8,340 matches
-
au fost preaslăvite − atunci și trupurile vor fi luminate și slăvite, cu slava și lumina cu care sufletul încă de acum este luminat și preaslăvit, pentru că Domnul este casa, cortul și cetatea lor. Ei vor fi îmbrăcați cu un cort ceresc − care nu este făcut de mână − cu slava luminii cerești, devenind fii ai luminii (In. 12, 36); ei nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean, pentru că viclenia va fi îndepărtată. Nu va mai fi atunci bărbat sau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
slăvite, cu slava și lumina cu care sufletul încă de acum este luminat și preaslăvit, pentru că Domnul este casa, cortul și cetatea lor. Ei vor fi îmbrăcați cu un cort ceresc − care nu este făcut de mână − cu slava luminii cerești, devenind fii ai luminii (In. 12, 36); ei nu vor mai privi unul la altul cu ochi viclean, pentru că viclenia va fi îndepărtată. Nu va mai fi atunci bărbat sau femeie, rob sau slobod (Gal. 3, 28), toți se vor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și Imnuri minunate, care întrec orice muzică și parcă ies dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști, ispite păcătoase și pofte viclene. Toate acestea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști, ispite păcătoase și pofte viclene. Toate acestea vor dispărea acolo. Sufletele, ca în niște sanctuare sfinte, în cereasca sfântă a sfintelor, vor participa la taine negrăite și la dumnezeiasca Jertfă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 68-69) „Cetatea cerească, unde lumina nu este stinsă niciodată de întuneric, unde ziua nu este sugrumată nicicând de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și pofte viclene. Toate acestea vor dispărea acolo. Sufletele, ca în niște sanctuare sfinte, în cereasca sfântă a sfintelor, vor participa la taine negrăite și la dumnezeiasca Jertfă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 68-69) „Cetatea cerească, unde lumina nu este stinsă niciodată de întuneric, unde ziua nu este sugrumată nicicând de noapte, unde lumina izvorăște pentru totdeauna și ziua împărătește pururea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 71) „... știți că fericirea vieții
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Eu și Tatăl una suntem (In. 10, 30). Și, de asemenea, despre Tatăl, Fiul și Sf. Duh este scris: Cei trei una sunt (I In. 5, 7). Crede cineva că această unitate care vine din puterea divină, întărită prin jurăminte cerești, poate fi despărțită de Biserică, poate fi sfărâmată de voință dezbinatoare? Cine nu respectă această unitate, nu respectă legea lui Dumnezeu, nu respectă credința în Tatăl și Fiul, nu respectă viața și mântuirea”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VI
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dintr-o singură țesătură, au zis între ei: să n-o sfâșiem, ci să tragem sorți pentru ea, și cui îi va cădea a lui să fie. Ea avea această unitate venind de sus în jos: adică venind de la Tatăl ceresc și nu putea fi sfâșiată de către cel ce avea s-o folosească, fiindcă era una și indivizibilă prin formația ei. Nu poate îmbrăca veșmântul lui Hristos cine scindează și divide Biserica lui Hristos”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, VII
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
strălucește, când credincioșii păstrează unitatea trupului ei”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre schimbarea numelor, cuv. IV, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 70) 96 Notă Pr. Bodogae: Efes. 4, 13. Biserica pământească e icoana Bisericii cerești. (n. s. 340, p. 94) 97 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Unde este iubire este unitate. Din Hristos izvorăște iubirea, căci e Unul din Treimea supremei comuniuni. Deci din Hristos izvorăște puterea unificării noastre în El. (n. s. 339, p. 165) 104
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în PSB, vol.29, p.68) „Pe de o parte, viața veșnică stă în a vedea pe Dumnezeu”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VI, în PSB, vol.29, p.378) „Căci viața cerească este iubirea, deoarece binele este vrednic de iubirea celor ce-l cunosc și Dumnezeu se cunoaște pe Sine. Iar cunoașterea dă naștere iubirii, fiindcă obiectul cunoașterii este prin excelență bun. Iar de adevăratul bine nu te saturi niciodată”. (Sf. Grigorie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
