8,287 matches
-
arate vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On a tout essayé” (Laurent Ruquier, France 2), nu trece zi fără ca un cântăreț, sportiv sau actriță să nu fie întrebați care sunt acțiunile lor în favoarea orfanilor sau bolnavilor. A devenit aproape obligatoriu atunci când ești celebru să faci mici gesturi umanitare. Ultima modă în domeniu este adopția. Angelina Jolie, Madonna, Tom Cruise, toți au adoptat. Jennifer Aniston
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mic talie/șolduri) în perioadele prospere și mai puțin în anii mai dificili. Playboy a devenit oglinda acestei fluctuații a dorințelor. Siluetele „atrăgătoare” cele mai prezente în reviste, la televizor sau la cinema (ne putem aminti taliile de viespe ale actrițelor din anii 1950 și 1960 Claudia Cardinale sau Monica Vitti...) răspund, în parte, unei ajustări a dorinței masculine la conjuncturile economice. O astfel de interpretare a atracției sexuale se înscrie într-o ramură a psihologiei numită „psihologie evoluționistă”, unde comportamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau când vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix. - Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță întreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritul Felix. Otilia! Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
său, Șerban SaruSinești, își reliefează caracterul contradictoriu în confruntarea directă din Scena a IIa, Tabloul X (Actul III). Dialogul pro voacă adevărate seisme în conștiința lui Gelu. Acesta află că tatăl lui sa sinucis după ce s a ruinat din cauza unei actrițe oarecare, Nora Ionescu. Scrisoarea pe care ia trimiso prietenului său, Șerban, înainte de gestul funest, stă mărturie a dramei trăite de Grigore Ruscanu. Loialitatea lui Sinești față de prietenul de odinioară și față de fiul acestuia merge până la capăt, fiindcă nicio clipă Șerban
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
SaruSinești a salvat onoarea tatălui său, Grigore Ruscanu. Și dialogul cu Șerban Saru Si nești provoacă revelații care declanșează adevărate seisme în conștiința lui Gelu (conflict psiho logic). Acesta află că tatăl lui sa sinucis după ce sa ruinat din cauza unei actrițe oarecare, Nora Ionescu. Conflictul psihologic este acum amplificat de un conflict moral și, când Gelu înțelege că propunerea lui Sinești de al elibera din închisoare pe Bo ruga (deținut politic grav bolnav), în schimbul scrisorii, a fost acceptată, eroul își re
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personalitate se continuă în relaționarea dintre reconstrucția tehnologică și intenția artistică. Artista scoate la iveală modul în care un icon cultural nu are valoare și înțeles universale, ci diferă în funcție de context: de la imaginea madonei cu pruncul (iconul maternitățiiă la imaginea actriței Marilyn Monroe (simbolul vizual al străluciriiă sau la imaginea mereu în schimbare a cântăreței Madonna. Iconul își schimbă înțelesul și funcționarea în raport cu contextul istoric și geografic, cu practicile privirii și cu dimensiunile puterii. Parafrazându-l pe Foucault, se poate considera
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
că am epuizat toate izvoarele documentare promitem că vom reface, la o nouă ediție, fresca personalităților deosebite. Menționăm câteva date inedite reieșite din documentele vremii: La începutul secolului al XX lea intendentul Spitalului Drăghici a fost Neculai Teodoru, tatăl vestitei actrițe de mai târziu Aglae Pruteanu. Tot în aceeași perioadă, Ion Tănase, tatăl viitorului actor Constantin Tănase, era laborant la unica farmacie din centrul orașului. În timpul primului război mondial când țara era ocupată de germani în proporție de 2/3, la
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ziarul Epoca "o eclipsă a teatrului nostru național" iar D. Teleor îi evocă directoratul în următorii termeni: "Pe scenă, la repetiții, în cabinetul său, era foarte autoritar și chiar nepoliticos, lucru care întreținea o agitație vie și continuă între artiști". Actrița Lea Vermont adaugă o pată de culoare: soțul acesteia, Gr. Ventura, criticase în Adevărul scrisoarea-program a noului director care o îndepărtează din teatru cu următoarele cuvinte: "Cunosc relațiunile d-tale cu acela care a scris articolul din ziarul Adevărul; înțelegi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
