12,606 matches
-
și biograf al sculptorului Auguste Rodin. Gonda și cu mine am început să ne întrecem în lecturi. Nu știu ce am citat eu sau ce a citat el, probabil ceva din poezia pariziană cu caruselul: „Și, când și când, un elefant în alb...“ Echipa de profesori, din care făcea parte și Hartung, a rămas mută până când Hartung a rupt tăcerea și a explicat scurt și cuprinzător că era de ajuns, noul venit era admis, despre Rilke se putea discuta la nesfârșit. Și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rochie înflorată. Acum îl aud pe tata: „Cu perioada de încercare, ei îi zic Postulat, a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de călugăriță. Încadrat în alb și negru, chipul ei pare unul de copil. Privește cu mândrie, dar și cu îngrijorare, oare i-o fi stând bine în noul costum. Corpul ei a dispărut, ca și când acesta nu ar mai trebui să existe. De-a dreapta și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat Încă de sălașul asasinului, dar mă lovesc În schimb de nehotărâtul ăsta venit să ceară sfaturi. Îmbărbătează-l, dragă Parodi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amară. Un veteran al acelor acțiuni eroice În slujba patriei ne-a asigurat că ab initio toate pilulele erau cenușii și translucide; apoi, pentru mai multă comoditate, li s-au dat cele cinci culori cunoscute astăzi pe toată fața pământului: alb, negru, galben, roșu și albastru. Atras de perspectivele lucrative care se deschideau În fața sa sau, cine știe, de cuvântul dulce-acrișor, Querido a comis primejdioasa greșeală de a face combinații; ortodocșii Încă Îl mai acuză că ar fi jertfit pe altarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pitchpin, aveam s-o punem la vedere, ca să dea cu ochii de ea toți cei care veneau dinspre Avenida Entre Ríos. Eu am insistat la Început pentru literele gotice, dar În cele din urmă am căzut la Învoială asupra unora albe pe fond roșu. Fără urmă de aprobare din partea Primăriei, am profitat de puterea nopții, când gardianul doarme, pentru a fixa marele afiș În ploaie, care ne-a udat scăfârliile la amândoi. O dată consumat actul, ne-am dispersat În direcții diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mereu câte-un pic din sărite, i-a devorat panglica, inițialele și parte din panamaua neagră, iar pe Ortega l-a lovit strechea să se ducă. A plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-am pierdut din vedere. Ambianța s-a luminat o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aplatiză și apoi, cu un „clic“, panoul se deschise. — În sfârșit! — Nu văd... Imaginea din interiorul panoului era neclară, nefocalizată. Se puteau distinge o serie de protuberanțe metalice rotunde, roșii, galbene și albastre. Deasupra lor se aflau niște simboluri În alb și negru. — Priviți, se agită Ted, roșu, galben și albastru. Culorile primare. Ăsta-i un element extraordinar! — De ce? se interesă Norman. — Pentru că sugerează că extratereștrii au aceeași dotare senzorială ca și noi, că percep universul la fel ca și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman. — Pentru că sugerează că extratereștrii au aceeași dotare senzorială ca și noi, că percep universul la fel ca și noi, vizual, În aceleași culori, folosind același domeniu al spectrului electromagnetic. Asta va ușura enorm stabilirea contactului. Iar semnele acelea În alb și negru... trebuie să fie o mostră din scrierea lor. Vă dați seama? Scrierea extraterestră! Zâmbi entuziasmat. Este un moment măreț. Mă simt cu adevărat privilegiat că mă aflu aici. — Focalizați, solicită Barnes. — Focalizăm acum, domnule. Imaginea deveni și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rămas Împreună. Stăm Încă bine. Am reușit“. Se relaxă. Avu senzația că ceva i se târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația era neplăcută. Nici șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se urce În Cilindrul E. Sprijinit În mâini și genunchi pe puntea lui E, gâfâia din pricina epuizării. Trânti la loc trapa și o blocă, apoi Își trase o clipă sufletul. „Atenție! Douăsprezece minute și numărătoarea continuă.“ „Dumnezeule! Așa repede?!“ Ceva alb se prelinse prin fața vizorului căștii, surprinzându-l. Se trase Înapoi și Își dădu seama că fusese o cutie cu fulgi de porumb. Când o atinse, aceasta se dezintegră și fulgii se răspândiră ca o zăpadă galbenă. Se afla În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Feerie de iarnă Elena Marin Alexe Ninge tăcut peste satul ce stă amorțit ireal Și curg bobițele albe feeric dansând prin astral Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult suflarea lor vie în zori când stelele-apun Să-și lepede chipul lucind cuminte-n oglinda de scrum Abia cuprind cu privirea basmul difuz de-afară Și-aproape simt cum pe umeri tainică ziua coboară Șoptind
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
slab, a ales singura șansă de libertate. Fără alternativă. Legile lumii nu mai ating omul eliberat. Acesta cade în înălțare... Cădere în rai. 17 „Vom pune capăt acestei povești”-spune Doctorul. Rezerva e iarăși plină de oameni concentrați, îmbrăcați în alb. „-Într-un fel sau altul, ea trebuie să se termine. Să sperăm că vom reuși! Aici va trebui să hotărăști și tu, V. Hai, toată viața ai fost un actor teribil! Seneca n-a fost prea greu pentru tine, nici Plaut
