KorAP: Find »[drukola/base=adormi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...325 326 327 ...413 >

10,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

acele topografii și personaje fabuloase, muntele de sticlă, Omul de flori cu barba de mătase, Triști-Copil și Inia-Dinia, Pipăruș Patru și Florea-nfloritul mi se răsuceau în minte, desenând figuri parcă luminate din interior. Era Valea Uitării, unde cine 56 adoarme își pierde dorul de părinți și de locurile unde s-a născut. Un loc atât de frumos nu putea exista în realitate. Era literatură, era ficțiune, iar noi eram personaje de poem. Mi-am amintit de poemul lui Donne în

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
de părinți și de locurile unde s-a născut. Un loc atât de frumos nu putea exista în realitate. Era literatură, era ficțiune, iar noi eram personaje de poem. Mi-am amintit de poemul lui Donne în care doi îndrăgostiți adorm împreună, mînă-n mână, într-o vale cu flori, fără altă atingere decât a degetelor împreunate, unirea spiritelor lor fiind "singurul mod de-a procrea întruna". Clara era însă cât se poate de reală și o știam de doi ani, cât

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
un bec aprins în vârful unui stîlp), colegii mei dormeau, mulți îmbrăcați, respirând greu. Aerul era înăbușitor. Putea a bere și a ciorapi murdari. M-am culcat, scoțîndu-mi doar pantofii, 162 m-am acoperit cu pătura peste cap și am adormit imediat, fără vise, cum nu reușisem niciodată în nopțile de la Budila. Doamne, cât de aproape sânt de Himeră! O simt lângă mine, lipită de mine, în mine, aproape c-o pot întrezări acum, deși n-o pot încă atinge, sau

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635

un loc binecuvântat de Dumnezeu cu alese daruri, dar omul e dator nu numai să le păstreze în bună orânduială, ci uneori să ajute lucrarea dumnezeiască să vină desăvârșită în întâmpinarea credincioșilor, scrie părintele, și el nemișcat în fotoliu, a adormit oare? Nu-ți ascund, Theo, ție, care cunoști atât de bine mănăstirea, ca unul de-al nostru, că am unele planuri de modernizare și lărgire a acestui sfânt lăcaș, Și cu ajutorul lui Dumnezeu precum și prin milostenia credincioșilor aceste gânduri încep

