9,447 matches
-
de opera mea: câteva brazde reavăne ce aduc cu un mormânt proaspat săpat (imagine tristă, dar chiar așa arătau!), populate de plăntuțe firave de salată ce nu cred că vor supraviețui frigului de peste noapte. Sunt fericit. 26 martie 2002 Observația amară a rusului promotor al "occidentalismului", Aleksandr Herzen, la sfârșitul "memoriilor" sale: "După ce am rătăcit printre străini, observându-i de aproape, am încetat să caut în ei pe ai mei și m-am dezvățat nu de străini, ci de legăturile intime
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
observându-i de aproape, am încetat să caut în ei pe ai mei și m-am dezvățat nu de străini, ci de legăturile intime cu aceștia". Aproape toți moderniștii-occidentaliști pe care i-a dat spațiul oriental ortodox au acest ton amar la sfârșitul vieții: oameni care au încheiat conturile cu Occidentul, pe care îl cunosc, îl detestă și căruia nu-i vor aparține pe deplin, și propria țară, care nu le mai acceptă vocea profetică. Citat după ureche de cineva în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o percheziție corporală făcută de Poliție, în plină stradă, degeaba, doar pentru că ai un facies balcanic (așa cum mi s-a întâmplat acum doi ani de zile, în orașul vechi, în zona intens frecventată de turiști), mai lasă un asemenea gust amar. Moscou, c'est de la balle. Trop moche. (Moscova este de căcat. Prea urâtă!) traducere liberă, dar exactă, a limbajului de cartier utilizat de elevii mei. Inscripție găsită pe un chibrit abandonat de către unul dintre ei în laboratorul de fizică. Chibritul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fundal se vedea un alt panou strâmb pe care era desenată o săgeată, urmată de inscripția "Spre groapa de gunoi". Acesta din urmă scăpase neatins de furia electorală. Văzută de departe, imaginea are gustul unei tragicomedii balcanice: veselă la început, amar în final, derizorie per total. 1 Decembrie 2004 Sărbătoare națională! Astăzi am avut parte de o adevărată călătorie în timp, arheologie universitară și experiență pedagogică de neuitat. Într-o cameră mare din subsolul Universității Laval se găsește un fel de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
avea multe de scris despre acest film, dar mă voi limita doar la două detalii. Primul dintre ele provine din film. Hitler privește atent harta Europei cu lupa, cadrul se oprește o clipă pe capitala Bukarest. Hitler spune apoi cu amar că nu mai are combustibil pentru o ofensivă de amploare, că toată lumea l-a trădat etc. Altul din sală: aici s-a plâns mult în timpul filmului. Tocmai aici rezidă perversitatea acestei pelicule: restituie memoriei un Hitler uman, iar noi suntem
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și a felului său de a se îmbrăca. În lumea bizantină, felul în care te îmbraci este un veritabil instrument de putere. Autorul mai notează, cu oarecare amărăciune prost disimulată, că "portretul suferă cel mai mult de pe urma vicisitudinilor istoriei". Constatare amară: oare oamenii care pot afirma că au o "existență fericită" sunt predispuși să țină un jurnal? Lungă discuție, deloc inutilă, acum pe picioar de plecare, cu Andrei G., doctorand la Universitatea Laval. Chinuit de dorul de țară, pendulează între precaritatea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de filme porno și amândoi sfârșesc asasinați. A.R. Mă gândesc uneori dacă nu cumva toată această retorică pro-black este e o formă de tribut adus lui Obama. În schimb, pe atât de purii și de corecții americani, care atâta amar de vreme l-au interzis pe Henry Miller, nu-i deranjează deloc că, în toate filmele lor moderne, de fapt contemporane, la fiecare trei cuvinte întâlnești câte un shit sau câte un fuck you. Totul e fucking pur și candid
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu trebuie, dar îmi asum riscul -, care a fost momentul de maximă împlinire alături de Marius Ralian? Dar experiența cea mai amară, cea mai tristă? A.R. Am trăit multe momente de maximă împlinire alături de Marius Ralian, mi-e greu să aleg unul. O să vă povestesc totuși un moment frumos. La Istanbul, în ziua când am împlinit douăzeci și cinci de ani de căsătorie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
