8,377 matches
-
se poate aplica, așadar nici aceea a existenței ci după Ideea transcendentală pe care o însoțește în exercițiul constitutiv al acesteia. Aparența poate fi, astfel, schemă de aplicare constitutivă a Ideii transcendentale; și sunt atâtea scheme câte Idei. De aceea aparența suportă variații de la o idee la alta. Sub aspect tehnic, judicativul constitutiv este cu totul dominant în dialectica transcendentală, ca parte a unei critici a rațiunii pure. Mai sus a fost arătat că raționamentul, în sens logic, reprezintă operația principală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pure. Mai sus a fost arătat că raționamentul, în sens logic, reprezintă operația principală rațională. Dar raționamentul, cum însuși Kant susține, nu este altceva decât o judecată. De altfel, în privința paralogismelor rațiunii pure (legate de Ideea psihologică), judecata este "judecătorul" aparenței produsă prin constituirea rațională a unui eu ca substanță simplă, unitară și opusă unor obiecte posibile în spațiu. În fiecare situație dintre cele patru (eul ca substanță, simplu, unitate, în relație ...) este implicată judecata analitică. Desigur, pretenția psihologiei raționale este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
eu" își primește predicatele intuitiv- sensibil. Dar și antitetica rațiunii pure (legată de Ideea cosmologică) este prezentată și "criticată" de Kant după formula judecăților aflate în raport de contrarietate (care nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false). Aparența rezultă, în acest caz, din faptul că ambele poziții teza și antiteza, aflate, cum arătam, nu în raport de contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contradicție, ci de contrarietate pretind existența obiectului lor ca atare, ca lucru în sine, s-ar putea spune; și, mai departe, fiecare pretinde că este adevărată. Judecata (ca formă logică) susține și în acest caz tehnica scoaterii la iveală a aparenței. În cazul idealului rațiunii pure (care are legătură cu Ideea teologică) sesizarea judicativului constitutiv este îngreunată de faptul că de la bun început este propusă forma unui raționament disjunctiv pe care s-ar baza "determinarea logică a unui concept prin rațiune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bun început este propusă forma unui raționament disjunctiv pe care s-ar baza "determinarea logică a unui concept prin rațiune".154 Dar, în fapt, judecățile ce alcătuiesc acest tip de raționament sunt elementele unui "aparat" logic prin care se creează aparența. Tocmai pentru că prin paralogismele raționale eul apare ca fiind altceva decât este cu adevărat: anume el este o simplă "conștiință" de sine, susține Kant, iar nu o substanță (simplă etc.), pentru că prin antinomiile raționale noumenul este luat drept fenomen și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărat: anume el este o simplă "conștiință" de sine, susține Kant, iar nu o substanță (simplă etc.), pentru că prin antinomiile raționale noumenul este luat drept fenomen și pentru că prin idealul rațiunii pure "obiectul în Idee" apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o simplă "conștiință" de sine, susține Kant, iar nu o substanță (simplă etc.), pentru că prin antinomiile raționale noumenul este luat drept fenomen și pentru că prin idealul rațiunii pure "obiectul în Idee" apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este luat drept fenomen și pentru că prin idealul rațiunii pure "obiectul în Idee" apare ca obiect al experienței, aparența "se constituie", dar, aparență fiind, nu în modul fenomenal, adică prin timporizare (prin intervenția timpului cu cele trei ipostaze ale sale). Aparența nu are nici o legătură cu timpul; prin urmare, nu are nici cu necondiționatul. Acesta din urmă este un "obiect rațional" care își capătă sensul numai prin raportarea la condiționat și numai din afara unității posibilității experienței. Relația dintre timp și necondiționat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi adevărul, dar într-o nouă înțelegere, diferită de cea valabilă în limitele dictaturii judicativului. Într-un text care se ocupă tocmai de "esența adevărului", Heidegger vorbește și despre depășirea metafizicii: "Meditația (asupra adevărului ființei notă C.) se menține în aparență pe căile metafizicii și, cu toate