facă dragoste cu un învățător, drama Năpasta este o adevărată năpastă a dramei, închipuire bolnăvicioasă și rafinată, eroare dramatică a unui autor talentat care impune prin Anca un fel de Hamlet rural și în fuste." Se adaugă rezervele unei mari actrițe a timpului Aristizza Romanescu ("În Năpasta m-am întîlnit cu cel mai mare nesucces din cariera mea") și suspiciunile unor critici literari de prestigiu: Gherea și Lovinescu au susținut teza influenței lui Alexei Tolstoi asupra autorului român iar P. Zarifopol
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
astăzi personajele false sunt acelea care se agită în decoruri adevărate" [apud, Banu, 2004, p.225]. Acest lucru este valabil mai ales când este vorba de un personaj atât de complex și misterios cum este Pariziana, care, ca o adevarată actrița, exploatează din plin aparențele, ocaziile, situațiile și decorul. Programul realist/naturalist își propune să dezvăluie veritabilă natură a lucrurilor. C.Seassau [p.76] observa că Zola, ca și personajele sale, este fascinat mai mult de ceea ce realitatea ascunde decât de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
narative care domină toată jumătatea a doua a secolului al XIX-lea (scenă primei întâlniri, scena căsătoriei, scena la bal, scena la teatru, scena în trăsura etc.) și alegând, între personaje, pe cele care au conexiuni cu scenă: acrobați, actori, actrițe etc. Paralelă între universul românesc și reprezentarea teatrală este curentă la Zola. Prin exploatarea dimensiunii teatrale, Zola da românului sau o perspectivă nouă. El găsește în teatru un mediu bogat pe planurile estetic și simbolic. Scopul lui Zola nu este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și a altor locuri, un regim sortit unui apropiat faliment 167. În Leș Rougon-Macquart, Zola dezvolta ideea de simulare, de înșelătorie 168. Numeroase scene de român se aseamănă unor spectacole. Chiar Félicité Rougon, fondatoarea dinastiei Rougon, este cea mai bună actriță, care montează spectacole politice, mondene și private. Actori pe diferite scene sociale și politice vor deveni și descendenții săi cei mai capabili Eugène Rougon și Aristide Saccard. Confruntarea real/ireal creează o permanentă atmosferă de spectacol, consemnata în La Curée
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o punere în abis care prefigurează carieră curtezanei în Nana. Concluzia este că limitele între cele două universuri sunt destul de vagi: "Ce monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
monde de théâtre prolongeait le monde réel, dans une farce grave" [Nana, p.147]. Zola pătrunde în culisele actrițelor de meserie și ale virtuții, descoperind contrastul între aparentă și esență lor, ipocrizia persoanelor "comme îl faut", si simulacrele ieftine ale actrițelor. Henri Mitterand [Zola, 1990, p.36-37], exeget consacrat al operei lui Zola, îl compară pe scriitor cu un regizor, constatând că unitatea de decupare la Zola nu este evenimentul, ci gestul, vorbirea; spațiul global este înlocuit prin aspectele sale succesive
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
valoare de expoziție", în reprezentare permanentă în toate sensurile (teatral, mimetic, politic). Metaforă "expunerii" permite scoaterea în evidență a unor anumite scheme textuale: texte-expuneri, topoï, descrieri-cataloage și personaje semnificative expuse/expunându-se/afișându-se/pozând (hoinar, comis-voiajor, călător, parvenit, trecătoare, actrița și alte personaje-tip din secolul al XIX-lea). Orașul este mai mult decât un loc în spațiu, este o acțiune dinamică, care implică protagoniști și mase mari de figuranți. Viața pariziana este strălucitoare, iar femeile sunt un atribut important
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