povestesc totuși un moment frumos. La Istanbul, în ziua când am împlinit douăzeci și cinci de ani de căsătorie, sus, în Turnul Galata, deasupra Bosforului aurit de lumina asfințitului, soțul meu mi-a trecut pe deget verigheta de argint. Experiența cea mai amară? Moartea lui. R.P. Richard Stein, fratele dumneavoastră, a compus un cântec celebru: Sanie cu zurgălăi. Puțină lume știe lucrul ăsta. Șlagărul a fost folosit de o gimnastă, Teodora Ungureanu (inițial am crezut că de Nadia Comăneci, dar nu, e vorba
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a pururi nedespărțirea dintre noi.“ („Și suntem una“, Contemporanul, 1 ianuarie 1972) „Bărbatul fără tihnă, veghetorul Asupra gliei, patimă și scut, Cel care-așază-n brazde viitorul, Îndrăgostit de-al patriei trecut, Cel care cheamă fructul din grăunțe, Cel ridicat din veac amar și trist, De steagul țării sărutat pe frunte, Iluminat de crezul comunist.“ („Gliei - patimă și scut“, Scînteia, 17 ianuarie 1978) FRUNZETTI Ion Ion Frunzetti sau despre conștiință și caricatură (nota V. I.) „Integrarea mai deplină a artiștilor în viața tumultuoasă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dă ea nobil popoarelor - și strigă aceeași strigare care răsună de 12 ani de zile - ca să răsune de-a pururi: Trăiască Republica Populară Română!“ (din Luceafărul, citat de Glasul Patriei, 10 ianuarie 1960) TULBURE Victor „Bălcescu - nimb al unei vremi amare! Și Ceaușescu - început de eră! Azi libertatea cântă-n drumul mare Cu viitorul la butonieră. Un veac - abia mocnea o rază tristă... Dar dup alt sfert de veac: ce vâlvătaie! Bălcescule, Republica există! Și tu exiști în celalt Nicolae!“ („Ștafetă-steag
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și să dea o mână de ajutor. Au și făcut-o, cu generozitate și abnegație. Desigur, i-am reîntâlnit în acele zile frământate și pe amicii care, imediat după sosirea noastră, se întrebaseră: „Chiar așa?“. Decembrie ’89 le-a furnizat amara revelație, așa încât s-au simțit datori să exclame pe un ton concesiv: „Da, într-adevăr, este așa cum ați povestit!“. „Să nu uiți de unde ai plecat!“ Cum aș fi putut să uit? Chiar dacă părtinitoare și protectoare, memoria tinde să încuie în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu milă la fetele astea îmbrăcate în roz, pline de speranță. Sunt multe lucruri pe care, dacă le-aș invoca, m-ar pufni râsul. Dar sunt și multe lucruri în preajma căruia râsul n-ar avea ce să caute (nici măcar ăla amar). Am auzit că, din cauza sarcinilor întrerupte, ar fi murit peste 10 000 de femei. Una din prietenele mele rămăsese însărcinată cu un coleg de-al nostru. Nu știu cum s-au descurcat. N-am întrebat niciodată nimic. Poate a fost un zvon
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Marea majoritate a preoților nu-și înțeleg menirea, drept pentru care mesajul bisericii nu este coerent. Oamenii vin la biserică, se închină, aprind lumânări și după ce ies, fac tot felul de măgării". Duritatea afirmațiilor sale se bazează atât pe o amară experiență de viată, cât și pe studierea atentă a realităților din jur. In opinia să, "cauza sărăciei este jaful, o boală a societății românești". Atât timp cât lucrurile nu se vor schimba în bine; Marian Ciornei este hotărât să continue redactarea "ziarului
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe aci numai urmele unor piese de vocabular, toponimii ale elementelor de decor local, sau fiind ei înșiși asimilați. Nu mai enumerăm numele acestor neamuri aduse aci din cele patru vânturi ale istoriei. Dispariția documentară a neamului nostru pentru atât amar de vreme de pe panopticul multimilenarei sale istorii, va fi explicată destul de plasic de filologul și istoricul român Sextil Pușcariu care compară poporul român cu-n râu de munte care după ce izvorăște și-și poartă zglobiile și limpezile lui ape la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vântului (Anemone alba, Anemone nemorosa), Cocoșel de câmp (Adonis vernalis, Adonis autumnalis,Ranunculusheterophilus, Ranunculus calthefolius), Rănunchi, Salată sălbatică (Ranunculus lingua, Ranunculus ficaria), Picioru cocoșului, Floarea broaștii (Ranunculus cssubicus, Ranunculus acer), Floricică de pe lac, Linuță (Ranunculus repens), Buruiană de friguri, Buruiană amară (Ranunculus sceleratus), Călci (Ranunculus bulbosus, Caltha alpina, Caltha plaustris), Volbură de pe luncă, Volbură galbenă (Trollius europaeus), Ciucurel (Aquilegia vulgaris), Omeag (Aconitum moldavicum, Aconitum cammarum, Aconitum variegatum, Aconitum napellus. Aconitum lycoctonum), Orbanț (Actea spicata) Familia Papaveracee. Mac roșu, Mac puturos, Mac
