8,468 matches
-
alții, și alții, generali, cutare... Au murit degeaba. Și nu numai ei... Și la Gherla, și la Ocnele Mari, și În alte părți, unde mai sunt Închisori... Zic eu, o părere personală: o fost jertfă i-nu-ti-lă! E regretabil că și acuma, după atâția ani de zile, simțim că, deși cei care ne-au persecutat pe noi nu mai sunt, o rămas copiii, nepoții sau strănepoții lor, care se țin cu dinții și nu lasă de putere... De-aia e greu de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că, deși cei care ne-au persecutat pe noi nu mai sunt, o rămas copiii, nepoții sau strănepoții lor, care se țin cu dinții și nu lasă de putere... De-aia e greu de făcut reforme, că mai sunt și-acuma generali și colonei care au conștiința... sau ar trebui să aibă conștiința... Încărcată, cu câte crime-o făcut. Și sunt bine mersi, cu pensii mari... Dar resentimente aveți? Nu am, chiar dacă m-aș Întâlni cu vreunul... Eu sunt creștin și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acasă și le-o spus fratelui meu și lui Rada. Ăștia repede, numa’ cât și-o luat În picioare ceva, o armă, și-o fugit. Securitatea o și venit nu peste mult și, aflând c-o fujit, i-o urmărit. Acuma, nu știu ce s-o-ntâmplat, da’ s-au tras focuri Între ei. Am auzit că și securiștii o fost Împușcați... Și fratele meu a fost Împușcat și el, da’ nu știu dacă atuncea sau mai târziu...4 Singurul care-a scăpat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost... Se pare că și el era unul dintre informatori și nu se știe nimic de el. Și fratele meu a fost ucis... Dumneavoastră cum ați fost arestată? Noi am fost ridicați la miezul nopții de 15 spre 16 august... Acuma, noi știam deja ceva... pentru că erau În sat foarte mulți „muncitori”, securiști Îmbrăcați În muncitori la primărie, și se-ntreba toată lumea oare de ce-au venit... Și pe vremea aceea nu era voie să tai viței, da’ țărani-ș mai tăiau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Baia Mare, că era regiunea Baia Mare. Și nu ne-au ținut la Satu Mare numa’ o săptămână, până ne-a luat primele anchete, că nici n-aveau, de fapt, unde să țină deținuții. Era numa’ o clădire În spate, Încă și-acuma este, și-n fund sunt niște cușculițe numa’ atâta, cât intra o saltea, că nici paturi n-avea, și jos pe saltele ne-o culcat. O săptămână am stat acolo, În cușcubițele acele’. Și după o săptămână ne-o-ncărcat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
circ decât un proces. Deja pedepsele era stabilite dinainte... No, avocații ni i-o pus din oficiu și n-o vorbit aproape nimic, numa’ o zis că fiin’că suntem la prima abatere, că n-am mai fost condamnați pân-acuma, să ne deie pedepse mai mici. În rest, aproape nimic... Publicul erau ei, securiștii. Era plină sala de ei. Generalul Petrescu, poate ați auzit de el, că el l-o condamnat și pe Maniu și pe toți ăștia, el era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
capetele alea... Înconjurate cu toate cârpele din lume, se uitau la mine... Și șefa m-o-ntrebat: „Din ce lot faci parte?”. Știu că aia o fost prima Întrebare. Și io am zis: „Parașutiștii”. „Dumnezeule, dar câți parașutiști au fost, că până acuma o venit o grămadă de persoane cu parașutiștii?” Deci În ziua aceea am fost judecați toate loturile de parașutiști. Și, rând pe rând, o-ntrat și-n celula asta câteva persoane cu parașutiștii. Eu eram a patra sau a cincea... Da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la capetele acele’ care se uitau la mine și am zis: „Nu vă supărați că v-am trezit, că v-am deranjat din somn”. Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i nimic, suntem obișnuite, că nu știu câte o intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând În celulă... Că, până acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trezit, că v-am deranjat din somn”. Ha, ha! Și șefa o zis: „Nu-i nimic, suntem obișnuite, că nu știu câte o intrat până acuma. Dar știi ce fericită sunt că văd pe cineva că intră râzând În celulă... Că, până acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care am avut-o, dintr-odată m-am Îngrășat foarte tare, am avut ceva cu hormonii ce n-o fost În regulă, și mă făcusem aproape de 95 de kilograme. Și-acuma am aproape atâta, dar nu știu de ce, atunci mi se părea că eram mai grasă. Și-ntre timp, la Securitate, am mai dat jos, pentru că n-am mâncat și de multe ori refuzam mâncarea și am avut probleme cu asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împărțită În vechea mânăstire, cu chiliile foștilor monahi, și clădirea nouă, da’ tot atașată de aialaltă. În asta nouă, Înainte de-a veni comunismul și-n primii ani de după, fusese directoare o profesoară de psihologie..., un fel de..., cum Îs acuma psihiatrii ăștia... Și era foarte severă cu deținutele de drept comun, da’ totuși se-ngrijea de mâncarea și de traiul lor. Și făcuse această clădire nouă cu w.c.-uri, deci nu mai era ca la Jilava... Că fac o paranteză
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu știu ce are doamna cu mine, că tot timpul s-agață de mine... Și mi-am făcut cele trei zile de pedeapsă, să nu ziceți că mi-o fost frică să le fac, și de-aia n-am venit Înainte, da’ acuma, că le-am făcut, vin să vă spun să vorbiți frumos cu ea și să nu mă mai persecute”. Zice: „Vă cunoaște din libertate?”. „N-o cunosc, de unde s-o cunosc? Nu știu ce are cu mine. Când ne duce la plimbare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine viața mai bună, pentru că slăbisem Între timp de la 90-95 de kilograme, cât am avut când m-a arestat, de ajunsesem numa’ la șaizeci și ceva de kilograme... Dar m-am și Îmbolnăvit atunci, că mi-o căzut amândoi rinichii... Acuma, când am fost la vizita medicală, mi-o spus doctorul că mi-s căzuți amândoi rinichii cu doi centimetri. Doctoru’ n-o știut de ce, o spus că Îi din tinerețe... Dar io am știut de când e problema, c-atuncea dintr-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Deci toate ne-am Îmbolnăvit și-o trebuit să vină de la București o echipă sanitară, cu medici, care ne-o adus tot felul de medicamente... Atunci apăruse ceva medicament special. Ce lapsus am... Erau așa roșii... un fel de antibiotice... Acuma nu mai țin minte numele, da’ era foarte scump atunci, că abia apăruse. Și mi-o spus că ce de bani o cheltuit cu noi, pentru că le-o fost frică să nu se extindă boala și-apoi, na, ne-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știe că vin, că nu mă duc În domiciliu obligatoriu. Apăi am ajuns la părinți... Săracii... Tata așa mi s-o părut că Încă se ținea bine, da’ mama tare Îmbătrânise. Când m-a arestat era o femeie voinică, frumoasă, acuma era o bătrânică mică și să vedea pe față că era distrusă, că tare mult o plâns În cei zece ani. Apoi, acolo am aflat de soțul meu c-o fost condamnat la moarte... Că io n-am știut de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că nu vroiam să le fac rău, și nici mie, că știam că-s urmărită și să nu se creadă că cine știe ce vorbesc acolo. Afară de familie nu m-am dus la nimeni niciodată. Nici aici pe scară, la nimeni... nici acuma. Dacă mă Întâlnesc cu ei pe scări vorbesc, Îi salut, Îi respect, dar n-am vrut, să nu se facă minciuni, c-am știut că-s urmărită. Și așa vă spun că m-o urmărit, și la locul de muncă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
108, 109, 110. Spuneți-mi, pentru Început, care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Stați un pic, că asta e cam cu cântec... Într-o primăvară, sămânam cânepă și vine Virgil Pop, fratele lui Victor, care o murit acuma... și-mi povestește mie despre o scrisoare de la un pretin, cu o organizație contrarevoluționară. Și eu stau și-l ascult... De la un mucos de 17 ani ce poți să afli... ceva aventuri. Și io mi-am dat seama, fiindcă eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
