8,268 matches
-
doar una din cele formula 3 valori formula 4 Rezultatul unui experiment de tip Stern-Gerlach care testează un electron atomic cu număr cuantic orbital formula 5 ar trebui să fie un număr impar formula 3 de urme punctuale plasate pe aceeași verticală. În cazul atomului de argint în starea fundamentală formula 7, fascicolul ar trebui să rămână nedeviat, pe când experimentul produce două urme, număr par. a dovedit existența unor stări atomice caracterizate printr-un număr cuantic discret, care însă nu sunt legate de momentul cinetic orbital
Experimentul Stern-Gerlach () [Corola-website/Science/329167_a_330496]
-
care pot cântări până la câteva sute de tone cu scopul de a produce o presiune de 5 GPa la 1500 °C. A doua metodă, care folosește depunerea de vapori (CVD), creează o plasmă de carbon peste un substrat pe care atomii de carbon sunt depuși pentru a forma diamantul. Alte metode includ formarea explozivă (formându-se nanodiamante) și sonicarea soluțiilor de grafit. În procedeul cu presiune și temperatură mare (HPHT), sunt folosite trei prese principale desemnate să ofere o presiune și
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
duritatea unui singur cristal de diamant, iar duritatea poate fi controlată pentru aplicații specifice. Unele cristale singure ale diamantelor sintetice și ale diamantelor nanocristaline HPHT (vezi hiperdiamant) sunt mai dure decât orice alt diamant natural cunoscut. Fiecare diamant conține alți atomi decât cei de carbon în concentrații detectabile doar prin tehnici analitice. Acești atomi pot să se adune și să creeze unele faze macroscopice denumire incluziuni. Impuritățile sunt adesea evitate, dar pot fi introduse de asemenea pentru controlul unor proprietăți specifice
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
specifice. Unele cristale singure ale diamantelor sintetice și ale diamantelor nanocristaline HPHT (vezi hiperdiamant) sunt mai dure decât orice alt diamant natural cunoscut. Fiecare diamant conține alți atomi decât cei de carbon în concentrații detectabile doar prin tehnici analitice. Acești atomi pot să se adune și să creeze unele faze macroscopice denumire incluziuni. Impuritățile sunt adesea evitate, dar pot fi introduse de asemenea pentru controlul unor proprietăți specifice ale diamantului. De exemplu, diamantul pur este un izolator electric, dar diamantul cu
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
pairs NOTA TRADUCĂTORULUI: Un foton de lumină laser ultravioletă, cu lungimea de undă de cca 700 nm, este trimis prin fante asupra unui cristal optic non-linear de oxid de Beta Borat de Bariu BBO. El excită un electron al unui atom din cristal pe un nivel superior, iar la revenirea în 2 trepte pe nivelul inițial emite doi fotoni care au fiecare jumătate din energia fotonului incident, adică au frecvența la jumătate (se numește conversie de coborâre atât pentru că frecvența coboară
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
fiziologice ale corpului uman, în ambele cazuri de sănătate sau boală. Scanerele IRM utilizează câmpuri magnetice puternice, unde radio și gradienți de câmp pentru a forma imagini ale corpului. Un câmp magnetic puternic (BO) pentru prima data aliniază spinii fiecărui atom ai corpului uman (hidrogenul este utilizat în IRM-clinica) precesie într-o frecvență centrală care este dependentă de intensitatea câmpului magnetic. Pe măsură ce câmpul magnetic este îndreptat în jos de centrul mașinii de IRM, protonii hidrogenului se aliniaza fie către capul sau
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
vede în el „o fuziune de hard SF și fantasy [...] un viitor incredibil de fantastic, dar care, în timp, se divedește a fi guvernat de rațiunea științifică”. "SFF World"' îl compară cu unele dintre operele lui Robert Silverberg, cu "Imperiul atomului" a lui A. E. van Vogt și cu "Orașul și stelele" a lui Arthur C. Clarke. Într-o notă similară, "Epiphyte Book Review" este de părere că „dacă Gene Wolfe ar fi scris Lumea Inelară, cam așa ar fi arătat
Copilul fluviului () [Corola-website/Science/335529_a_336858]
-