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
doză zdravănă de purgativ, acesta fiind singurul leac pe care madam Georgescu îl dădea, fără excepție pentru orice suferință, considerându-l, probabil, un fel de panaceu universal. La drept vorbind nu prea se merita să înghiți o lingură de sare amară pentru a evita primirea unei note proaste, dar așa gândeam noi, cu mintea de atunci. Fiind o comunitate închisă și izolată, posibilitățile noastre de comunicare cu exteriorul erau extrem de reduse. În afară de rechizitele școlare, pe care le cumpăram de la un micromagazin
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acum). Legat cum mă simțeam încă de cuibul părăsit, plecările și întoarcerile aceste la începutul și la terminarea vacanțelor școlare îmi dădeau cele mai intense emoții, de bucurie la plecare, fără-ndoială, de tristețe și amărăciune la întoarcere. O tristețe amară, profundă, copleșitoare, pe care n-am mai resimțit-o, cu acuitatea aceasta, decât mai târziu, atunci când am putut înțelege că sunt separațiuni în viață mai sfâșietoare totuși decât ale copilăriei. Din fericire, la vârsta aceea, un asemenea proces nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
spunând că la urcare într-un cireș am alunecat și am căzut peste o tufă de „mălaiul cucului” care era cu țepi și mi-a lăsat urmele de pe spate. Exista cu adevărat acel cireș și acea tufă dar cireșele erau amare și noi îl ocoleam. Adevărul l-au aflat de la mine abia atunci când m-am eliberat din armată. Trecuse vara, mai exact era pe la sfârșitul lunii august, când s-a terminat construcția bazinului din care urmau să fie alimentate locomotivele cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
transformați foarte ușor în câinele lui Pavlov, iar televiziunile știu asta. Prezente în fiecare zi pe micul ecran, aceste personaje au sfârșit prin a fi vedete, și dacă la început fuseseră băgate pe gât ca o linguriță cu o doctorie amară, după o vreme publicul în suși a ajuns, printrun proces firesc, să le ceară. Dacă nu rațiunile jurnalistice, ce leau mânat pe televiziuni în lupta promovării unor astfel de personaje? Răspuns simplu: 159 banii. Dar nu banii care lear fi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ea să-l bucure și să-l doară ? Nu există viață mai pustie decît una care n-a iubit nimic, știind că Într-o zi va pierde totul. Și, oricum, nu Înțeleg de ce i-am ironiza pe greci pentru că spuma amară a mării năștea Afrodite, cît timp zeița dragostei e, probabil, cea mai În măsură să ne apropie de lucrurile din jur. Măreția sfinxului de la piramide ne devine străină tocmai prin ceea ce părea să constituie victoria sa : indiferența. Gura aceea Încremenită
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți și prin Încrederea Încăpățînată În unicul răspuns pe care-l dă. Vocea sa monotonă și amară Îmi sugerează că piramidele n-au servit, probabil, numai faraonilor. Un popor Întreg și-a Închipuit că ar putea să umple neantul cu blocuri de granit. Nici Oedip n-a suferit doar pentru sine. El a vrut să umple abisul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gîndească la sine și la destinul său. Presimte aici un pericol, fără să-l poată defini. Și chiar o sursă de nefericire. Nu suportă să stoarcă toată bucuria posibilă din succesele sale, de teamă să nu ajungă la ceea ce bănuiește amar În ele. Preferă de aceea să fie risipitor. Iar ochii lui scînteiază ca un frig luminos. Nu va putea spune niciodată: toate acestea, marea, stîncile, nisipul, amintirile Îmi aparțin pentru că nu mi-a fost teamă În mijlocul lor să mă gîndesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noastră interioară. Principalul e să observăm că tot ce ofereau lotofagii ca viitor era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o viață lungă și obscură, o preferase pe prima, iar acum regreta de a nu fi fost un simplu văcar. Dar e ciudat să acuzi setea de glorie Într-o natură lipsită și ea acum de modestie; e un incendiu amar și secret În aer, arzînd În el, treptat, ezitările de a participa la această victorie grăbită a primăverii. Vreau să Înțeleg de ce Holderlin l-a iubit atît pe Ahile. Silueta sculptată În lut ars de Tanagra e a unui luptător
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]