acestea, în fazele ei hotărâtoare acelea care duc de la adevărul conceput drept corectitudine la libertatea ec-sistentă și, de la aceasta, la adevărul conceput ca ascundere și rătăcire realizează o modificare în modalitatea interogării, modificare ce-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologică" pusă pe seama lor: pro-ducerea noului, adică, în termenii reducției judicative, în-ființarea, constituirea a "ceva". Acest scurt excurs "românesc" identifică fapte care completează propriul meu orizont cultural; este vorba despre elemente care nu pot fi ascunse sau puse pe seama unei aparențe culturale nedorite, care, mai mult, sunt sau ar trebui să fie sublimate. De fapt, în absența lor însăși tematizarea de față nu ar fi putut înainta așa cum înaintează, iar reducția judicativă a dictaturii judicativului ori nu s-ar fi pus
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este, de asemenea, toate cele de mai sus la un loc; și orice ființare este la fel. Am ajuns, prin această descriere, din nou, la ceea ce tocmai voiam să părăsim mai devreme, anume la ceea-ce-este-formal. Am ajuns, dar numai în aparență; de formal nu putem scăpa și nici nu trebuie să scăpăm; trebuie doar să-l punem la locul lui. În cazul de față, orice ființare este totalitatea celor numite, toate acestea la un loc; dar atunci, toate acestea numesc același
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Petre, Schiță a unei logici naturale Logică operatorie, Editura Științifică, București, 1969. Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglifică, Editura Junimea, Iași, 1988. Caputo, John D., Radical Hermeneutics: Repetition, Deconstruction, and the Hermeneutical Project, Indiana University Press, Bloomington, Indiana, 1987. Carchia, Gianni, "Elogiul aparenței", trad. Ștefania Mincu, în vol. Gândirea slabă, Editura Pontica, Constanța, 1998. Cohen, Marc, Glossary of logical terms, 2004, http://faculty.washington.edu/ smcohen/120gl. Collingwood, Robin G., O autobiografie filosofică, trad. Florin Lobont și Claudiu Mesaroș, Editura Trei, București, 1998
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în felul arătat înainte; va fi demonstrativă, dacă este adevărată și derivată din premise admise de la început; va fi dialectică, dacă cel care pune o întrebare cere alegerea între două contradictorii sau dacă se conchide la ceva ce este o aparență și probabil ..." Analitica primă, I, 1, 24 a, b; în Organon II; pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logica transcendentală, a se vedea și: Alexandru Surdu, "Studiu introductiv" la Imm. Kant, Logica generală. 99 Analitica transcendentală este o logică a adevărului; Dialectica transcendentală este "o critică a intelectului și rațiunii cu privire la folosirea ei hiperfizică, pentru a descoperi falsa aparență a pretențiilor ei neîntemeiate și pentru a reduce ambițiile ei cu privire la invenție și extindere, pe care crede a le descoperi cu ajutorul principiilor transcendentale, la simpla pretenție de a aprecia intelectul pur și de a-l preveni contra judecăților sofistice." Immanuel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ia drept părți ale unei "teorii a elementelor", în diferență de o "metodologie", pentru că aceasta din urmă nu mai este posibilă, din anumite motive, în contextul precizat). 101 CRP, II, p. 101. 102 Toți acești termeni: paralogism, antinomie, ideal, regulativ, aparență etc. vor fi lămuriți în partea a doua din această prezentare a analiticii și dialecticii transcendentale kantiene. 103 CRP, II; (1994) p. 274. 104 Cf. CRP, partea finală a Analiticii transcendentale, Apendice: Despre amfibolia conceptelor reflecției care rezultă din confundarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
speculativ, fără a și aduce contribuția la creșterea sănătoasă a economiei reale. După cum menționam anterior, tendințele „favorabile” ale modificărilor structurale ale indicatorilor macroeconomici, dezagregați pe sectoarele analizate în condițiile și circumstanțele specifice ale României, de fapt, nu reprezintă decât o aparență a economiei reale, întrucât creșterea ponderii terțiarului în perioada de tranziție s-a realizat, mai ales pe seama scăderii în valoare absolută a producției din industrie și agricultură!? Spre deosebire de România, în țările dezvoltate, creșterea ponderii serviciilor a avut loc în condițiile