În chimia organică, o anhidridă acidă este un compus organic care are două grupări acil legate de același atom de oxigen. Două exemple tipice de anhidride acid organice sunt: anhidrida maleică și anhidrida ftalică. Anhidridele acide sunt obținute industrial prin diverse metode. Anhidrida acetică este produsă în general prin carbonilarea acetatului de metil. Anhidrida maleică este produsă prin oxidarea
Anhidridă acidă () [Corola-website/Science/331964_a_333293]
-
Oxidul de cupru (II) este unul dintre oxizii cuprului. Este un compus anorganic cu formula chimică CuO, constituit dintr-un atom de cupru cu stare de oxidare maximă și unul de oxigen. Este un solid negru cu structură ionică ce se topește la temperaturi mai mari de 1200 °C cu pierdere de oxigen. Se poate obține prin sinteză, prin încălzirea cuprului
Oxid de cupru (II) () [Corola-website/Science/331979_a_333308]
-
În chimie și fizică, teoria atomică este o a naturii materiei, care afirmă că materia este compusă din unități discrete, numite atomi. A început ca un concept filozofic în Grecia antică și a intrat în mainstreamul științific în secolul al XIX-lea, atunci când descoperirile din domeniul chimiei au arătat că materia se comportă, într-adevăr, ca și cum ar fi formată din atomi. Cuvântul
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
numite atomi. A început ca un concept filozofic în Grecia antică și a intrat în mainstreamul științific în secolul al XIX-lea, atunci când descoperirile din domeniul chimiei au arătat că materia se comportă, într-adevăr, ca și cum ar fi formată din atomi. Cuvântul "atom" provine din adjectivul "atomos" din greaca veche, care înseamnă „indivizibil”. Chimiștii secolului al XIX-lea au început să folosească termenul în legătură cu numărul tot mai mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
A început ca un concept filozofic în Grecia antică și a intrat în mainstreamul științific în secolul al XIX-lea, atunci când descoperirile din domeniul chimiei au arătat că materia se comportă, într-adevăr, ca și cum ar fi formată din atomi. Cuvântul "atom" provine din adjectivul "atomos" din greaca veche, care înseamnă „indivizibil”. Chimiștii secolului al XIX-lea au început să folosească termenul în legătură cu numărul tot mai mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
Chimiștii secolului al XIX-lea au început să folosească termenul în legătură cu numărul tot mai mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente cu electromagnetism și radioactivitate, fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat ulterior termenul de „particule elementare” pentru a descrie părțile „indivizibile”, deși nu indestructibile, ale unui atom. Domeniul științific care studiază particulele subatomice este fizica particulelor, și în acest domeniu
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat ulterior termenul de „particule elementare” pentru a descrie părțile „indivizibile”, deși nu indestructibile, ale unui atom. Domeniul științific care studiază particulele subatomice este fizica particulelor, și în acest domeniu fizicienii speră
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
cum ar fi stelele neutronice, temperatura și presiunea extremă împiedică cu totul existența atomilor. Deoarece atomii s-au dovedit a fi divizibili, fizicienii au inventat ulterior termenul de „particule elementare” pentru a descrie părțile „indivizibile”, deși nu indestructibile, ale unui atom. Domeniul științific care studiază particulele subatomice este fizica particulelor, și în acest domeniu fizicienii speră să descopere adevărata natură fundamentală a materiei. Ideea că materia este alcătuită din unități discrete este una foarte veche, care apare în multe culturi antice
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
din mai multele ipoteze concurente cu privire la natura materiei. Abia în secolul al XIX-lea, ideea a fost îmbrățișată și rafinată de către oamenii de știință, știința chimiei, aflată la începuturi, producând descoperiri care puteau fi cu ușurință explicate folosind conceptul de atomi. Aproape de sfârșitul secolului al XVIII-lea, au apărut două legi despre reacțiile chimice, fără a face referire la noțiunea de teoria atomică. Prima a fost legea de conservare a masei, formulată de către Antoine Lavoisier în 1789, care prevede că masa