omul credincios își poate trăi astăzi fără opreliște convingerile religioase, poate chiar mai confortabil, mai liber, cîteodată, decît în trecut. Dar modelul nostru de univers este unul fără transcendență veritabilă; societățile tîrziu moderne nu se mai construiesc în funcție de un arhetip ceresc; cadrele vieții comunitare nu mai oglindesc decît absența divinului, ignorarea lui. Tematica treptelor superioare ale realului, sensurile existenței decurgînd dintr-un pol trans-lumesc au ajuns chestiune de credință privată sau valoare strict culturală, patrimoniu respectat, dar neîntreținut. Gînditorii care, în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fie pretutindeni vizibilă, declarată, afirmată ca o calitate indispensabilă pentru un membru al societății, pentru bunul cetățean. Laicitatea a eliberat, aș îndrăzni să spun, divinul de prestigiul social. în imaginarul tîrziu modern, chipul lui precumpănitor nu este cel al suveranului ceresc, adesea prea îndeaproape cuplat cu suveranități terestre, cu puterea temporală. Aspectul de atotputere a divinului nu ni se mai impune, nu se mai arată ca primă trăsătură care ne-ar face să ne raportăm la El ca la un stăpîn
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
atotcuprinzătoare la regimul obiectivărilor care o limitează și i se impun din afară e semnificată, între altele, prin tema schimbării veșmintelor. în condiția lui aurorală, se spune, omul are veșminte de lumină. Ele constituie manifestarea interiorului uman, radiația sufletului uman ceresc strîns articulat cu strălucirea divină. în acest caz, veșmîntul nu acoperă și nu limitează, ci face vizibilă și operantă ad extra subiectivitatea. Ieșirea din paradis echivalează cu trecerea în regimul obiectivării, instituie un raport prin exterioritate cu realul, iar în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
prin încălcarea avertismentului divin. Pe această componentă a ființei umane vor insista autorii creștini, de la Sfîntul Pavel înainte, atunci cînd vor trata, iarăși și iarăși, alegerea : cea spirituală, dar mai ales cea morală, între bine și rău, virtute și păcat, ceresc și pămîntesc, suflet și carne, om interior și om exterior, viață și moarte, paradis și infern. Ceea ce fac nu știu căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc (Romani, 7, 15 și 19
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
anumită lege de dezvoltare. Răsturnînd însă perspectiva, Platon exaltă chiar și acest model vegetal, plasîndu-i rădăcinile în cer. Greci sau nu, gînditorii vechi considerau că persoana umană este însoțită de un reper transcendent, de sufletul ei adevărat, de dublul ei ceresc, de un daimon păzitor. Revelația tradițiilor monoteiste a intensificat intimitatea dintre modelul maximal și ființa în-creștere, a înfipt modelul în străfundul omului. Omul crește nu numai potrivit chipului divin după care a fost făcut, ci e lucrat din adîncul lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Brahma, în hinduism. Plutarh vorbea despre sufletul adevărat, superior sufletului de care sîntem în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în gîndirea antică tîrzie, de regăsit în geamănul ceresc al lui Mani, în eul ceresc transcendent (Fravartî) din mazdeism 3, în daimonul care ne are în pază, acesta marcînd pentru Plotin însăși dinamica ființei umane : căci reprezintă nivelul imediat superior de existență pe care, luîndu-și-l ca model, ființa se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sufletul adevărat, superior sufletului de care sîntem în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în gîndirea antică tîrzie, de regăsit în geamănul ceresc al lui Mani, în eul ceresc transcendent (Fravartî) din mazdeism 3, în daimonul care ne are în pază, acesta marcînd pentru Plotin însăși dinamica ființei umane : căci reprezintă nivelul imediat superior de existență pe care, luîndu-și-l ca model, ființa se înalță, acoperindu-și progresiv verticala, pînă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe faptul că grija de sine a filozofului antic nu viza, așa cum interpretează Michel Foucault, construirea sinelui individual, ci, dimpotrivă, transformarea, depășirea, universalizarea lui, realizarea părții celei mai bune a sinelui, care e, în fond, un sine transcendent. Tema însoțitorului ceresc, a îngerului călăuzitor și proteguitor pe care doar cei ce și-au limpezit ochiul interior sînt în stare să îl vadă1, dar pe care toți oamenii îl știu prezent deasupra lor traversează culturile premoderne. îngerul de lîngă om, căruia Andrei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