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sărută când ochii mei adormiți în iubire simt înghețuri descompuseă În unda unui vis pășeam spre lumini arzătoare în acest oraș ce nu și-a găsit vecernicia medievală a dragosteiă Copacii turnului de fildeș își astupaseră trupul și foamea regăsiriloră Albul satanic dezmoștenea tristețea coruptibilă a firescului, când genele iubirii își înseraseră peste vederea simțită de atâta apropiereă Și-n cele din urmă simt putrezirea visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
putrezirea visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață de-a valma pe un pământ de cuvinte uitat în ochii mei ce nu mai plâng... În ochii mei ce nu mai plâng... MÂLUL OASELOR ALBE Nu mă descompune precum sulfamida buzelor tale ascunsă sub aripa cerului dureros de alb vătămător de cald al șoptelor, retrăind în chemările sângelui. Zidește-mă, în timpul luminii ce-ți mângâie lucirea încremenită și mișcătoare a trupului inert și stângaci spre mine. Simt atunci cum mor încet arzându-mi straiele de dor peste cuvintele tale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cum se naște iubirea. Trebuie să fie această împlinire ca lacrima rănilor să-mi nască lumină. Trebuie să fie, trebuie ... să fie... SUFLETUL ALBASTRU DE SOR Ploile verilor mi-au topit stratul sentimental al deziluziilor amare și am rămas un Alb desprins din strigătul confuz al iubirilor și Ele arse de vremi. Astăzi când mâna încearcă să adune sintagmele unui CONCEPT SUFERIND, o lacrimă plânsă pe un obraz plâns de evadări în plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
UCISĂ. Distanța dintre plânsul surd al iubirilor și foamea de scrumurile albe ce au venit, să-mi liniștească pentru un timp imposibila sensibilitate a extazului, ce a separat NEBUNIA de o altă NEBUNIE, cea care era îmbrăcată în negru și alb al unui DELIR UCIS, de o Zdreanță de umbre. Înserările dor, pământul îmi doare, lacrimile dor, iar APUSUL de UMBRE mă vinde. Undeva o lume începe și sfârșește odată cu o liniște albă din PUSTIURI ALBE. Dar undeva departe în ZESTREA
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
visată-n lumina ochilor ce-mi hăcuiseră de mult sufletul. Și toate cețurile mi se prelinse pe trupuri și toate nesomnurile mi se robise în gânduri. Și toate numai pentru un asediu la capăt de vieți. Trecerea în nopțile mele albele nopți de iubire Ca o cetate închisă-n miezul crispat al munților sânge de stele prelins prin pletele tale descântec... Și dorul singur prin vânturile unei mări pustiite de vietățile somnambule. Și dorul prin covorul cald ce-ți sărută tălpile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu mai doarme, Și lovește-n demonii sufocați în veșmânt. Venim la tine, Măria Ta, Ștefane, cum a venit prin istorie neamul românesc, ai rămas îngerul triumfal al dreptății privind înghețat un fluviu de veac strămoșesc Venim la tine cu albul ceresc, Ca o lacrimă arsă mă desprind dintr-un zor, Și-n roua pământului dureri moștenesc, Mărite Doamne, un tremur pătrunde-n tăcerea de nor II și vede cum timpul apune, cum lumea se pleacă-n haosul de vânt, tu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de-nceput Amorul irosit în clipe amăgitoare Tu taci și-n calmul Sfânt, O rodie te-a vrut, Să mai săruți tăcerea, dintr-un destin de Zare. 28-08-2007 DECOR DE CEARĂ Domnului Tibi Hâncu Tu înger de vecie, ce-n alb te-ai îmbrăcat Cu straiele-ți de nopți încet ai suspinat Că m-ai pierdut și-n viață îți este interzis Ca o dorință vie, să-ți moară încet în vis, Și-n terminări de spirit, o voce mă învață
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr sau bătrân, Un CERȘETOR DE VIEȚI, prin amfore visate, În sufletul poetului, ca un DECOR FLĂMÂND, Cui să-i vorbesc de tine, tu muritor și rece, Din lumea ta de doliu c-un ALB lăsat pe brațe, Ca-ntr-o robie demnă, al tău dor, se petrece, Și-n albe căutări un soare să-ți fie a ta viață. Eu n-am să amintesc de tine, decât în vers, C-ai fost un trecător
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în gând Și calde sunt privirile la semeni, Voi m-ați primit să vă răspund prin vers Despre puterea de a trăi prin vreme. Sunt clipe dragi ce se petrec Cu zâmbete și flori de prețuire, Am strâns în palme albul verb. Și-n tâmple albastra nemurire. Să bem cu toții cupa de-nceput Unde licoarea-n ani ne prea petrece Cu truda omului de rând Și-n timpul ce se lasă rece. Să mai sperăm în Dumnezeu Și-n magicul ce
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îmbrace. Nu știu de ce în amfora de dor E aceeași simfonie de iubire Ce se frământă-n șoaptele de nor Prin taine ferecate-n zile. Nimic nu mai rămâne-n univers Decât privirea nopților îmbietoare Și-n versul tălmăcit de albul sens Așteptarea-i lacrimă de zare CANDELA ARSĂ DE SENSURI Am căutat în vise și-n trupuri de gând Universul iubirii destrămat de versuri Și-n materia oarbă de suflet plângând Am rămas o candelă arsă de sensuri. Am căutat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Un cer de stele îmi veghează în tăceri Mai plânge-n mine gândul de iubire, Am sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem al vrăjii mut și clandestin Și lumea ta e iarăși o boemă În care-s o stingheră răsfirată-n mit, Ai vrea să treacă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
trăiam în foamea mea de ani Această visătoare sete de nebună... M-a părăsit iubirea și n-am să mai trăiesc Prin cimitire oarbe de cuvinte Cu timpul meu din roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]