9,344 matches
-
dispar instantaneu în cabină. Nu îndrăznesc să‑l întreb în care din găuri trebuie să‑ți bagi capul, așa că mă lupt cu prima - și arată groaznic. O încerc pe cealaltă, și arată la fel de cumplit. — E vreo problemă? zice tipul, din apropierea cabinei și simt că‑mi iau foc obrajii. Nu pot să recunosc că nu știu cum se pune. — Nu... nu, zic, cu o voce sugrumată. — Vreți să vă uitați mai bine afară? — OK! zic, cu glas pițăgăiat. O, Doamne. Am obrajii roșii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, cu o voce sugrumată. — Vreți să vă uitați mai bine afară? — OK! zic, cu glas pițăgăiat. O, Doamne. Am obrajii roșii ca racul și părul sculat de la atâta împins capul prin gâturile puloverului. Deschid cu ușoară ezitare ușa de la cabină și mă privesc în oglinda de vizavi. În viața mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm... mda, categoric, zic, după o pauză. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
interesant. Consilierii ăștia cu experiență trebuie să își cunoască foarte bine marfa, și probabil au altă viziune decât mine. Și o să‑mi dezvăluie o latură a personalității mele pe care nu am văzut‑o niciodată! Ajungem într‑un apartament cu cabine de probă spațioase și femeia mă poftește să intru, cu un surâs. — Consiliera dumneavoastră de astăzi va fi Erin, zice. Ea s‑a alăturat echipei noastre de curând, venind de la un alt magazin, și din când în când va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vă gândeați la... un costum? O jachetă? — Păi, zic și mă lansez într‑o explicație exactă a ceea ce caut. Erin mă ascultă atentă și observ că o femeie brunetă, cu ochelari de baga, vine din când în când la ușa cabinei noastre și ascultă. Așa, spune Erin, când termin ce am de spus. Păi, aveți niște idei foarte interesante aici... Își lovește dinții ușor cu pixul. Mă gândesc... că avem o jachetă cambrată foarte drăguță de la Moschino, cu trandafiri pe guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
eu mă așez și‑mi savurez șampania. Nu e rău deloc. E mult mai puțin efort decât mi‑ar trebui ca să mă duc să bat magazinul eu însămi. Aud cu jumătate de ureche o conversație murmurată care are loc în cabina de alături și, brusc, o femeie ridică vocea supărată, spunând „Îi arăt eu nenorocitului. Îi arăt eu! — Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spun, arăți foarte bine, zice Zelda, studiindu‑mă cu o ușoară dezamăgire. Ai slăbit? — Puțin, cred. — A... de la stres, spune cu un aer expert. Stresul, ucigașul tăcut. Săptămâna viitoare facem o emisiune cu tema asta. Hai! strigă, împingându‑mă în cabina de machiaj. Ea e Becky... — Zelda, o cunoaștem pe Becky, spune Chloe, care m‑a machiat de când am apărut prima oară la Cafeaua de dimineață. Se strâmbă spre mine în oglindă și eu îmi înăbuș cu greu un chicot. — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
multe despre povestea noastră de azi: povestea tragică... îhm... șovăie, ascultând ce i se spune în cască... sau, mai degrabă, povestea... ă... despre triumful... ă... Jingle‑ul de generic izbucnește dintr‑un difuzor și ea aruncă o privire iritată spre cabina producătorului. — Să se hotărască naibii odată! Mai vorbim, zic și mă ridic. Trebuie s‑o șterg. — S‑o ștergi? zice Emma. Dar nu poți să pleci acum! — Ba bine că nu. Duc mâna la microfon, iar Eddie, sunetistul, se grăbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
energie dacă vrem să aruncăm o privire pe perimetru. Bateriile de care dispunem nu ajung nici pentru o viziune minimală. Audiocaptoarele consumau mai puțină energie. Ele aduseră în pasarelă glasul acestui glob sinistru. Furtuna urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică Parker. ― Păi, zise Brett care trebuia să fie pe lângă motoare, după bârâitul regulat care-i însoți răspunsul monosilabic. ― Nu vă bucurați prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu Ripley asupra unui punct esențial. Ar fi o nebunie să ne întoarcem în congelatoare înainte de a ucide creatura. Or, nu vom fi niciodată siguri de moartea ei dacă ne mulțumim să ne luăm combinezoanele spațiale și să mergem în cabinele noastre criogenice. ― Eu susțin că e o idee bună, mormăi Parker, tot mai încăpățânat. ― Să trecem la lucruri serioase, zise Ripley fără să-și ascundă nerăbdarea. Cum reperăm creatura? Dispunem de o duzină de mijloace de nimicire, dar e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
toate părțile particule din carnea sa. Nu se putea spune că nu avusese noroc. Ripley va păstra pentru totdeauna urmele acestei experiențe de negândit, în fizionomie și în inimă. Dar avea destulă stăpânire de sine pentru a se controla. Represuriză cabina și-l eliberă pe Jones din cușcă. Acesta, cu o fantastică ușurință, comună tuturor pisicilor, uitase tot. Ea apăsă pe clapa magnetofonului și începu să dicteze: ― Ar trebui să ating frontiera în aproximativ patru luni. Cu puțin noroc, rețeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