colțul de la masă”. Masa era de beton... I-am urmat sfaturile... Și În loc să-mi deie o saltea, mi-o dat un sfert, că mi-o ajuns numa’ pân’ aci salteaua, restul tot am fost pe beton... Și eu mai aștept acuma sănătate. Deja organismul e Îmbătrânit și nu luptă cum trebuie, și ăsta e rezultatul. No, și-am stat de dimineața de la 5 până seara la 10 cu stomacul pe colțul de la masă... Și am stat vreo săptămână și ceva. Dar
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Taci că e bine. E bine, lasă că Îți păstrez ceai și pe mai târziu, că astăzi Îs până deseară”. Zis-am: „Dumnezeu, dă-i sănătate la toate neamurile lui!” Și așa o și fost, cum o zis el... Și acuma vreo zece ani, m-am dus la rază aici la spital și găsește doctoru’ Poenaru că mi-e stomacu’ deplasat... Vă dați seama? Din ’57! Și am mai făcut rază la stomac nu o dată după ce am venit acasă... Că nici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu știu, nu știu. „Dar 29 iunie ce sărbătoare e?” „Degeaba mă Întrebați, că nu știu.” „Da’ de Sfântu’ Petru și Pavel ai auzit?” „O”, zic, „aveți dreptate, În 29 iunie e Sfântul Petru. Azi Îi 29 iunie.” „Nii, mă!” Acuma să vă spun de ce-am avut eu noroc cu gardianul. Cum am fost eu cu stomacul, am crezut că, pă celularul ăla la Securitate, toți mâncăm aceeași mâncare. Da’ de unde! El Îmi aduce o supă ca de acasă... „Dacă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da câte o bucată de turtoi destul de respectabilă și foarte bună... asta față de cum o fost În Delta Dunării, că ni l-o făcut din mălaiul care nu l-o mâncat porcii. Asta o fost făină de mălai, cum este acuma În comerț fără... Aia era cu tot părul, cum o... Vai de mine și de mine. Care erau condițiile de dormit? Ai de capul meu! La 5 deșteptarea, la 10 stingerea. Paturile În celulă era atâta de aproape, că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se uita la ei cum joacă table, da’ nu Își dădeau seama că ce fac... Și În dimineața aia o fost percheziție, da’ n-o găsit nimic. Și după percheziție ăștia s-o apucat să joace șah, să joace table. Acuma, gardienii care o fost n-o putut să facă proces-verbal, că ce le-ar fi zis? „Voi nu vă faceți datoria, mă. Ați făcut percheziție dimineață și n-ați găsit nimic și ați găsit după-amiază?” Tot ei erau vinovați... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o venit NKVD-ul, ne-o prins și ne-o băgat În ceva celule, În pușcărie la Constanța. Ăștia doi, cu care eram, noaptea s-o dus”. I-o cătat rușii dimineața că unde-s. Prinde orbul, scoate-i ochii. Acuma, ca să faci armata la marină și să nu știi toate dichisele cum se mișcă Înseamnă că tare prost trebuie să fii. Și În veci n-o mai auzit de ei. Și ăsta o fost condamnat pe drept comun și i-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mișcă Înseamnă că tare prost trebuie să fii. Și În veci n-o mai auzit de ei. Și ăsta o fost condamnat pe drept comun și i-o comutat pedeapsa la politici, că taică-său o fost plutonier, tehnician veterinar. Acuma, cu ce-o fost el vinovat că taică-său o fost plutonier? Asta nu Înțeleg! Și zice Într-o zi cătră mine: „Mă, eu la bagaj mai am un cojoc și ăla ți-l dau ție”. Eu n-aveam cojoc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aproape de genunchi. Că Jilava era la 25 (sic!) de metri sub pământ... M-am gândit: „Măi, da’ ce Dumnezeu, nici bec, nici nimic?”. Și un miros de egrasie... Umblam ca bezmeticii și, pe oriunde umblam, numa’ de uscat n-am dat. Acuma, ce e de făcut? Trebuie să stai liniștit până dimineață, altă soluție nu era. Și când o fost dimineața, ne bagă În cameră unii... ’Ai de mine și de mine! Numa’ eu cu Vasile Savu și cu Încă unu’ de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]