destinat să treacă de la varianta lui coruptibilă la varianta lui de slavă. Dar, evident, trecerea nu este continuă. Ea se pregătește, în această lume, prin dominația calmă a spiritului asupra trupului de carne ; se împlinește cînd ființa umană atinge principiul ceresc al trupului său. La cel din urmă se referea Origen cînd pretindea că laxitatea față de corpul pieritor tocește simțurile spirituale, minează vivacitatea celuilalt trup, îl amorțește. în pustia egipteană, Antonie și emulii săi încercau să-și conducă trupul de carne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să transpară principiul spiritual al trupului. în secolul al XIII-lea, Grigore Sinaitul va vorbi despre trupul pămîntesc, prefăcut din trup sufletesc (animat în mod natural de suflet) în trup duhovnicesc (radiație a duhului), așa încît este și pămîntesc, și ceresc. Dar Platon nu ajunge și el, în Phaidon, la o răsturnare de perspectivă, nu vorbește și el despre un pămînt pur, văzut de sus, ale cărui materii au strălucirea nestematelor, căci acesta ține la lumină ceea ce pămîntul nostru ascunde în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ca funcție de timp, reprezintă capetele timpului : origine și eschaton. Transcendența temporală ar fi proprie geniului religios iudaic, pentru care Dumnezeu lucrează dinamic, prin istorie și în istorie, pentru ca, în cele din urmă, să aducă istoria la împlinire în cetatea lui cerească. în schimb, gîndirea greacă antică, pentru care cosmosul este co etern cu principiul său, privilegiază o transcendență de tip spațial, vertical : un dincolo care depășește universul. Creștinismul a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sînt, de pildă, contemplativi pentru care distanța verticală, deși acut mobilizatoare, nu elimină un anumit gen de atenție față de univers, de ordinea comunitară, de istorie și chiar față de bunele maniere. Pe toate acestea ei le concep prin analogie cu categoriile cerești, așa cum în toate văd material simbolic pentru ascensiune. Irineu al Lyonului, Tertulian, Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Augustin acordă un loc important, desigur, misterului divin și experienței spirituale fulgurante, dar pun totuși accentul pe relația creștinismului cu timpul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tradițională sau religioasă poate fi pîndită de această ambiguitate. Faptul că o societate se gîndește pe sine ca o aplicație a legii divine e însoțit din umbră de ispita ca acea societate să se considere chiar realizarea deplină a ordinii cerești. Este societatea doar un mediu simbolic, doar o proiecție a principiilor în domeniul comunitar, doar un cadru care dă condiții persoanei pentru a-și realiza destinul integral? Sau este ea gîndită, în fond, ca împărăție divină imanentizată? Caz în care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
condiții persoanei pentru a-și realiza destinul integral? Sau este ea gîndită, în fond, ca împărăție divină imanentizată? Caz în care persoana riscă să fie subsumată unui colectiv religios stat, Biserică în calitate de instituție istorică, ierarhie socială pretinzînd să reproducă treptele cerești, mai nou partide ale lui Dumnezeu și să-i fie minate astfel profilul irepetabil, libertatea, responsabilitatea față de destinul ei. în modernitatea tîrzie, societățile liberale elimină definitiv, de la rădăcină, această ambiguitate. Nimic religios nu mai întemeiază viața publică. Ca atare, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de a considera că destinul tău spiritual poate fi asigurat prin anexarea lui la vreo categorie colectivă, la un proiect de societate calificat religios, la mersul istoriei. E drept că societatea și-a pierdut totodată calitatea de oglindă a mișcărilor cerești. E drept că persoana este redusă în mod curent la individ. Dar omul în verticala lui completă poate profita totuși de această radicală dezvrăjire. Ea e întrucîtva purificatoare, de vreme ce ne arată cu o limpezime brutală că societatea, istoria, cosmosul pot
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
din agregatul psihofizic. Acest punct constituie, simbolic, istmul de legătură cu rădăcina transcendentă. Un adagiu monahal răsăritean declară : monahul este fire întoarsă. Monahul are ca program să răstoarne răsturnarea ființei căzute, să-și pună ființa în ordine dreaptă, în conformitate cu perspectiva cerească. Coomaraswamy citează un pasaj spectaculos din Faptele lui Petru, unde se vorbește despre răsturnarea petrecută la origini și despre necesitatea unei noi răsturnări, recuperatoare. cele 10 sefirot : Toate puterile divine formează o succesiune de planuri și sînt ca un arbore
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]