastră" identitară. Un studiu realizat de Goodwin și colaboratorii săi (1999) pe un eșantion de 450 de participanți, aparținînd Rusiei, Georgiei și Ungariei, a împărțit subiecții pe trei grupe ocupaționale muncitori, antreprenori și studenți
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]