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
g de oxigen; 13,5 și 27 fiind în raport de 1:2. Dalton a constatat că o teorie atomică a materiei ar putea explica elegant acest model comun în chimie. În cazul oxizilor de staniu ai lui Proust un atom de staniu se va combina cu unul sau cu doi atomi de oxigen. Dalton credea că teoria atomică ar putea explica de ce apa absoarbe gaze diferite în proporții diferite de exemplu, el a constatat că apa absoarbe dioxid de carbon
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
1:2. Dalton a constatat că o teorie atomică a materiei ar putea explica elegant acest model comun în chimie. În cazul oxizilor de staniu ai lui Proust un atom de staniu se va combina cu unul sau cu doi atomi de oxigen. Dalton credea că teoria atomică ar putea explica de ce apa absoarbe gaze diferite în proporții diferite de exemplu, el a constatat că apa absoarbe dioxid de carbon mult mai bine decât absoarbe azot. Dalton a emis ipoteza că
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
aceasta se datorează diferențelor în masă și complexității particulelor gazelor respective. Într-adevăr, moleculele de dioxid de carbon (CO) sunt mai grele și mai mari decât moleculele de azot (N). Dalton a propus că fiecare element chimic este compus din atomi de un singur tip unic, și, deși acestea nu pot fi modificate sau distruse prin mijloace chimice, ele se pot combina pentru a forma structuri mai complexe (compuși chimici). Acest lucru a marcat prima teorie cu adevărat științifică a atomului
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
atomi de un singur tip unic, și, deși acestea nu pot fi modificate sau distruse prin mijloace chimice, ele se pot combina pentru a forma structuri mai complexe (compuși chimici). Acest lucru a marcat prima teorie cu adevărat științifică a atomului, deoarece Dalton a ajuns la concluziile sale prin experimentare și analiză a rezultatelor într-o manieră empirică. În 1803, Dalton a prezentat oral prima listă de mase atomice relative pentru o serie de substanțe. Acest articol a fost publicat în
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
A System of Chemistry". În cele din urmă, Dalton a publicat o prezentare completă în propria lui carte, "A New System of Chemical Philosophy", 1808 și 1810. Dalton a estimat masele atomice în funcție de raporturile în care se combină masele, cu atomul de hidrogen luat ca unitate. Cu toate acestea, Dalton nu concepea că, la unele elemente, există mai mulți atomi similari în molecule—de exemplu, oxigenul pur există ca O. De asemenea, el a crezut în mod greșit că cel mai
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
New System of Chemical Philosophy", 1808 și 1810. Dalton a estimat masele atomice în funcție de raporturile în care se combină masele, cu atomul de hidrogen luat ca unitate. Cu toate acestea, Dalton nu concepea că, la unele elemente, există mai mulți atomi similari în molecule—de exemplu, oxigenul pur există ca O. De asemenea, el a crezut în mod greșit că cel mai simplu compus între oricare două elemente este întotdeauna cu un atom din fiecare (deci, el a crezut că apa
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
concepea că, la unele elemente, există mai mulți atomi similari în molecule—de exemplu, oxigenul pur există ca O. De asemenea, el a crezut în mod greșit că cel mai simplu compus între oricare două elemente este întotdeauna cu un atom din fiecare (deci, el a crezut că apa era HO, nu HO). Acest lucru, în plus față de rudimentaritatea echipamentelor lui, i-au viciat rezultatele. De exemplu, în 1803 el credea că atomii de oxigen sunt de 5,5 ori mai
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
între oricare două elemente este întotdeauna cu un atom din fiecare (deci, el a crezut că apa era HO, nu HO). Acest lucru, în plus față de rudimentaritatea echipamentelor lui, i-au viciat rezultatele. De exemplu, în 1803 el credea că atomii de oxigen sunt de 5,5 ori mai grei decât atomii de hidrogen, pentru că în apă el a măsurat 5,5 grame de oxigen pentru fiecare 1 gram de hidrogen și deci credea că formula apei este HO. Adoptând date
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]