bucură și profita, fiecare în felul său, de acest eveniment extraordinar, cum este cazul contesei Sabine Muffat: "On m'a assuré que nous aurons également le roi de Prusse et l'empereur de Russie" [Zola, Nana, p.71] sau al actrițelor: "Cependant, Gâgă en était restée à l'Exposition. Comme toutes ces dames, elles se réjouissait, elle s'apprêtait" [Zola, Nana, p.110]. Spațiul urban este dublu. Este vorba de un loc real, care dă naștere unui univers imaginar. Oraș-iluzie cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comediei urbane, Pariziana îndeplinește un rol excepțional. Ea se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. Femeia Pariziana din jumătatea a doua a secolului al XIX-lea "inventează", devine regizor și actrița pe scena politicului, moralei, religiei și literaturii, exercitându-și libertatea cu o pregnanta din ce in ce mai evidentă. Pariziana se caracterizează printr-un inventar de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Fiecare societate concepe și condiționează rolurile sociale ale femeilor și bărbaților
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mercredis" [Zola, Une page d'amour, p. 264]. Asumându-și rolul de regizor, ea da indicații 183 de interpretare, având obiecții în acest sens. În românul Nana, conceptul viața că teatru se resimte mai pregnant prin faptul ca protagonistă este actrița. Că o artistă consacrată, ea continuă să joace și în afara teatrului marea comedie a dragostei, pe alte două scene. În apartamentul ei, doar două camere sunt terminate (acelea unde se desfasoara comedia dormitorul și camera de baie). Celelalte servesc drept
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am putea-o califica drept o actriță formată în tradiția școlii lui Diderot, prin care ea procedează la simularea comportamentului și emoțiilor sale184. Pariziana face parte din acei actori care sunt prinși în propriul joc, confundând impresia de realitate pe care o produc cu realitatea însăși 185
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este, în mare parte, un subiect și un personaj de factură teatrală, prin accentul pe care îl pune pe exterior, aparentă (mimica, gesturi, costume, decoruri), si nu pe interiorul său, pe care il disimulează cu mare grijă, ca o adevarată actrița. Artist fiind "acela care-și are centrul în sine însuși" (Fr.Schlegel), Pariziana corespunde acestei definiții. Această ipostază însă nu descinde în cazul personajului nostru în abisurile interioare, ale autoanalizei și căutării propriei densități. André Mariolle face o constatare amară
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o provocare continuă. În acest joc, Pariziana își asumă riscul de a se crede atotputernica. Clorinde Balbi are capacitatea de a se metamorfoza rapid în alt rol186. Ea dorește să facă și să desfacă totul după bunul său plac. Actrița este pentru Pariziana un model de imitat că pentru Sidonie Chèbe187. Este semnificativ că Daudet o compară pe Sidonie cu actorul profesionist Delobelle: "une expression vague, factice, détachée, cet air faussement attentif du comédien en scène, feignant d'écouter ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
écouter ce qu'on lui dit, mais ne pensant tout le temps qu'à să réplique. Chose singulière, la mariée, elle aussi avait un peu de cette expression" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
peu de cette expression" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.19]. Intuind în Sidonie Risler actrița, Delobelle o încurajează 188. Eliberată de mască să de mondenă, ea accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
accede la condiția naturală de artist, descoperindu-se chiar că este o actriță ambulanță, care acceptă neprevăzutul și capriciile carierei 189. În comparație cu frumusețea pură a aristocratei Clăire Formont, Sidonie Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un cafeconcert 191. Nana însă, în mod paradoxal, este doar accidental actrița: ea nu are nici voce, nici talent, putem spune chiar că
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Risler este o imitație de Pariziana mondenă și arată ca o actriță de calitate proastă într-un teatru ordinar 190. Este semnificativ finalul românului, cănd Risler o descoperă într-un cafeconcert 191. Nana însă, în mod paradoxal, este doar accidental actrița: ea nu are nici voce, nici talent, putem spune chiar că este o mai bună actriță în viață decât pe scena teatrului în care evoluează. Toate acestea demonstrează că Parizienele inversează valorile și rolurile. A ști să disimulezi a devenit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]