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
aprinsă, tu explicând, ea ascultându-te, din când în când sorbind din ceaiul de tei fierbinte, îl simțeam cum pătrunde prin toate cotloanele înfrigurate ale ființei mele, o sevă binefăcătoare trecând pe deasupra mea ca o suflare blândă cu puteri magice, adormindu-mă! Poem în proză! Stop, fantezie! Dar e adevărul adevărat! Mi-a promis că-mi lasă până mâine cursurile ei, numai să aștept puțin, că mai are câteva minute nevoie de ele, să-mi beau liniștit ceaiul, Ia și niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
e! intru și nevoit să aprind lumina, ușurându-mă, apoi zgomotul surd al rezervorului de apă, nehotărât, în hol lumina aprinsă, ea așteptându-mă, eu zâmbind încurcat, Nu dormeai? Nu, am citit ceva dincolo, Te rog să mă ierți, am adormit! evitându-i privirea, Nu-i nimic, din fericire părinții mei nu sunt acasă! singuri așadar în toată casa, Eu trebuie să plec, Acum, noaptea?! Da! și dus ai fost cu grabă, crezi c-ai reușit s-o îmbunezi astăzi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
citeai, prin fața ochilor mei întorși, prin minte, mi se derulau imagini ale unei întâmplări din acel timp, tot ce e posibil să nu aibă legătură cu ceea ce ai citit, dar ceva în afara conștiinței mele a suprapus acele cuvinte unei imagini adormite din mine și scoasă acum la iveală, În liniștea modulată doar de vocile tainice ale naturii din jur Theo își amintește din caietul nescris al neîntâmplătoarei sale vieți, Nu prea sunt multe de spus, sunt doar câteva imagini ce stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
momente să-și revină și am încercat apoi să-i vorbesc cât mai stăpânit de Aida, de nebunia mea fără leac, nu i-am cerut ajutorul, nu i-am promis nimic, și am plecat Unu noaptea și nu pot să adorm, Oprește-te acum, vine vocea lui din prezent și tac, tace și el, întins pe pat, neștiind ce să facă cu mâinile, ba și le strecoară sub cap, neliniștit apoi se-ntoarce pe-o parte spre perete, își schimbă nemulțumit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
acolo sus și lucra, duminica?! Daniel! mă strigă pe numele meu, și nu-mi dau seama cum s-a întâmplat, a călcat greșit sau pur și simplu a căzut schela nefiind bine fixată, Theo, îndrăznesc eu, nu mă aude?! A adormit?! Theo! vin lângă el pe pat, Theo, trebuie să știu cum s-a întâmplat! Călugării au spus că n-ar fi trebuit să lucrezi duminica, Că e pedeapsă de la Dumnezeu, îmi completează el gândul nerostit, Cum a fost? Când tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
citit înaintea datei de 17 aprilie, ar vrea totuși Daniel să știe, Ce s-a întâmplat în acea duminică după-masă când l-a desenat pe Rada, nu mi-a povestit niciodată, dar nu mai am pe cine să întreb, a adormit cu brațele căzându-i pe lângă brațele fotoliului, atinge pământul cu degetele, obosit, de ziua prea lungă sau de noaptea nedormită?! Doarme? Se întreabă mama întrebându-mă și pe mine, Da! cred că a adormit, Bine! Lasă-l să doarmă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
am pe cine să întreb, a adormit cu brațele căzându-i pe lângă brațele fotoliului, atinge pământul cu degetele, obosit, de ziua prea lungă sau de noaptea nedormită?! Doarme? Se întreabă mama întrebându-mă și pe mine, Da! cred că a adormit, Bine! Lasă-l să doarmă, nu s-o fi odihnit prea bine astă-noapte, Tu ce faci acum, Daniel? Dacă n-ai să-mi dai nimic de făcut rămân aici, până se trezește, Nu, acum n-am nimic pentru tine, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
o fi odihnit prea bine astă-noapte, Tu ce faci acum, Daniel? Dacă n-ai să-mi dai nimic de făcut rămân aici, până se trezește, Nu, acum n-am nimic pentru tine, și-l privește cu multă duioșie pe Theo, Adoarme așa oriunde, dintr-o dată cade în somn, ca și când n-ar mai fi dormit de foarte mulți ani, vorbește mama de acest ciudat obicei al lui Theo, I se întâmpla și la școală câteodată, la ora de citire în clasele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
și la școală câteodată, la ora de citire în clasele mai mici, eu nu l-am nimerit la mine în clasă, mi-a povestit însă învățătoarea lui cum dintr-o dată s-a uitat pe geam, a suspinat adânc și-a adormit cu capul pe bancă, altă dată chiar la ora de geografie a lui taică-său, tare supărat a fost atunci pe el bărbatu-meu, că l-a făcut de râs la toată școala, Când a fost mic de tot am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nu mi-a spus dacă vreodată a mai întrebat cineva de mine, copilul lui Dumnezeu, așa spuneau călugării despre mine, Daniel, mă caută Theo cu glasul, S-a trezit, Da! Sunt aici! Se ridică în picioare, își dezmorțește trupul, Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
