12,537 matches
-
În esență, mă obseda întrebarea cum voi trăi fără alergăturile după balon, încurajat de urletele unui public admirator? Cum voi trăi fără să am parte, după un efort dur și susținut, de savoarea reușitei, fără să plasez balonul în poarta adversarului, fără să inhalez miresmele triumfului care provoacă entuziasmul mulțimilor? Fără adorația copiilor care aleargă după tine, rugându-te să le permiți sa-ți palpeze musculatura picioarelor care fac atâtea minuni pe terenul de joc? Nici amintirea momentelor de glorie trecută
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se afla în fruntea acestei organizații sub aripile respectabilității și onorabilității, crezând că în felul acesta vor obține calificarea ca parteneri demni în negocieri viitoare pentru soluționarea problemei palestiniene. El a mai estimat că pasul acesta va plasa Franța față de adversarii săi în poziția de putere preferată cand se vor iniția demersurile cu caracter politic. Hotărârea odată luată, Mitterrand nu va recula nici față de tensiunea gravă care a răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
acolo era un cocoșel șef, plin de el, care dădea cu ciocul în stînga și în dreapta. Nu știu dacă călca și puicuțele, cert este că ele cam ar fi fost disponibile. Pe atunci cocoșelul era cam călare pe situație. Nici adversarul său nu era un cocoșoi ca cel de la Tîrgul Frumos, era un țîști-bîști, dar cotcodăcea și el de îți spărgea timpanul. Era o cotcodăceală la Congresul acela de nu se înțelegea om cu om, adică cucoș cu cocoș. Rezultatele au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răul lui? Dacă ăsta crapă, la generale sîntem șăfi. Ferească Dumnezeu! Așa faci politică? Ei, nu, dar dacă ar crăpa, ce credeți că nu o să-i duc o coroană de flori? Așa era Bădia, om cu suflet de creștin pentru adversarii care crapă. Eu încerc să schimb discuția dar el se încăpățînează să-mi spună planul lui. Dacă, mă rog, crapă Satana, eu zic să-l punem în locul lui pe Scaroțchi ăla de profesor. Este omul nostru! Bădie, te-ai prostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceva timp la meciul celebrului X cu celebrul Y. Bătălia avea loc într-o cușcă metalică situată într-o imensă sală de nu știu cîte mii de locuri. X era un pachet de mușchi și-i cam snopise pe toți adversarii săi. Y era și el așijderea, oțel nu alta și rupea osul cît ai zice pește. Ce mai, amîndoi tocau oasele cu pricepere și ușurință. Cam din oră în oră se prezentau fioroșii bătăuși în carne și oase (întregi) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cît ai zice pește. Ce mai, amîndoi tocau oasele cu pricepere și ușurință. Cam din oră în oră se prezentau fioroșii bătăuși în carne și oase (întregi) și se reluau scene din meciurile anterioare ale celor doi, unde aceștia tocau adversari plini de borș și adormiți ca la anestezie. Mi s-a trezit un interes morbid să văd care pe care, adică să văd pe cine îl va podidi borșul și va rămîne lat. În sinea mea, un pacifist notoriu, condamnam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
justificat interesul meu în tărășenia asta. Cei doi satrapi erau de culori diferite, unul alb și unul negru, dar nici acest amănunt nu m-a făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream scenele astea de abator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu m-a făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream scenele astea de abator, dar aveam aceleași porniri ca ale unei fete care, deși știe că s-ar putea să se procopsească cu un viol, totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un viol, totuși acceptă invitațiile suspecte. La ora de nu știu cît trecute fix (la TV programele așa sînt în general ), stau popenchi la televizor, vădit mulțumit că acuși, acuși, văd finalul, adică pe cel mai umplut de borș decît adversarul său. Adversarii apar fițoși, pe o muzică ce n-o cunosc, țopăie și boxează aerul și își dau gluga de călugări jos. Sala urlă, țipă și remarc pe o băncuță niște fătuci despuiate care îmi transmit pupici (măi, a dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totuși acceptă invitațiile suspecte. La ora de nu știu cît trecute fix (la TV programele așa sînt în general ), stau popenchi la televizor, vădit mulțumit că acuși, acuși, văd finalul, adică pe cel mai umplut de borș decît adversarul său. Adversarii apar fițoși, pe o muzică ce n-o cunosc, țopăie și boxează aerul și își dau gluga de călugări jos. Sala urlă, țipă și remarc pe o băncuță niște fătuci despuiate care îmi transmit pupici (măi, a dracului chestie!). Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de tot felul. Nu mîncați nimic decît hrana dată de medic, nu beți decît apă îmbuteliată. O să vă momească insistent cu femei foarte frumoase. Băieții băgau la cap indicațiile și nu le rămînea decît sarcina de a le muta fălcile adversarilor. Pregătirile se intensificau pe măsură ce se apropia momentul plecării și emoțiile creșteau mult peste așteptări. Băieții se gîndeau la echipa lui Stevenson, cel care muta nasurile adversarilor cu o ușurință nemaivăzută pînă atunci. În finala din Germania, Alexa al nostru s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la cap indicațiile și nu le rămînea decît sarcina de a le muta fălcile adversarilor. Pregătirile se intensificau pe măsură ce se apropia momentul plecării și emoțiile creșteau mult peste așteptări. Băieții se gîndeau la echipa lui Stevenson, cel care muta nasurile adversarilor cu o ușurință nemaivăzută pînă atunci. În finala din Germania, Alexa al nostru s-a dat lovit la un degețel și a refuzat să mai boxeze în finală, scutindu-și fața de o reparație îndelungată și de o adormire fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atunci. În finala din Germania, Alexa al nostru s-a dat lovit la un degețel și a refuzat să mai boxeze în finală, scutindu-și fața de o reparație îndelungată și de o adormire fără somnifer. Eu îl fărîm pe adversarul meu, gîndea Vasilică cu optimism. Nu fi așa de sigur, spunea antrenorul. Încă n-ai dat ochii cu cubanezii ăștia în ring. Lasă, n-or fi chiar draci cu cornițe. Dacă îi prind una, îl termin! Dar trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după meci", abia după ce a fost bruscată chiar. În ring Vasilică se gîndește ca un obsedat: N-o să mai vină. A fost trimisă ca să mă bată țiganul ăsta. Frumoasă mai era, Doamne! Gongul sună și pugilistul român încrucișează mănușile cu adversarul. Nici n-a făcut un pas înapoi că a și încasat un pumn în față. Se scutură, se echilibrează și revine în atac. Alt pumn nimerește ținta. Dar nici Vasilică nu rămîne dator. Îl gongănește și el pe cubanez. Spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am camera de luat vederi. Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii, la rugă, cu mare osârdie.” Biserica era în plină construcție când - în 1628 - Barnovschi vodă o închină Sfântului Mormânt din Ierusalim...Deși domnul a dorit să fie înmormântat la ctitoria sa, Dragomirna, până la urmă, fostul său adversar la domnia Moldovei - Vasile Lupu - i-a adus trupul neînsuflețit și l-a depus - după spusele lui Paul de Alep - la mănăstirea Barnovschi. Același Paul de Alep spune că a văzut în naosul bisericii portretul ctitorului „călare pe un cal
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
obligați să meargă prin alte sate pentru a-și rezolva unele probleme refuzate de preotul local, uneori fiind nevoiți să recurgă la unele neadevăruri. Toate aceste măsuri au făcut să crească și mai mult reacția de nesupunere a oamenilor, devenind adversari ai puterii și bisericii locale. Față de cele arătate mai sus, oamenii în cauză și cu ajutorul celor din satele vecine, au hotărât să treacă la construirea unei noi biserici care să respecte datinile prevăzute în vechiul calendar. Această hotărâre avea să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
va strădui din răsputeri să se agațe de scena publică împotriva tuturor evidențelor. Ce altceva să facă? Degeaba obține la alegeri procentaje stingheritoare, degeaba nu-și găsește locul în nici o gașcă, degeaba îi întorc spatele și foști aliați, și foști adversari. Omul va gravita impenitent în jurul puterii, cu singura energie și justificare pe care o mai pot da inerția, încăpățânarea și o falsă imagine despre sine. Când nu știi să faci nimic, nu-ți rămâne decât să-ți confecționezi un destin
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În realitate, suntem invitați la responsabilitate, adică la reacție. De ceva care nu-ți este consubstanțial poți să te aperi. Poți lua măsuri, poți organiza manevre defensive. Când adversarul e în afara ta, poți angaja o luptă, un război. Cu un adversar interiorizat, ai șanse minime. De aceea, una din vicleniile răului e să se insinueze în interioritatea ta, să se instaleze în intimitatea ta, să se identifice cu tine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În realitate, suntem invitați la responsabilitate, adică la reacție. De ceva care nu-ți este consubstanțial poți să te aperi. Poți lua măsuri, poți organiza manevre defensive. Când adversarul e în afara ta, poți angaja o luptă, un război. Cu un adversar interiorizat, ai șanse minime. De aceea, una din vicleniile răului e să se insinueze în interioritatea ta, să se instaleze în intimitatea ta, să se identifice cu tine, ca și când n ar fi decât un chip al tău. Când începi să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe pământ“. Cu alte cuvinte, simpla demonizare a plăcerii nu garantează extirparea ispitei. O cale plauzibilă e și aceea a plăcerii de dramatizate, sistematizate, utili zate ca trambulină, ca vehicul al unei „rupturi de nivel“. Preiei, ca la jiu-jitsu, energia adversarului și o utilizezi împotriva lui. Pe cei care, citind aceste rânduri, vor lua non-acțiunea taoistă drept expresie teoretică a lui „muieți-s posmagii“, iar disciplinele tantrice, drept un soi de bordel mistic, îi asigur că bat câmpii și îi sfătuiesc să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aerul e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăște pe toată lumea. Cearta este un mod de viață. Zgomotul de fond al conviețuirii noastre este bombăneala, recriminarea, scandalul. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozității ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, președinția și parlamentul se epuizează în puru lente manevre de gherilă. Clienții îi detestă pe comersanți și comersanții pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
voce mai scăzută, o umoare mai răbdătoare, o minimală preocupare pentru flirt și seducție. Am avea multe de învățat de la partenerele noastre: cum se valorifică un compromis, cum se profită dulce de pe urma unui conflict consumat, cum se fentează galeș încăpățânarea adversarului, cum se tace, cum se vorbește în dodii, cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
idei“ născute nu prin raționament, ci prin intoxicație doctrinară și îndârjire fanatică. „Dușmanul“ nu știe, sau află prea târziu, că are un statut de dușman. Căsăpire colectivă exista și în Evul Mediu. Dar ea avea, potrivit documentelor, fie motivația penalizării adversarului, fie pe aceea, barbară firește, a cuceririi de teritorii, dacă nu chiar a plăcerii de a jefui și tortura. Dar în ce măsură putem numi „progres“ trecerea de la brutalitatea primară, a animalității ucigașe, la premeditarea „lucidă“ a unei pedepse „principiale“, ale cărei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Reușește să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simțul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decență, de generozitate. Eul propriu pârjolește totul în jur: realitatea devine materia primă a unor ambiții private, ceilalți devin adversari sau unelte, viața nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare. E nevoie de efectul trezitor al unui eșec de proporții, de vreo suferință destrămătoare, de uitarea de sine a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]