jurnalul de bord. Inclusiv câteva comentarii de interes vital pentru autorități, privitoare la practicile comerciale și umane ale Companiei. Aici Ripley, număr de identitate W 5645022460 H, master principal, ultimul supraviețuitor al remorcherului spațial Nostromo, semnând aceste cuvinte. Opri înregistrarea. Cabina era liniștită. Ripley se destinse pentru prima oară de atâta timp. Venise și pentru ea vremea repaosului. Dar de n-ar visa! Trecu o mână prin blana galben-portocalie a lui Jones. ― Vino, motane... Hai să tragem un pui de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tergal? — Nu, arde prea repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă. Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l încerc? — Vă conduc la cabină. Lionel intră în cabină. Toți vânzătorii îi arată directorului că-i țin pumnii să vândă, în sfârșit, ceva. Lionel iese și devine chițibușar: — Pantalonii trebuie puțin scurtați. Și haina mă ține aici, sub braț. — Ajustăm totul imediat, zice directorul, pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă. Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l încerc? — Vă conduc la cabină. Lionel intră în cabină. Toți vânzătorii îi arată directorului că-i țin pumnii să vândă, în sfârșit, ceva. Lionel iese și devine chițibușar: — Pantalonii trebuie puțin scurtați. Și haina mă ține aici, sub braț. — Ajustăm totul imediat, zice directorul, pe care-l trec toate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sprâncenei. Trosnesc pârghii gheare șuruburi, pocnesc bășici alămuri arcuri. Dinozaurul se târăște îndărăt, apoi spre dreapta, până în bordură, reușește întoarcerea. Reintră pe ulița moartă. Ușa larg deschisă. In rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
secolele trecutului si pentru cei a căror pierdere auditivă nu depășeste 40 decibeli? Tot o diversiune, o capcana si o masca, falsă prevedere de statut?. Diversiune, diversiune. Rețeaua, rețeaua, bombănea detectivul Vancea, clătinându-se de pe un picior pe altul, în fața cabinei telefonice. Privea, neîncrezător, ziarul pe care notase două adrese și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii membri surdomuți? Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii membri surdomuți? Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul, cum cere planul de măsuri al subteranei... Intră în cabină, formează numărul. Sună, sună în gol. „O fi alt număr. M-am ramolit, oi fi notat numărul doamnei Radovici. Care nici nu mai e doamnă, e iarăși Irina. Irina, iarăși Irina.“ Peste jumătate de oră, detectivul repetă încercarea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
strada dispăru. Curând, motorul și lumina porniră din nou. Dinozaurul se întoarse, opri la câțiva pași de clădire în fața ușii deschise. Ușa larg deschisă, dar în rama de lemn nu mai era nimeni. Șoferul privi, buimăcit, prin geamul murdar al cabinei. Cicatricea deasupra sprâncenei stângi ardea, dureroasă. Stinse din nou farurile. Pândea întunericul. Se auzea respirația speriată invadând, acoperind strada în beznă. Rondul, toxinele, surdina, spasmul bufniței lovind antenele de televizor. Văzduhul negru, uriașele sale plase perfide. Avionul se legăna calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a privății unde și-a făcut nevoile. Totul să avem sub control radioactiv, părinte, și să vezi ce frumos ți-i înfundăm! Numai să vezi cum or să curgă daunele. Îl trase în weceul judecătoriei. După ce inspectă atent cele două cabine, una pentru bărbați, alta pentru doamne, îl duse în dreptul caloriferului de la geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură pentru golirea haznalelor, printre care un dezinfectant cu microunde și o instalație de determinat cantitatea de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o botniță verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură pentru golirea haznalelor, printre care un dezinfectant cu microunde și o instalație de determinat cantitatea de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o botniță verde care îi acoperea gura și nasul. Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fel de mască chirurgicală, o botniță verde care îi acoperea gura și nasul. Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi largi, generoase, primele două cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să se convingă că investiția nu fusese deturnată, după cum scrisese o fătucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]