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
oamenii au dreptul să-și caute propria fericire. Cum Încearcă cineva să fie fericit? Franklin credea că fericirea se obține prin perfecționare personală neîntreruptă - adică, să faci ceva din tine. Așadar, visul american a contopit două mari tradiții europene, În aparență contrare, Într-o mare alianță, lansând o viziune a acțiunii umane mai puternică decât oricare alta cunoscută În istoria de până atunci. În timp ce o parte a visului american era concentrată asupra Paradisului și mântuirii eterne, cealaltă parte a sa se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În valoare. Chiar mulți dintre prietenii mei americani spun ocazional: „De ce nu putem fi mai asemănători cu europenii În valorile și atitudinile noastre?”. Nu este totuși atât de simplu. Sunt multe lucruri În Europa care nu sunt de admirat. Dincolo de aparențe poate fi sesizat un sentiment de elitism și superioritate printre mulți europeni, În special din clasa profesională, care este absent printre omologii lor din America. Chiar dacă violența pe străzile Europei este mult mai redusă, bandele de tineri devin mai numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ai Epitropiei. De altfel, Liteanu, reprezentantul generoasei Epitropii, s-a autocaracterizat scriind cu mâna sa următoarele rânduri: "În Ospiciul Neamț, am întâmpinat, d-lor colegi, mai multe cereri de eliberare din partea alienaților a cărora cuvântare și putere n'aveau nici aparența măcar a unui om lipsit de facultățile sale mentale; cercetând actele lor medicale în virtutea cărora au fost internați am constatat că unii sunt numai epileptici, alții numai idioți (sic). În vederea acestor acte m'am întrebat dacă Epilepticii, idioții, ipohondriacii pot
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și fixează indici de bază ai problemei, interpretați critic și comparativ cu mai multe legislații în vigoare, în 1902, în Germania, Franța, Anglia, Belgia și România. Fixând cadrul medical al problemei, imprecis conturat în acea epocă, subliniază, în primul rând, aparența temei de medicină legală, fapt insuficient recunoscut atunci, menționând, la începutul lucrării, că "dacă există vreo știință în care să i se pară oricui lesne a-și spune cuvântul, dar în care mai cu osebire n-ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită de uniformitate, în care indivizii, supuși presiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și mie o mie. Vin cu două Vecin 3: Păi n-am stabilit că jucăm cu banii jos? Vecin 2: Domle, am carte mare și trebuie s-o joc. Uite, dacă ăia tot dorm sau dracu știe ce fel de aparențe mai fac ei acolo, eu împrumut ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Ăsta pe care stau eu. E stil și face două mii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și rîd) Îi dăm drumul? (se bea, se mănîncă) Cine le face? Vecin 2: Eu. Gazdele ce fac? Vecin 1: Domnule, e liniște deocamdată. E bine. Vecin 2: Păi nu-i bine. Nu spuneai dumneata să nu ne luăm după aparențe? Cine știe ce forfoteală e în liniștea asta! Ziceți! Vecin 3: Un modest cip. Vecin 2: Deci ai rămas cu perechi. Bun. Mai departe. Vecin 4: Stai, frățioare, că nici nu le-am filat. Și mi-i și sete. (bea din sticlă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul Alex -, singurul mod de a evada din blocul tuturor interdicțiilor abil drapate cu aparențe binevoitoare. Spectacolul transmite cu claritate aceste idei, a căror virulență ar fi putut fi și mai subliniată dacă regizorul i-ar fi impus autorului concentrarea unor pasaje și renunțarea la altele, păstrate de dragul efectului imediat, dar care produc lungimi și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
efort creator minim, de Doru Zaharia, Const. Avădanei, Ruxandra Bucescu. Emil Coșeru (Val) schițează un portret cinic al lașității profitoare. Florin Mircea îl poartă cu siguranță pe liderul vecinilor agresori între o amabilitate trucată și o violență conținută, jocul dintre aparența și esența personajului fiind speculat cu inteligență de actor. Îl secondează, în aceeași manieră grotescă, Liviu Manoliu al doilea vecin. Un personaj foarte prezent în spectacol, susținîndu-i ritmul, mai ales în prima parte, este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]