spus dacă vreodată a mai întrebat cineva de mine, copilul lui Dumnezeu, așa spuneau călugării despre mine, Daniel, mă caută Theo cu glasul, S-a trezit, Da! Sunt aici! Se ridică în picioare, își dezmorțește trupul, Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a după-amiezii, ori poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mine, Daniel, mă caută Theo cu glasul, S-a trezit, Da! Sunt aici! Se ridică în picioare, își dezmorțește trupul, Am adormit! Da! Ai adormit de parcă n-ai fi dormit de foarte mulți ani, El zâmbește, Așa este, Daniel, am adormit, cât să fie ceasul?! Și eu mă uit în jur ca și cum frunzele de vie neclintite-n soare, sau lumina piezișă a după-amiezii, ori poate cerul încă albastru profund, sau musculițele încă active din aer, ca și cum ora ar sta în toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
mi aduci un pahar cu apă citește-mi din caietul meu, și-așa n-avem altceva mai bun de făcut, la un moment dat nu te-am mai putut urmări, atunci să reiau de unde, Bine! Și recitesc până unde a adormit el și nu m-a mai auzit, apoi ajuns cu lectura unde m-am oprit fiindcă, 17 aprilie, încep să-i citesc lui Theo așezat în fotoliu, așteptând, neavând altceva mai bun de făcut, 17 aprilie, pe la amiază l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
plâns aproape fără încetare până la doi ani și jumătate, iar somnul meu nu era ca al altor copii, Și cade într-un somn adânc de parcă n-ar fi dormit câțiva ani, Mi-a povestit și mie mama ta cum ai adormit la ora de geografie a tatălui tău, Da! Și ce ți-a mai spus mama? Că ai plâns mult când ai fost mic, că te-a dus la doctor, și nu aveai nimic, că te-a dus și la preot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
disperare, M-am îndrăgostit definitiv de Ana pentru că ea cunoștea o parte din taina mea și trebuia să mi-o împărtășească și mie, un semn mi s-a făcut de prima dată când m-am dus la ea și-am adormit, ca și când, completează gândul meu, Și n-am înțeles! Ce ți-a promis oare femeia aceea, mă întreb eu cu glas tare, Poate mi-a promis că voi picta o biserică, nu știu, încă n-am aflat! Și înserarea se lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
prin sertare întrebându-mă ce să mai iau cu mine, îl voi abandona oare definitiv acum, când un caiet de desen port tot timpul cu mine?! Întorc pagina și-l privesc pieziș pe Theo, nu-mi dau seama dacă a adormit deja, m-am oprit din citit pentru că ochii mei au întâlnit un alt scris, acest frumos și îngrijit scris nu-i al lui Theo, Theo?! Da! Să citesc mai departe? Da! Mai citește-mi, de ce te-ai oprit? Vocea ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
îmi faci semn cu mâna și nu mai am timp să șterg, doamne, să nu deschizi caietul acesta! 8 august, nu l-ai deschis ieri! Theo, iubitul meu! cum m-am îndrăgostit de tine în chiar acea seară când ai adormit la mine în cameră ca și cum n-ai fi dormit de foarte mulți ani! cum ai adormit și aseară lângă mine ca și cum, ostenit, trăiești atât de intens tot ceea ce vezi, ca și cum pentru tine n-ar exista decât logofătul Ioan Tăutu, ctitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
caietul acesta! 8 august, nu l-ai deschis ieri! Theo, iubitul meu! cum m-am îndrăgostit de tine în chiar acea seară când ai adormit la mine în cameră ca și cum n-ai fi dormit de foarte mulți ani! cum ai adormit și aseară lângă mine ca și cum, ostenit, trăiești atât de intens tot ceea ce vezi, ca și cum pentru tine n-ar exista decât logofătul Ioan Tăutu, ctitorul de la Bălinești, printre puținii boieri de viță căruia Ștefan al Moldovei i-a îngăduit să ctitorească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
să vorbească! A știut oare părintele Ioan că se va întâmpla asta?! Să-mi fac rugăciunea de seară și să încerc să adorm, deși ochii mei sunt acum mai treji ca lumina zilei, Theo, dincolo, amețit de băutură, o fi adormit demult, Lasă-ți inima să vorbească! Când? Acum?! V După parfumul ce-l simt am impresia că ești îmbrăcată în ceva de culoarea sânzâienelor, așa cum mi le amintesc eu, și Theo își desface larg brațele așteptând nerăbdător îmbrățișarea Corinei, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
Theo mă asigură că totul rămâne așa cum am stabilit, adică eu să mă duc poimâine la mănăstire să pregătesc totul pentru revenirea lui, îl asigur că voi face întocmai, VII Mâine plec la mănăstire și gândul acesta mă împiedică să adorm, n-am mai fost acolo de la Crăciun, nici de data asta nu mă va aștepta nimeni în sat, la autobus, numai că acum va fi încă ziuă afară când voi ajunge și până la mănăstire nu fac mai mult de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
nesaț din sfârcul secătuit, nu-mi mai amintesc decât chipul ei alb ca laptele, surâzător, legănându-mă, și glasul cristalin, copilașul meu! clopoțeii argintii pe care îi string cu putere între degete, țâța ei caldă, albinele și greierii prin iarbă, adorm ocrotit în brațele ei înfofolite, atât de fericit cum niciodată nu-mi mai amintesc să fi fost de atunci, nu țin minte nimic din ce s-a întâmplat după aceea, Mulți ani mai târziu l-am întrebat pe părintele Ioan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]